Guvernul României

SEX, POLITICÃ SI PARADISURI FISCALE (II)

Aminteam în numarul trecut despre tranzactiile si afacerile de mare anvergura derulate pe teritoriul României, “bufuri” ale ultimilor 16 ani de tranzitie “prelungita intentionat si fortat”. Am propus ca subiect, afacerile coordonate din interior catre exterior, prezentând doua dintre cele mai interesante caracatite organizate în scopul devalizarii bugetului statului român. Sistemele de tip “suveica” – pentru cine are acasa sau a vazut cum functioneaza o masina de cusut – au cel putin o caracteristica comuna, în speta, sunt “croite” simultan si pe fata si pe dos. Firul care produce “tesatura” este unul singur dar actioneaza simultan pe doua planuri distincte. Astfel pot fi întelese aceste afaceri si ca organizare dar si ca mod de functionare. Continuam acest demers prin prezentarea altor afaceri de anvergura, insistând în continuare pe necesitatea stoparii acestui flagel national – sistemele “Suveica-Off-shore”.

Sugativa – S.V. International Tranzaction

Echipa de aur, Sever Muresan-Hossu, despre care aminteam si în numarul trecut, a drenat 17,5 miliarde lei, plus alte 160 milioane de dolari de la celebra banca Dacia Felix în anul de gratie 1990. Actiunea s-a derulat dupa urmatoarea reteta; Bancorex, diamantul mafiei financiare, a emis o scrisoare de garantie în favoarea “firmei franceze” S.V. (adica Sever Muresan) International Tranzaction, în baza unui ordin emis de firma de comert exterior Terra. Pentru cei mai putin informati, înainte de 1989, societatea Terra derula afaceri fantoma pentru regimul Ceausescu, dar sub stricta coordonare a serviciilor secrete. În conditiile date, Sever Muresan a utilizat ilegal scrisoarea de garantie, prin intermediul complicelui Mircea Hossu – de credite în valoare însumata de 17,5 miliarde lei. La care s-a mai adaugat o alta lipitoare, de doar 160 milioane de dolari, din contul bancii Daciei Felix – care formeaza obiectul unui dosar de cercetare penala distinct. Implozia acestor credite neperformante a condus la falimentul acestor banci românesti, înghitind totodata economiile a milioane de romani. Si în acest caz, justitia româna, obedienta si impotenta, s-a trezit ca mai mereu cu sireturile legate. Dar în cazul omului de afaceri roman Sever Muresan, în noiembrie 2000, Curtea Corectionala de la Geneva a facut dreptate românilor, condamnând acest escroc international la trei ani si jumatate de închisoare si cinci ani de interzicere a sejurului în Elvetia (asta da problema), într-un caz de escrocherie în valoare de numai 25 milioane de dolari în dauna bancii clujene Dacia Felix. Si în felul acesta, sub o forma sau alta, tot elvetienii cu paradisul lor au rezolvat (într-un fel) problema justitiei, dar nu si a banilor. Întelegerea era de fapt una foarte simpla; statul român îl pierde pe Muresan, banii se depoziteaza în Elvetia, iar Curtea de la Geneva se ocupa cu priponitul infractorului român, si asta pentru ca “baietii destepti” sa aiba timpul necesar sa cheltuiasca banii furati de la poporul român prin mâna lui Muresan.

Tentacula “Columna Bank” – Manel Finanz A.G.-Switzerland

Manevra financiara de la Columna Bank, putin mai sofisticata în raport cu altele similare, a beneficiat de o reteta dulce-elvetiana. Schema, de import, apartinea partiturii mafiei financiare internationale. Povestea începe scurt: Columna Bank a aparut pe piata româneasca prin asocierea a patru persoane fizice din România, având fiecare un aport la capitalul initial de 120 milioane lei, cu un cetatean german având un aport de 300.000 de dolari americani, si firma elvetiana Manel Finanz A.G., societate care, cu un capital social de 7,7 milioane de dolari, a devenit proprietara bancii în proportie de 93%. Societatea Manel Finanz A.G. avea profil de societate Off-shore, fara sa desfasoare vreo activitate reala în Elvetia. Administratorul la vedre al firmei, Josef Fessler, a recunoscut ulterior ca avea un contract cu câteva persoane din România pentru investirea banilor. În legatura cu aceasta situatie inedita, fostul sef al Inspectoratului General de Politie, Pavel Abraham (zis si Generalul Cocaina), a dezvaluit ca banii proveneau, în realitate, din România. Într-un mod similar, Urf Von Daniken, seful politiei elvetiene, a declarat saptamânalului “Cash”, care apare la Berna, ca “în spatele bancii Columna se afla servicii secrete românesti”. Desigur, ce nu stia Von Daniken  era tocmai deosebirea dintre fosta si actuala Securitate. Elvetianul, si el ca mai toti europenii, era victima serviciilor de dezinformare ruse, care si-au dorit mai mereu ca distinctia dintre “fosta” si “actuala” sa nu se realizeze. Cert este ca unul dintre actionarii români ai societatii elvetiene a fost identificat în persoana socrului lui dom’profesor Virgil Magureanu, la acea data director al S.R.I. (numit de cine în aceasta functie?). Ingineria de la Columna Bank – proprietatea societatii Manel Finanz A.G., care rula fonduri provenite chiar din România – s-a dovedit profitabila dar numai pentru grupul de firme-satelit Euro-Columna (columnele europene). Cu creditele acordate fara restrictii de banca Columna, firmele Euro-Columna au achizitionat pachetele majoritare de actiuni de la toate societatile de stat din domeniul îngrasamintelor, operatiune în care a fost implicat si fostul presedinte al FPS (Fondul Proprietatii de Stat) Emil Dima. De altfel, pentru o buna cooperare, F.P.S. a deschis la Columna Bank un cont în valoare de 64 miliarde lei si unul de numai 10 milioane de dolari. C.E.C.-ul “românesc” s-a grabit si el sa deschida un cont de 30 miliarde de lei, iar compania de stat RENEL  a mai adaugat alte câteva miliarde în conturile Columna Bank. Doamna Ortansa Niculescu, cea care a mostenit presedintia bancii de la Vasile Bostan, a recunoscut târziu ca banii au fost orientati, sub forma de credite, catre firmele-satelit Euro-Columna. Ulterior, F.P.S. nu si-a mai putut retrage fondurile decât apelând la interventia Bancii Nationale a României si la serviciile Ministerului de Interne. Pe scurt: banii murdari, proveniti din diverse operatiuni speciale, au fost spalati, via Elvetia (paradis fiscal), prin intremediul Columna Bank si reinvestiti ulterior sub forma de credite speciale, în firme-satelit interesate sa acapareze industria îngrasamintelor din România.

Operatiunea “VALEOLOGIA”
 
Bancorex a acordat, în perioada 1992-1993, credite în valuta societatii Valeologia, cu toate ca firma din Chisinau nu era autorizata sa efectueze operatiuni de comert pe teritoriul România. În iulie 1997, Curtea de Conturi a constatat aceasta operatiune financiara a Bancorexu-ului. Desi cunostea acest lucru, presedintele Bancorex din acea perioada Dan Pascariu a aprobat creditele. Cu banii de la Bancorex, societatea Valeologia a achizitionat autoturisme marca ARO (românesti), pe care le-a revândut în spatiul ex-sovietic. Conform Directiei de Combatere a Crimei Organizate din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, prejudiciul adus Bancorex prin aceasta operatiune ilegala a fost de numai 3,9 miliarde de lei si 137 milioane de dolari. În cadrul cercetarilor, în afara de Dan Pascariu, au mai fost acuzati: Razvan Temesan, Gheorghe Carabasan, Adrian Constantinescu, Petre Dima, Daniel Ionescu, Nicu Stan si Nicolae Voiculet. Imediat dupa momentul deschiderii anchetei a intrat în actiune mafia politica autohtona – teleghidata de la Apus, interesata direct de musamalizarea dosarului. Astfel, propunerea I.G.P. de trimitere în judecata a lui Dan Pascariu a fost refuzata de procurorul Alexandru Tuculeanu din Parchetul General, care a dispus neînceperea urmaririi penale (celebrele N.U.P.-uri). Drept pedeapsa, procurorul Tuculeanu a fost avansat director-adjunct. Asta desi, ulterior, Parchetul General a infirmat solutia data de procurorul Tuculeanu. Pe scurt,  acordarea de credite ilegale societatii private Valeologia din Chisinau (paradis fiscal al serviciilor secrete sovietice), a reprezentat o operatiune acoperita a mafiei ruse, fesebiste.

Axa “ALRO-Slatina” – “ITC Management A.G.-Switzerland” – “Moscova”
 
Alro, lider national în productia de aluminiu, era una dintre putinele mari întreprinderi românesti profitabile si competitive pe piata europeana. La sfârsitul aniulor 90, combinatul avea o cifra de afaceri de aproximativ 300 de milioane de dolari si un profit de 50 de milioane. Guvernul condus de Adrian (termopan) Nastase a propus privatizarea societatii Alro apelând la cea mai slaba metoda, evident în defavoarea statului român, respectiv majorarea capitalului social. În perioada respectiva, Grupul “Marco International” achizitionase de pe Bursa un pachet semnificativ de actiuni ALRO. În vara anului 2001, Ovidiu Musetescu a lasat practic grupul rusesc sa devina actionar majoritar printr-o majorare de capital social. Banii respectivi, n-au intrat în bugetul statului român, ci au ramas în societate, adica în cele din urma la dispozitia noului proprietar (Marco International). Numai dupa presiunile Bancii Mondiale, procesul a fost stopat. Cu toate interventiile europene, privatizarea s-a produs totusi pe 1 mai 2002, dar între timp Grupul Marco International ajunsese sa detina nici mai mult nici mai putin de 42% din actiunile Alro, cumparate direct de pe piata de capital. În aceasta situatie delicata, statul român a negociat cu spatele la zid, pentru ca nici un alt investitor nu s-ar fi încumetat sa achizitioneze pachetul majoritar stiind ca are în spate un actionar semnificativ care i-ar fi putut bloca orice decizie. În final, Alro a fost vândut pentru numai 11,4 milioane de dolari, valoarea a 10% din actiuni, aceeasi cu care concernul Marco International devenea actionar majoritar. Daca pachetul majoritar ar fi fost vândut la licitatie (de exemplu), statul român ar fi putut încasa cel putin 50 de milioane de euro, dar suma putea fi cu mult mai mare, tinând cont de profitabilitatea societatii românesti. Se poate constata astfel, înca o data, ca ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu a facut o alta afacere proasta pe banii cetatenilor români.

Spionajul rusesc mobilizat pentru ALRO

Miscarile de culise au îndepartat alti pretendenti la ALRO, între care se numara si companiile Pechiney (societate franceza, în acel moment cel mai mare producator european de aluminiu), Balli Metal si Glencore. Reprezentantii Pechiney l-au însotit chiar si pe premierul francez din acea perioada, Lionel Jospin, într-o vizita oficiala la Bucuresti, unde si-au exprimat intentiile clare de preluare a combinatului ALRO-Slatina, însa se pare ca rusii aveau înca de atunci prioritate. Iar ca reteta sa fie completa, rusii au înfiintat si o firma Off-shore la Zug, în Elvetia – înainte de privatizare. Societatea, denumita ITC Management A.G., a început sa cumpere imediat dupa înfiintare cantitati masive de aluminiu de la ALRO, si asta doar pentru a obtine cât mai multe informatii despre combinatul românesc. Conform documentelor solicitate de C.R.J.I. de la Registrul elvetian al companiilor, firma ITC Management A.G. a intrat în proces de lichidare imediat dupa ce Grupul Marco International a cumparat ALRO – misiunea fiind îndeplinita cu succes. O alta societate utilizata în acest joc rusesc este compania Dover Resources Ltd, înmatriculata în Marea Britanie. Documentele obtinute de C.R.J.I. de la englezi arata ca din actionariatul Dover Resources Ltd fac parte Krasner si Vasily Semivolkov, directorul firmei rusesti Raznoimport U.K. (Londra).

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana MIHĂLȚEANU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top