Trei generaţii de manageri în turism: o singură viziune
Demarând o campanie mediatică de reabilitare a imaginii Sudului litoralului românesc, ziarul DEZVĂLUIRI încearcă, în primul rând, să identifice soluţiile pentru scoaterea acestei zone turistice tradiţionale, odată prospere, din conul de umbră şi de interes în care a ajuns în ultimii ani. Principalul argument pentru acel viitor, pe care toţi agenţii economici din Mangalia Nord şi-l doresc, este chiar… trecutul. De aceea, în acest număr vom pune cap la cap părerile şi soluţiile pe care ni le-au oferit trei manageri în turism, din generaţii diferite, care, suprinzător, au găsit căi de revigorare a acestei activităţi foarte asemănătoare, până la identificare.
Un articol de Paul PÂRVU
Cel mai vechi „om de turism” are concepţia cea mai modernă
Nu au mai rămas mulţi şefi de unitate din glorioşii, pentru turism în general şi pentru cel din Sudul litoralului în particular, ani ’70, chiar ’80. Din loc în loc, mai întâlneşti câte unul, care, după revoluţie, şi-a luat inima în dinţi şi s-a „privatizat” pe activul pe care îl administrase şi înainte de 1990. Unul dintre aceştia este proprietarul şi directorul restaurantului Meteor din staţiunea Jupiter, Ion Petcu, care a fost foarte deschis şi tranşant în abordarea subiectului propus de noi. Din spusele sale am reţinut că Sudul litoralului românesc a fost, până prin 1987-1988, destinaţia favorită a firmelor germane de turism pentru că, deşi nu se numea aşa, managementul se făcea integrat. Exista un director al „Întreprinderii de Hoteluri şi Restaurante” (IHR), un director (administrator) de staţiune, iar la baza piramidei decizionale erau şefii de unităţi. Toţi aceştia, împreună cu administraţiile locale, numite de Partid cum erau ele, aveau o singură sarcină: ca anul următor, în staţiune, să-ţi trebuiască iarăşi „pile” pentru a obţine o cazare, dacă erai român. Asta spune totul. Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp erau, pur şi simplu, ticsite de „nemţi”: de fapt erau şi nordici (suedezi şi norvegieni), plus, în anii ’80 în special, turişti din ţările socialiste, care ocupau îndeosebi capetele de sezon. Tot timpul, în administrarea activităţii, dreapta ştia ce face stânga, dar cel mai abitir ştiau şefii de staţiune, IHR sau Centrală ONT, pentru că ei răspundeau direct în faţa ministrului şi a partidului, deci a lui Ceauşescu. Nimeni nu îşi permitea, pe acest lanţ, să nu îşi facă treaba, pentru că asta ar fi însemnat ruperea sistemului şi, drept consecinţă, pierderi de valută. Iar acest lucru ducea, înainte de 1990, nu numai la pierderea postului, ci chiar la răspundere… penală!
Aşa se face că fiecare îşi făcea părticica lui din această mare afacere, fie ea şi comunistă, numită : turism contra valută! De ce a invocat vechiul om de turism Petcu vremurile când în luna mai (!), în parcarea hotelului al cărui restaurant îl administra trăgeau câte 21 de autocare cu turişti străini, debarcaţi din chartere pe aeroportul Kogălniceanu, la o singură serie? Ce ar fi de făcut ca acele vremuri din turismul românesc să se întoarcă? Vechiul şef de unitate, actual patron, are o soluţie capitalistă, ponind de la regula de bun simţ că, şi în comunism şi în faza actuală, turistul este cel care decide dacă va mai veni şi la anul în acelaşi loc. Cu alte cuvinte, filosofia nu s-a schimbat: turistul vrea ca, de la debarcarea din avion şi până la plecare, totul să fie perfect. Transportul, cazarea, masa, agrementul organizat sau cel opţional, ambientul staţiunii ş.a.m.d. să fie de cea mai bună calitate. Asta înseamnă că fiecare în parte, dintre prestatori, trebuie să asigure aceste condiţii optime, iar coordonarea să se facă unitar, la nivel de staţiune, litoral şi minister. De fapt, se redescoperă aceeaşi Americă! Ce făcea Ceauşescu, prin lucrătorii specializaţi în turism, fac acum marile state primitoare de aflux turistic: Spania, Italia, Grecia, Turcia, Malta, Tunisia, Maroc etc…Totul este ca degringolada din ultimii 21 de ani să ne fi învăţat că degeaba îi schimbăm aşternuturile la timp turistului, dacă ospătarul din restaurant îl umileşte, degeaba este plaja curată, dacă aleile de promenadă sunt pline de gunoaie şi neluminate etc. Soluţia este managementul integrat, axat pe nevoile şi doleanţele categoriilor de turişti bine individualizate, pe criterii de vârstă, venituri şi obiceiuri, din zona de provenienţă.
„Noi i-am crescut pe TUI, Neckermann şi ITS!”
Citatul de mai sus l-ar putea lăsa mască pe un cititor român care nu a prins, datorită vârstei, anii perioadei 1965-1985. Sau poate s-ar gândi că i-ar aparţine unui manager de turism din Spania, de exemplu…Surprinzător, pentru acest cititor, este că am reprodus vorbele celui pe care revoluţia l-a prins în postul de director al staţiunii Neptun şi care, în primii ani de după 1990, a fost directorul SC. Neptun-Olimp SA. Dumitru Filip, căci despre el este vorba, îşi aminteşte cum mergea cu celebrul şi atât de regretatul director al IHR Mangalia Nord, Trandafir, la contractări în Germania de Vest, iar acolo cei de la TUI, Neckermann sau ITS, marii tour-operatori, de azi şi de atunci, se căciuleau, pur şi simplu, pentru câteva zeci de locuri în plus în staţiunile din Sudul litoralului românesc, fie chiar şi în capetele de sezon: luna mai şi prima jumătate a lui octombrie! Prin Sudul litoralului românesc au ajuns aceşti mari tour-operatori ceea ce sunt astăzi. Ei au ajuns mari, îşi trimit turiştii spre destinaţii mai primitoare, iar noi nu putem să ne aducem nici măcar turiştii autohtoni în staţiunile noastre. Calitatea serviciilor, ambientul mizerabil, ruptura dintre segmentele care compun sejurul unui turist, lipsa de coerenţă în politica şi strategia turismului la nivel ministerial, nu numai în ceea ce priveşte litoralul, slaba implicare a autorităţilor locale şi lipsa legăturii dintre acestea şi deţinătorii de active ş.a.m.d., sunt decelate şi de Dumitru Filip ca fiind cauzele care au produs şi produc efectele dureroase de astăzi. Ce s-ar putea face? Să fie luate lucrurile bune din trecut, să se pornească de la faptul că privatizarea s-a făcut aşa cum s-a făcut, haotic şi pe grupuri de interese, dar că trebuie o nouă strategie, care să dea coerenţă şi unitate în management, pentru recuperarea turiştilor care au părăsit staţiunile româneşti. Un prim pas l-au făcut cei din nordul Neptunului şi din Olimp, care s-au grupat într-o asociaţie care îşi propune să împartă atât sarcinile, cât şi beneficiile unei abordări realiste şi unitare, pe categorii de potenţiali turişti, în ideea că nu este totul pierdut.
Problema trebuie tratată tranşant!
Cel mai tânăr manager abordat de noi a fost ultimul, până în acest moment, dintre cei care i-au urmat lui Dumitru Filip la conducerea Neptun-Olimp SA, Paul Foleanu. Actualul director al societăţii care nu prea mai are patrimoniu!, dacă nu luăm în calcul nişte terenuri şi o terasă, şi aceea închiriată, ne-a făcut un fel de sinteză a pachetului de proiecte, pe termen scurt, mediu şi lung, care ar putea să deblocheze decisiv situaţia în staţiunile de la Nord de Mangalia, dar nu numai…În mod aparent surprinzător, concepţia tânărului implicat în turism nu diferă de cea a mult mai experimentaţilor oameni din branşă cu care am vorbit. Aceeaşi nevoie de coerenţă în politica naţională pentru acest sector economic, acelaşi sistem integrat de conducere şi de derulare a operaţiunilor din turism (asta neînsemnând în nici un fel centralizarea deciziei, dimpotrivă: coordonarea activităţilor prin interacţiune între factorii implicaţi, adică agenţi economici, de la contractare până la prestarea efectivă a serviciilor, proprietari de active, administraţii locale, structuri guvernamentale specializate ş.a.m.d.). Paul Foleanu ne-a mai mărturisit şi dorinţa sa de a vedea pus în practică celebrul “ masterplan”, elaborat în 2010 de către minister. Bineînţeles că acest proiect de rebrenduire şi de restructurare a turismului, inclusiv a celui de pe litoral, trebuie să pornească de la noile realităţi, nu în ultimul rînd de la situaţia provocată de criza economică globală şi de aspectele acute, de conjunctură, ale crizei naţionale, tradiţională de altfel la români… Esenţa programului este focalizarea pe creşterea calităţii serviciilor şi a entertainment-ului.
Un alt coleg de generaţie al actualului director general de la Neptun-Olimp S.A., chiar predecesorul său în această funcţie, Mircea Diaconu, ne-a oferit o abordare similară, puţin mai dezvoltată şi pe aspectele social-politice şi locale ale problemei în discuţie, care reprezintă obiectul şi subiectul campaniei mediatice în care ne-am angajat.
