Cheia de boltă a politicii de imagine a premierului este saturarea mass media cu prezența sa. Fie vânt sau soare, zi de lucru sau sărbătoare, Ponta se desfășoară pe ecranul televizorului, asemeni unei telenovele, în episoade zilnice. Când ai obligația unei apariții pe zi, nu poți pretinde sa ai tot timpul subiecte-bombă. Așa că premierul ne vorbește azi de Constituție, mâine de confiscarea mașinilor șoferilor beți, poimâine de căsătoriile între homosexuali ș.a.m.d. Episodul special de Paște a fost cel în care Premierul venit în vacanță pe Litoral dă o tură pe la Petromidia, pentru că el și numai el putea să rezolve problemele statului cu Rompetrolul. Și a rezolvat-o, convingând patronatul kazah să răscumpere acțiuni în valoare de 200 de milioane de euro.
Un articol de Răzvan PETRE
Pentru cine nu cunoaște, povestea Rompetrol e așa: Patriciu s-a mișcat repede și a preluat destul de ieftin cea mai performantă rafinărie din Europa centrală și de est – Petromidia. A pus-o la treabă și a dezvoltat un grup de firme în jurul ei, care se ocupau – unele de extracție, altele de transport, producție sau distribuție finală. Din schema asta statul a ieșit de fraier, pentru că Rompetrolul nu s-a deranjat să plătească TVA (acest “ză mazăr and ză fadăr of taxes”) pe produsele pe care le vindea. Între timp, Patriciu s-a distins ca un sponsor de top, atât al PNL-ului de suflet, cât și al PSD-ului de interes. Asigurat din ambele părți, Patriciu și-a văzut liniștit de neplată, în timp ce autoritățile statului se făceau că plouă. Când treaba s-a împuțit, Patriciu a vândut afacerea (și datoriile aferente), în două etape, contra a peste un miliard. De euro. Cum kazahii nu prea se pricepeau la politica dâmbovițeană, statul și-a adus aminte de datorii, care au fost transformate în acțiuni. La începutul lui 2013, compania ar fi putut fi naționalizată, statul român fiind principalul acționar.
În timp ce Rompetrol beneficia de mila creștinească a autorităților, situația la DEZVĂLUIRI era un pic diferită. Spre exemplu, acum doi ani, conturile noastre au fost poprite, pentru o datorie tot de câteva sute. De lei. Așa cum s-a dovedit ulterior, datoria nu exista. Exista doar mojicia funcționarilor de la Fisc, care ne-au bruscat verbal și ne-au trimis (cu hârtia semnată de ei) să convingem băncile că totul a fost o greșeală și că nu suntem vinovați de nimic. Anul acesta, situația s-a repetat, statul descoperind că DEZVĂLUIRI are o datorie în sumă de 3,41 RON (nimeni nu poate explica de unde a apărut datoria asta, nici chiar Fiscul). Drept care am primit o somație și am achitat integral restanța. O picanterie – scrisoarea recomandată prin care statul a recuperat cei 3,41 RON a costat 5 RON.
Revenim acum la descinderea pascală a Premierului, la Petromidia. Mulțumit de rezultatul obținut, el ne-a anunțat, cu un zâmbet plictisit, că a fost nevoie ca el să vină să ia taurul de coarne, pentru că timp de 10 ani ceilalți guvernanți nu a fost în stare să rezolve problema Rompetrol. Dar să vedem în ce a constat rezolvarea: În contul datoriei de peste 650 de milioane de euro, patronii Rompetrol au cumpărat de la Statul Român acțiuni de 200 de milioane și rămâne să mai investească alte 150 de milioane într-un fond în care statul face figurație, iar Rompetrol e cam singurul care are voie să scoată profit. Ar mai fi un rest de 300 de milioane, dar ăia s-au evaporat, intrând la capitolul “milă și iertare”. Altfel spus, Rompetrol a scăpat de datorii și de procese, iar singurul cost concret și imediat este achitatea celor 200 de milioane, în schimbul cărora au căpătat controlul total al companiei. De partea cealaltă, Statul Român și-a tras un glonț în cap: -a renunțat la 650 de milioane de euro; -a pierdut avantajul în negociere, și orice șansă de a le forța mâna patronilor de la Rompetrol (odată cu vânzarea acțiunilor nu mai poate influența soarta companiei); -a vândut patronatului acțiuni de 200 de milioane de euro, dar ar fi putut obține la fel (sau chiar mai mult), vânzând pe bursă și fără a renunța la datorii.
Morala poveștii e simplă: Statul și oamenii care îl conduc sunt foarte riguroși și radicali cu noi și cu voi, dar foarte relaxați (aproape molâi) cu hoții, bogații și șmecherii. În cazul Rompetrol, băiatul bun și bogat (dar plecat pe căi greșite) a fost iertat și promite că s-a pocăit. Exact ca în telenovele.
16:18:00
