Consiliul European

Dincolo, iarba e mai verde

Astă vară am avut onoarea şi plictiseala de a asista la un simpatic simpozion pe probleme serioase, de păduri şi pădurici. În oceanul de plictisuri caracteristice unei sesiuni ştiinţifice, am aplaudat iniţiativa unui cinstit om al pădurii şi al ogoarelor mănoase, care, în sprijinul afirmaţiilor sale, ne-a proiectat o imagine satelitară, a zonei de graniţă dintre România şi Bulgaria. Scurt şi convingător. Concluzia cu care toată lumea a plecat acasă, a fost aceea că la bulgari pământul este mai roditor, iar la noi – seceta este mai rea, toate acestea din cauza faptului că bulgarii folosesc din plin sistemul perdelelor forestiere, iar noi, nu. Prin contradicţie cu tot ce am scris până aici, acesta este un articol despre turism.

Un articol de Răzvan PETRE

Aşadar, iarba este mai verde pe partea bulgarilor. Cum nu sunt vreun specialist agronom, şi bănuiesc că nici dumneavoastră, cetitorule, nu sunteţi, nu o să stau acum să despic în patru firul observaţiilor agro-pedologice. Am să mă refer, însă, la evoluţia turismului transfrontalier din zona litoralului român şi bulgar.
Anul trecut, în vară, am reuşit, pentru prima oară în ultimii cinci-şase ani, să îmi fac drum prin Balcic. Ştiţi cum e vorba aia: Omul care îşi vede frizura zilnic în oglindă, nu îşi dă seama de evoluţia podoabei capilare; pe când cel ce nu te-a mai văzut de o săptămână exclamă: „Ce repede îţi creşte părul!”. Cam asta a fost senzaţia pe care am încercat-o eu la Balcic. Reîntors după atâta timp în acest mic oraş de provincie marginală (cum este el pentru bulgari), am găsit totul schimbat. Oraşul gri, anost de acum cinci ani, prinsese culoare. Bâlciul improvizat şi cele două-trei dughene de la începutul esplanadei dispăruseră, locul lor fiind luat de mai multe hoteluri, restaurante cu terasă elegantă şi mini-centre comerciale, multe dintre aceste obiective putându-şi găsi repede loc în orice staţiune cu tradiţie, de la Mediterana sau Atlantic. Plaja orăşenească (un fel de Plaja Modern, a lor) căpătase un alt suflu, iar parcările, odinioară pustii şi terne, în ton cu oraşul, se transformaseră în parking cu taxă şi paznic.
Motorul acestei prefaceri economice e uşor detectabil, în meniul fiecărui restaurant, în care felurile de mâncare pot să nu fie scrise în engleză, franceză, sau germană, dar sunt întotdeauna scrise în limba română. Cât e vara de lungă, graniţa româno-bulgară e traversată în fiecare weekend de mii de turişti români. În Balcic, majoritatea maşinilor au număr de România, iar o bună parte din cele cu număr de Tolbuhin aparţin constănţenilor care preferă mica, dar drăguţa plajă din localitate, plajelor mizerabile şi supra-aglomerate din Mamaia. Pe lângă turiştii de weekend, Bulgaria de nord-est mai prinde şi o grămadă de români care aleg sejururi în hotelurile şi pensiunile locale.
În timp ce bulgarii o duc din ce în ce mai bine, litoralul românesc e în picaj. Paradoxal, deşi staţiunile sunt din ce în ce mai aglomerate, cu fiecare nou sezon, numărul turiştilor scade, fie din cauza fenomenului de turism de weekend, fie din cauza raportării incomplete a numărului de clienţi. Combinând aceste două situaţii, „specialiştii” români în ale turismului au ajuns la concluzia că „bulgarii ne fură turiştii!”. Care or fi motivele acestui fapt, e greu de spus. Cert este că pe mine nu m-a furat nimeni la Balcic, nici măcar la nota de plată… .

Actualitate

To Top