Când America spune “Sari!”, România întreabă “Cât?”
Blogul senatorului Iulian Urban face publică o veste care îi lasă cu gura căscată pe toţi cei care măcar o dată în viaţa lor au surprins un om al legii într-o ipostază dacă nu ilegală, cel puţin imorală: poliţiştii americani pot aresta şi închide orice persoană care fotografiază un poliţist, sub pretextul că la mijloc este vorba de un… act terorist. “Conform ziarului British Journal of Photography, dispoziţia Counter-Terrorism Act 2008, care va deveni lege din februarie 2009, politiştii pot aresta şi băga la închisoare orice persoană care face fotografii unor ofiţeri de poliţie sub suspiciunea că pregăteşte un act de terorism”. Acest nou set de legi adoptate în Anglia şi Canada, au stârnit revolta societăţii civile mondiale.
Un articol de Andreea PAVEL
E lesne să ne închipuim deci, dacă în America, “mama-democraţiei”, a fost posibilă intrarea în vigoare a unei astfel de legi, ce are să urmeze în ţări precum România, Ucraina şi Bulgaria unde poliţiştii parcă abia aşteaptă de această dată, alinierea după ţara hamburgerilor. Aberaţiile, însă, sunt altele: într-un astfel de arestare este exclusă prezumţia de nevinovăţie, din start, toţi fiind consideraţi “terorişti” din capul locului. Pe de altă parte, reţinerea se poate face fără mandat judecătoresc, iar pedeapsa poate ajunge până la… 10 ani de închisoare! Asta, desigur, pe lângă aplicarea unei amenzi penale… Fireşte, ne întrebăm atunci ce-a mai rămas din rolul “mesianic” pe care americanii îl au în răspândirea păcii şi a democraţiei, principiu iniţiat de Woodrow Wilson. Printr-o astfel de lege, SUA cu siguranţă nu mai reprezintă “farul democraţiei” (Wilson) mondiale, aliniindu-se în rândul ţărilor precum Tunisia, Maroc şi Algeria, ţări în care această lege se aplică de multă vreme.
Interzis să fotografiezi un poliţist care ia şpagă
Nu e cu nimic falsă această propoziţie. Pentru că mai-marii României, în disperarea lor de “americanizare”, vor adopta mai mult ca sigur o lege similară, dacă nu chiar identică. Cu alte cuvinte, dacă un cetăţean va prinde în flagrant un poliţist care ia şpagă, sau comite orice altă infracţiune, ori abuz, nu prea poate să facă nimic, pentru că e cam… ilegal. Iar fără dovezi, mai ia măsuri dacă poţi. Cel mai dubios lucru este că, în ultima vreme, în România parcă apar tot mai multe legi ce îţi îngrădesc libertatea (vezi legea înregistrării convorbirilor) şi tot mai multe cele care protejează, ori trec sub anonimat acţiunile oamenilor politici, ori a celor de stat. Asta ca să nu mai vorbim de controversata “imunitate parlamentară”, care mai nou se va putea numi probabil şi “poliţienească”.
Să le plângem de milă poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor?
Parlamentul a emis un proiect de lege care ar fi prevăzut mărirea cu 50% a pedepselor care sunt aplicate cetăţenilor ce au comis o infracţiune, ori un abuz împotriva unui poliţist, judecător, procuror etc. Senatorul Iulian Urban a respins acest proiect, motivând că “oricum Codurile vor fi remodificate”!
”Codul penal al României, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 239, după alineatul 4 se introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins: „Dacă faptele prevăzute în alin. 1-4 sunt săvârşite împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate; (…) Art. 272^1. – Întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei”.
