Băsescu, Geoană şi Antonescu au strâns, împreună, 85% din voturi. În acelaşi timp, 85% din românii prezenţi la urne au votat pentru reducerea numărului de parlamentari. Traian Băsescu a avut dreptate când, în seara alegerilor, a declarat că se bucură de rezultatul referendumului, mai degrabă decât de victoria de etapă în alegerile prezidenţiale. În definitiv, el a fost cel ce a propus şi susţinut remodelarea Parlamentului, fiind duşmanul declarat al respectivei instituţii, în forma actuală.
Un editorial de Răzvan PETRE
A doua zi, Geoană a intrat şi el în galeria inamicilor Parlamentului, declarând că va transpune în realitate rezultatele referendumului, deîndată ce va fi înscăunat la Cotroceni. Antonescu nici nu mai e nevoie să declare ceva – e suficient să ne uităm la dosarul lui de parlamentar ca să ne dăm seama că instituţia în cauză ar trebui, nu reformată, ci dărâmată.
Cu ocazia recentului referendum am încercat (a câta oară?) gustul amar al unei competiţii trucate. Ca la referendumurile precedente, am avut o tabără Pro, dar a lipsit campania Contra. De data aceasta, adversarii preşedintelui s-au mulţumit să dezavueze referendumul, ca un truc electoral al lui Băsescu. Atât. Nici unul nu a spus electoratului să voteze împotrivă, sau măcar să boicoteze consultarea populară. Pentru Băsescu, misiunea a fost simplă – a iniţiat procedura, a suţinut aprobarea referendumului şi a obţinut mandatul public pentru remodelarea Parlamentului care i-a făcut atâtea probleme.
Din partea lui Geoană, ralierea la proiectul băsescian al scurtării Parlamentului nu a fost o surpriză. De-a lungul campaniei, el a înghiţit ca un pelican toate temele cu priză la public, propuse de contracandidaţi. Ieri a înghiţit „proiectul Johannis”, azi înghite ideea mutilării Parlamentului. (Ciudată opţiune, din partea preşedintelui Camerei Superioare a Parlamentului, nu-i aşa?). Încep să cred că, dacă s-ar vota, prin referendum, ca toţi românii să adopte moda Oblio, Geoană ar fi primul care s-ar afişa cu o căciuliţă ascuţită pe cap, cerând public ca acest accesoriu vestimentar să fie distribuit gratuit.
Singura întrebare care a lipsit de la referendum a fost „Vreţi ca Parlamentul să îşi facă treaba? – Da/Nu”. Problema nu e că această instituţie este bicamerală, că e prea mare, sau prea bine plătită; ci că oamenii care lucrează acolo nu îşi fac treaba. Din acest punct de vedere, Crin Antonescu e campionul nesimţirii şi al iresponsabilităţii parlamentare absolute. În plină perioadă de criză, când economia scârţâie şi reforma a înţepenit, românul Antonescu a mers la serviciu, de la începutul anului, doar o singură dată. Nici nu e nevoie să se declare adversar al actualei forme a Legislativului – dacă toţi parlamentarii ar fi ca el, aş vota cu amândouă mâinile desfiinţarea Parlamentului.
Ăştia sunt oamenii dintre care am avut (şi încă mai avem) a ne alege Şeful de Stat. Trei preşedinţi – de partid, de Senat, de Stat – care sunt dispuşi să arunce în aer cea mai preţioasă instituţie a democraţiei româneşti, doar pentru a ajunge în funcţia supremă. Dincolo de acest fapt, toate discursurile despre pensii, locuri de muncă, fiscalitate şi relansare economică sunt doar vorbe în vânt.
