Precedentul Gordunov demonstrează ineficienţa actului de justiţie în România
Mult mediatizata crimă multiplă produsă la casa de schimb valutar din Braşov a scos la iveală adevărata faţă a sistemului judiciar din România. În concluzie, cei mai periculoşi criminali pot oricând să iasă din închisori şi să-şi facă de cap în libertate. Încă o dată, se demonstrează faptul că, printr-o simplă combinaţie cu sistemul medical al penitenciarelor, criminalii pot beneficia de o evadare legală, timp în care aceştia ucid din nou cu sânge rece. Nu degeaba, renumita avocată Paula Iacob a declarat în public ca ar fi de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea pentru aceşti indivizi, dar în acest context, primul executat ar trebui să fie sistemul judiciar românesc.
Un articol de Mihai BOGĂŢILĂ
În urmă cu doi ani, Constanţa a fost zguduită de povestea unei crime executate cu sânge rece în localitatea Tuzla. Principalul suspect în cazul crimei de la Tuzla este nimeni altul decât Ion Sărăcilă, fratele fostului viceprimar şi candidat fervent la fotoliul de primar al localităţii Tuzla, Marian Sărăcilă. Potrivit actului de sesizare a instanţei, pe 01.04.2007, în jurul orei 13.00, pe malul lacului Zarguzon, un pescar a depistat un cadavru. Anchetatorii au descoperit mai multe urme de violenţă pe corpul victimei, iar necropsia a scos la iveală faptul că moartea victimei a fost violentă şi a fost cauzată de un şoc traumatic. S-a stabilit clar că victima era Marian Alexandru, care era la un moment dat angajat ca cioban la ferma lui Ion Sărăcilă. Oamenii legii au ajuns la concluzia că, pe 26.03.2007, Ion Sărăcilă i-ar fi aplicat mai multe lovituri ciobanului, cu picioarele şi cu o bâtă de lemn, pentru că îl suspecta că îi fura mieii. În cursul lunii iunie 2007, Tribunalul Constanţa a constatat că Ioan Sărăcilă s-a făcut vinovat de uciderea lui Marian Alexandru. Din cauză că probele existente la acea vreme împotriva lui Sărăcilă au fost, chipurile, manipulate în avantajul acuzatului, magistraţii au schimbat încadrarea juridică din omor calificat în omor şi au decis că Ioan Sărăcilă trebuie să petreacă următorii opt ani în spatele gratiilor. Tribunalul a mai decis ca lui Ioan Sărăcilă să-i fie interzis dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi cel de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei şi pentru un interval de alţi trei ani, după executarea acesteia. Judecătorii au decis ca Sărăcilă să fie încarcerat imediat după rămânerea definitivă a pedepsei. Totodată, Ion Sărăcilă a fost obligat la plata sumei de 1.300 de lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care 600 de lei, cheltuieli din cursul urmăririi penale. Ulterior, Ioan Sărăcilă, a atacat în apel sentinţa prin care a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru omor.
Martorii cheie, deconspiraţi şi speriaţi
La începutul anului 2008, reprezentantul Ministerului Public a adresat instanţei una dintre cele mai dubioase solicitări expuse într-un proces penal. Procurorul a insistat asupra deconspirării şi reaudierii unicului martor la acea crimă, a cărui identitate era protejată. Martorul cheie era cunoscut sub numele fictiv de Gheorghe Sandu. Acesta, iniţial, a făcut declaraţii în faţa instanţei printr-un sistem de distorsionare audio-video. Conform declaraţiilor procurorului de caz de la acea vreme, martorul cheie Gheorghe Sandu ar fi încercat să-şi modifice declaraţiile iniţiale, prezentând faptele lui Sărăcilă fără a crea dovada necesară a faptei de care acesta era acuzat. În condiţiile în care Legea 682/2002, privind protecţia martorilor, a fost eludată chiar de procurori, atunci poziţia avazivă a martorului Gheorghe Sandu este plauzibilă. Conform articolulului 20 al Legii 682/2002: „Fapta de a divulga cu intenţie identitatea reală, domiciliul ori reşedinţa martorului protejat, precum şi alte informaţii care pot duce la identificarea acestuia, dacă sunt de natură să pună în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea martorului protejat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani”. De asemenea, la acelaşi articol de lege se prevede că dacă fapta a fost săvârşită de către o persoană care a luat cunoştinţă de aceste date în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, pedeapsa este închisoare de la cinci la zece ani (aici se poate încadra cu succes chiar procurorul). În consecinţă, deconspirarea martorului nu a făcut decât să-l facă scăpat pe ucigaşul lui Marian Alexandru.
De asemenea, printre locuitorii din Tuzla se zvonea că, la un moment dat, martori cheie ai asasinării ciobanului, au dispărut în străinătate, cineva cu influenţă care s-ar fi aflat în spatele candidaturii fratelui presupusului ucigaş la fotoliul de primar al localităţii, finanţând la greu scăparea de puşcărie a lui Sărăcilă. De asemenea, aceleaşi zvonuri neconfirmate susţin teoria conform căreia, dacă ar fi ajuns primar, fratele liberal ar fi trebuit să achite libertatea suspectului de crimă, cu nişte terenuri pe malul mării, terenuri destul de valoroase pe piaţa imobiliară. Aceste ultime afirmaţii rămân în schimb doar la nivel de zvon şi nimic mai mult, tocmai din cauza probabilă a fricii locuitorilor faţă de clanul Sărăcilă. În consecinţă, Ion Sărăcilă, principalul suspect al abominabilei crime în care ciobanul Marian Alexandru a fost victimă, rămâne liber. De ce? Pentru că pentru instanţă nu există dovezi sau martori.
Clanul Sărăcilă, certat cu legea
De ani de zile, numele de Sărăcilă este legat de conflictul cu legea. Începem cu binecunoscutul şi veşnicul candidat la fotoliul de primar al localităţii, Marian Saracilă, zis Bebe. În anul 2003, printr-o manevră de culise, consilierul local liberal „Bebe” Sărăcilă ajungea viceprimar al comunei Tuzla. Şi nu oricum, ci în locul vărului său de la (pe atunci) PD, Vintilă Sărăcilă, mazilit din funcţie pentru că refuzase să plece împreună cu defunctul primar Avram Ghebenei (fostul său şef de la PD) la „noul PSD”. Cazierul său de la acea vreme demonstra însă că nu avea dreptul să ocupe nici măcar funcţia de simplu consilier local, date fiind antecedentele penale. Astfel, Marian Sărăcilă a fost condamnat la plata unei amenzi penale, prin sentinţa penală nr. 581/04.12.2003, pronunţată de Judecătoria Urziceni, pentru o faptă încadrată în prevederile articolului 180 indice 2 din Codul Penal. Articolul în cauză reglementează infracţiunea de vătămare corporală. Pe rolul Tribunalului Ialomiţa s-a aflat destul timp Dosarul nr. 126/A/28.03.2003, iar în prezent nu cunoaştem încă soluţia instanţei.
În noiembrie 2006 a fost nevoie de intervenţia trupelor DIAS pentru ca un scandal dintre două bande din Tuzla să fie curmat. În scandal a fost implicat fiul viceprimarului de atunci Marian Sărăcilă, care face parte dintr-una din grupări. Doru Sărăcilă, împreună cu fraţii Irinel şi Constantin Cioacă si Gheorghe Penoaşu au năvălit într-un bar din localitate, înarmaţi cu bâte, săbii şi spray-uri lacrimogene, peste alţi indivizi. Victimele atacului au susţinut că nu era prima dată când au fost atacaţi de aceeaşi indivizi şi au acuzat poliţiştii din localitate că aveau legături dubioase cu atacatorii.
