Luni, 20 ianuarie 2014, o țară întreagă a urmărit în direct ceea ce poate fi considerată a fi „culmea organizării în situații de urgență”: O operațiune de căutare și salvare care nu a reușit nici să găsească ce căuta, nici să salveze pe cineva. În timp ce miniștri, secretari de stat, directori și colonei s-au bătut cap în cap 7 ore, localnicii din Apuseni, porniți din cătune răsfirate pe munte, și de prin curți fără apă curentă și uneori fără curent electric, au reușit în 2-3 ore ceea ce vreo 20 de autorități și intituții guvernamentale n-au reușit deloc – să îi localizeze pe supraviețuitori și să îi coboare de pe munte.
Harababura aceasta la nivel național mi-a adus aminte de un mic eveniment local din Constanța, din urmă cu vreo 5-10 ani. Cu siguranță știți că, din când în când, autoritățile o pun de un exercițiu comun, de o simulare, ceva. În județul Constanța, se simulează accidente la Petromidia, cu degajare de agenți chimic toxici, explozii și incendii, precum și la centrala de la Cernavodă, cu victime iradiate și pericol de contaminare a aerului și apelor Dunării. Aceste simulări rareori depășesc gardul unității economice. Totul se desfășoară după scenariu: La ora X, se pornește un incediu (se aprinde fumigena neagră)– intervin pompierii, paramedicii, salvarea; la ora Y, o explozie (fumigenă roșie) – intervin pompierii, SMURD, poliția pentru asigurarea evacuării ș.a.m.d.
Un articol de Razvan PETRE
Prin excepție, un alt loc predilect pentru exerciții, în buricul orașului Constanța, este Casa de Cultură a Sindicatelor. Locația este perfectă – pentru că este pe un platou, cu acces auto din 4 direcții, și pentru aici se găsește cea mai mare sală de spectacole cale de 4-5 județe, deci clădirea se potrivește.profilului de locație cu victime multiple. În urmă cu câțiva ani, un exercițiu desfășurat la Casa de Cultură a luat o întorsătură tragi-comică.
La ora stabilită, toată lumea era pe poziție – pompierii, poliția, salvarea (la vremea respectivă SMURD Constanța nu intrase în pâine). Teoretic, toate instituțiile erau sub coordonarea celulei de criză de la nivelul prefecturii. Practic, celula nu se constituise, doar de dragul unei simulări. Dar asta nu era o problemă, căci toată lumea știa dinainte cum urma să se desfășoare „dezastrul” – se simula un incendiu, cu victime multiple. Pompierii urmau să desfășoare furtune și să monteze pompe în unul din puținele locuri din Constanța în care există hidranți și rezervor de apă deci nu sunt obligați să simuleze surse de apă, la fel cum simulează incendiul. În paralel, Salvarea intervenea pentru preluarea, imobilizarea pe targă și evacuarea figuranților ce jucau rolul victimelor. Poliția asigura un perimetru de evacuare și oprea traficul, pentru a facilita accesul mașinilor de intervenție spre și dinspre „dezastru”.
Ceea ce trebuia să fie un exercițiu de rutină s-a transformat rapid într-un test real, pe care soarta li l-a aruncat în față oamenilor din sistemul de urgență. Un test pe care, de altfel, ei l-au picat cu brio. Ce s-a întâmplat? – Mai întâi, fumigenele ce trebuiau aprinse (nu se știe de ce) tocmai pe acoperișul Casei de Cultură nu au funcționat. Apoi, una dintre ele a explodat în mâinile pompierului care o aprindea, rănindu-l ușor pe acesta. Confruntați, pe neprevăzute, cu o situație reală, ambulanțierii și asistentele au lăsat dracului scenariul stabilit și victimele-figuranți și s-au călcat în picioare, care să acorde asistență pompierului. Într-un final, acesta a fost pus pe targă și urcat într-o ambulanță care a demarat rapid, de-a curmezișul bulevardului. Un polițist rotofei a intervenit pentru a opri traficul, dar, bulversat de turnura neașteptată pe care o luaseră evenimentele, a făcut greșeala de a-și schimba poziția chiar în momentul în care ambulanța pleca de pe loc, fiind acroșat de aceasta. Pompierii și personalul medical de la fața locului au fost nevoiți, astfel, să intervină, din nou, în afara exercițiului, pentru a-l culege de pe caldarâm pe polițist.
Morala e una tristă: Autoritățile plătite din bani noștri sunt uneori incapabile să ducă la bun sfârșit un exercițiu. În 2014, înApuseni, instituții cu bugete – vorba ex-ministrului culturii – de mii de ori mai mari decât cel al festivalului Shakespeare, nu au reușit să găsească victimele accidentului. Dar dacă în locul salvării a 7 victime, autoritățile ar fi trebuit să salveze victimele unui cutremur de 7 grade?
