Printre cei luaţi prin surprindere de rezultatele uninominalului s-au numărat şi o serie de politicieni de renume şi personalităţi care în campanie păreau nume sigure pe lista actualei legislaturi.
La Constanţa, poate mai surprinzătoare decât înfrângerile au fost victoriile unor candidaţi care nu erau foarte cunoscuţi, sau care plecau în cursă cu şansa a doua sau a treia, pentru circumscripţia lor. Unul din aceste cazuri a fost cel al senatorului Haşotti, ieşit învingător de pe locul doi, in cea mai slabă campanie liberală din toate timpurile, la Constanţa.
Un editorial de Răzvan PETRE
Anul electoral 2008 a fost unul dezastruos pentru PNL Constanţa. În vară, peneliştii au pierdut toate primăriile importante din judeţ, în care oamenii lor păreau a fi unşi primari pe viaţă. Situaţia a ajuns aşa de dezastruoasă, încât PNL a ajuns să se bată pentru întâietate, la numărul de mandate de primar obţinute, cu partide pe cale de dispariţie, sau cu adversari din categoria muscă – PNG, PNŢCD, Partidul Ecologist, PC. Bobârnacul luat de PNL prin votul pentru primăriile şi Consiliul Judeţean Constanţa a fost completat de un semi-dezastru la alegerile parlamentare. Dacă în urmă cu patru ani, în sediul PNL de la gară se deschideau sticle de şampanie, cu ocazia prezentelor alegeri, la PNL cântă cucuveaua.
Principala explicaţie a acestui an prost stă în totala lipsă de interes arătată de conducerea PNL Constanţa pentru organizarea unei campanii electorale eficiente. Şi în vară, şi în campania pentru parlamentare, şefii penelişti au fost mai greu de găsit pe teren decât însăşi fantoma de la Medgidia! Ecourile simulacrului de campanie făcut de Victor Manea în vară (când acesta se ferea să îl acuze pe Mazăre de ceva, deşi pesediştii puseseră toate tunurile pe el) s-au auzit din nou. În iunie campania s-a desfăşurat prin intermediul şoşonarilor de la organizaţia de pensionari, care îţi strecurau conspirativ pliante, la colţul străzii. Acum, principalul mijloc de comunicare a PNL cu alegătorul de rând a fost cutia poştală, ticsită cu scrisorele şi pliante despre cum liberalii ne-au făcut viaţa mai bună, drept pentru care trebuie musai să-l votăm pe candidatul partidului, acel neica-nimeni cu moacă de şoricel speriat, din poza de pe pliant. Orice consultant de marketing (inclusiv politic) ştie că pliantele şi afişele sunt cele mai proaste metode de publicitate, pentru că resursele se consumă aiurea şi este aproape imposibil de controlat faptul că ele sunt livrate, cu atât mai puţin că ele ajung la electoratul-ţintă. Haideţi să ne aducem aminte ce se întâmpla în urmă cu patru ani, când PSD, iar nu PNL, era la guvernare, să ne aducem aminte ce campanie-mamut a avut PSD. Nu spun că PNL ar fi trebuit să imite tentativa de acaparare media a oamenilor lui Năstase, dar distanţa este prea mare pentru a nu fi luată în seamă. Un alt capitol la care PNL a rămas în offside a fost cel al prezenţei reale în teritoriu a liderilor capabili să mai salte procentul partidului. În timp ce Constantinescu şi Mazăre arau în lung şi-n lat judeţul, la braţ cu candidaţii lor, iar Stolojan descindea prin pieţele Constanţei, PNL dădea declaraţii de presă prin email.
În ciuda rezultatului penibil scos de candidaţii PNL, barosanii filialei Constănţene sunt iarăşi în Parlament. Explicaţia stă în mecanismul distribuirii voturilor, pe care se pare că aceştia se pare că l-au înţeles deplin. Paradoxul alegerilor de acum o săptămână, fructificat la maxim de Haşotti, Dragomir şi alţii, este că e mai avantajos să fii într-un partid slab-mort, atâta timp cât tu eşti mai gras ca el. Secretul este prevederea din legea votului uninominal, care spune că, la redistribuirea voturilor, primesc mandate cei care au mai multe voturi decât media partidului din care fac parte. Dacă ar fi făcut o campanie vizibilă şi dacă şi-ar fi ajutat subalternii, şefii de la PNL ar fi putut să scoată un scor mai bun pentru partid, dar ar fi riscat ca peneliştii din alte circumscripţii să le-o ia înainte, sau, Doamne-fereşte, să iasă parlamentari cu peste 50% din voturi. În schimb, ei au preferat să lanseze candidaţi cu şanse mici, ajutaţi puţin sau deloc de la centru. În ceea ce îl priveşte, Haşotti a candidat într-o circumscripţie în care putea să se bazeze nu atât pe puţinul electorat liberal, cât pe macedo-românii, care îl preferau celorlalţi candidaţi, cu nume prea puţin armâneşti. Deznodământul previzibil l-a surprins pe căpitanul Haşotti, frecându-şi redingota de parlamentar, obţinută la milogeala redistribuirii mandatelor, în timp ce Titanicul PNL Constanţa se scufundă, lovit de aisbergul indolenţei.
