„Frontul Renaşterii Armenilor din România” premiază orice bârfă despre reprezentanţii UAR
Un grup de „revoltaţi” care pretind a fi armeni şi-au făcut un blog şi şi-au zis „Frontul pentru Renaşterea Armenilor din România”. Anonimii din „front” nu pun la dispoziţia oricui articolele batjocoritoare la adresa armenilor din România (probabil de teamă că ar putea fi acuzaţi de calomnie, de către aceştia), dat fiind faptul că trebuie să ai aprobarea autorilor site-ului pentru a putea citi informaţiile postate pe blog. În schimb, aceştia atenţionează DNA şi celelalte organe de anchetă că pot pune la dispoziţia reprezentanţilor instituţiei „toate documentele din care am furnizat informaţiile postate pe acest site”.
Un articol de Andreea PAVEL
Sunt curioasă ce documente atestă că oamenii lui Varujan Pambuccian au încercat să le spargă site-ul: „Nu vă mai chinuiţi oamenii punându-i să ne spargă site-ul. Sunteţi oleacă mai răsărit decât bampiru’ Varujan Vosganian şi trepăduşii lui, şi ar trebui să cunoaşteţi măcar legile internaţionale dacă nu pe cele din România”, este un mesaj adresat reprezentantului armenilor în Parlamentul României, Varujan Pambuccian.
Anonimii din „front” îşi sapă propriul popor
Despre genocidul armean şi trădările dintre armeni în timpul terifiantelor evenimente, aproape că nu se ştie mai nimic. În timpul masacrelor de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, grupuri de armeni, reprezentând masele, erau aţâţate, fie de otomani, fie, mai târziu, de comunişti, să-şi toarne semenii. Din păcate, cele mai multe dintre încercările asupritorilor au fost adevărate succese. La mai bine de un secol de la nimicirea poporului armean, urmaşii celor care au trecut printr-o experienţă cel puţin la fel de umilitoare şi cruntă precum cea a evreilor, încearcă să păstreze vii, atât amintirea strămoşilor, cât şi mărturiile timpului despre istoria Armeniei. Doar că, iată, se adevereşte zicala „Cine nu învaţă din greşelile trecutului, riscă să le repete”: „Frontul pentru Renaşterea Armenilor din România a luat fiinţă în cadrul comunităţii armene din Bucureşti, la data de 24 aprilie 2006. Vom lupta până când memoria înaintaşilor noştri armeni va fi răzbunată şi lichelele ajunse acum la conducerea UAR (Uniunea Armenilor din România, n.red.) îşi vor lua tălpăşiţa!”.
Oricine citeşte fie şi numai câteva rânduri din postările bloggerilor revoltaţi, ajunge la concluzia că singurele supărări ale acestora izvorăsc din orgolii rănite, probleme personale, ori frustrări. Nicidecum intenţia aşa-zişilor lideri ai „renaşterii armeneşti” nu este de bun augur. Drept dovadă stă îndemnul parcă rupt din cele mai abjecte tabloide, ce aparţine chiar autorilor blogului: „Dacă ai orice informaţie, fotografie, captură, filmuleţ, cu o vedetă sau cu un personaj cunoscut din Uniunea Armenilor, scrie-ne (…) şi vei fi premiat!”. Asemenea preocupări demonstrează că vremurile în care vor rămâne fără subiecte sunt aproape, drept pentru care, aşa-zişii salvatori ai poporului armean ar face orice pentru a pune mâna pe orice fel de informaţie ce, trasă de păr, ar putea fi transformată într-o „bombă”.
Victoriile „frontului”: articole anti-PD-L, copiate din ziare
Deşi nu am putut accesa articolele postate pe blogul www.frontularmenilor.wordpress.com, opţiunea „In cache” ne-a dat posibilitatea să citim câteva postări. Scrise într-un limbaj trivial, asemenea frustrărilor exprimate pe coclauri de un copil aparţinând unei etnii foarte cunoscute, textele îi atacă în special pe Varujan Vosganian şi soţia acestuia, dar şi pe liderul PD-L Gorj, Manuc Melichian, dar şi pe cunoştinţa celui din urmă, Ionel Manţog. În urma unei căutări mai atente, am observat că proprietarii blogului nici măcar nu s-au chinuit să facă investigaţiile necesare, dacă tot vorbim de mari dezvăluiri şi exclusivităţi despre Manţog şi Melichian, ci au copiat cuvânt cu cuvânt articole apărute într-un cotidian din Gorj.
Până la urmă, ne doare de armeni? Ori de politichie?
