Apel al fostei instructoare de yoga din Germania, Cecilia Tiz
În septembrie 2008, locuitorii oraşului Köln din Germania, renumiţi pentru firea deschisă ospitalitatea şi toleranta care îi caracterizează, s-au mobilizat cu mic cu mare pentru a împiedica desfăşurarea unui congres de extremă dreaptă, la care erau invitate numeroase partide şi organizaţii extremiste din întreaga Europă.
Cecilia Tiz
Lecţia germană: democraţie înseamnă capacitate de reacţie
În prima zi de congres, invitaţii au descoperit că este imposibil să ajungă la locaţia congresului, toate mijloacele de transport în comun fiind blocate de demonstranţi. Paşnici. Mâna de congresmani care au reuşit să ajungă la destinaţie au fost nevoiţi să se refugieze pe un vapor de pe Rin, care, după câteva ore de plimbare, au fost lăsaţi la mal. Căpitanul vasului a aflat între timp cine sunt pasagerii şi a decis că nu poate continua călătoria cu acei pasageri la bord. Având în vedere popularitatea oaspeţilor, cetăţenii oraşului au ales să-şi manifeste ospitalitatea servind-i cu roşii şi ouă. Crude.
Ajunşi pe mal, congresmenii de dreapta au fost refuzaţi de către şoferii de taxi. Au rămas cu două variante: muncitoreşte pe jos sau domneşte cu dubele poliţiei. Din motive lesne de înţeles, s-a optat pentru a doua variantă. Ajunşi la hotel, şi-au găsit bagajele în stradă, deoarece hotelierii, aflând în ce scop se aflau în oraş, au refuzat să îi mai găzduiască.
În centrul oraşului s-a organizat un concert al formaţiilor locale, care în a doua zi de congres au acoperit discursurile participanţilor la congres cu melodii de carnaval, adaptate cu umor la eveniment.
Personajele întâmplării de mai sus un au nicio legătură cu personajele care vor urma. Am dorit doar să ilustrăm faptul că o comunitate paşnică, ospitalieră şi tolerantă poate să îşi exprime punctul de vedere, solidar, paşnic, dar categoric.
Pe plaiurile mioritice, luările de atitudine au loc altfel. Cu totul altfel, după cum vom vedea.
MISA – povestea unui eşec naţional?
Existenţa MISA pare a fi, prin definiţie, una controversată, începând cu bazele fondării organizaţiei de către Gregorian Bivolaru în ianuarie 1990, pe atunci preşedintele organizaţiei la nicio lună după Revoluţia din ’89, trecând prin numeroase spoturi de lumina puse de mass-media asupra activităţilor organizaţiei, culminând cu momentul ‘2004’ şi continuând să genereze dispute aprinse chiar şi astăzi, la 5 ani după momentul chemării oficiale a liderului oficial al mişcării, împreună cu nu mai puţin de 20 de instructori, în faţa justiţiei.
Momentul “2004” reprezintă un punct de cotitură în istoria organizaţiei, deoarece acuzele deosebit de grave aduse gurului Bivolaru (printre altele trafic de persoane, infracţiuni asociate crimei organizate şi antisemitism) au avut, dintr-un punct de vedere, rezultate imediate în ce îl priveşte pe acesta: o tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, câteva zile în arest şi apoi o eliberare în baza unor erori de procedură. Urmează o dispariţie deloc paranormală, ci cât se poate de lumească a gurului Bivolaru din peisajul mioritic, concretizată printr-o trecere frauduloasă a frontierei, încununată de succes de această dată, cu puţin timp înaintea eliberării unui mandat de arestare pe numele său, pentru acuzaţia de act sexual cu o minoră.
În aprilie 2005, guru Bivolaru se materializează la fel de lumesc în Suedia şi este pus în stare de arest, cu rigoare suedeză.
Autorităţile române reuşesc din nou performanţa remarcabilă de a comite erori în prezentarea cazului, erori care, în final, lasă Suediei o singură opţiune, aceea de a aproba cererea de azil depusă de gurul Bivolaru.
În prezent, guru Bivolaru este acuzat de opt infracţiuni printre care act sexual cu o minoră, evaziune fiscală şi trecerea frauduloasă a frontierei.
MISA post-exil
În pofida numeroaselor semnale de alarmă trase de mass-media, în pofida mărturiilor cutremurătoare ale unor părinţi care şi-au văzut copiii atinşi de virusul MISA, în fiecare toamnă MISA îşi anunţă nonşalanta şi nestingherită conferinţele de deschidere pentru cursul de anul I de yoga şi evenimentele din cadrul „Săptămânii Îngerilor”. E democraţie, ar putea argumenta unii. Si ar avea dreptate.
(foto-Patru adepte promovând un film porno marca MISA, la un festival erotic din Barcelona)
O privire scurtă aruncată asupra locaţiilor în care se desfăşoară aceste conferinţe de racolare a noilor membri constituie un indiciu al gradului de nătângie şi iresponsabilitate al societăţii române mai degrabă decât un indicator concludent şi sănătos al stadiului de democraţie la care România a reuşit să ajungă în cei 20 de ani de practică.
Cum altfel s-ar putea explica faptul că o organizaţie renumită pentru practici sexuale cel puţin neortodoxe, condusa de un ‘lider spiritual’ chemat (în zadar) să răspundă în faţa Justiţiei pentru acuzarea de act sexual cu o minoră îşi desfăşoară conferinţele de deschidere a noilor ani de curs în şcoli, licee şi case de cultură de pe întreg cuprinsul ţării? Cum e posibil ca Palatul Copiilor din Bucureşti să găzduiască „Săptămâna Îngerilor” organizată de MISA? Cum este posibil ca aceste instituţii nu doar ca nu iau atitudine împotriva pericolului de a face MISA vizibilă şi mult mai accesibilă tocmai segmentului cel mai vulnerabil al populaţiei României (copii şi adolescenţi), ba mai mult, îşi deschid larg porţile pentru ca MISA şi Bivolaru să racoleze noi adepţi?
Autorităţile au mâinile legate?
În ce ţară civilizată din lume aşezăminte de educaţie şi cultură finanţate în principal din bugetul statului permit susţinerea unei organizaţii cu caracter îndoielnic, condusă de un bărbat trecut bine de a doua tinereţe care este acuzat de act sexual cu un minor, bărbat care, în plus, a beneficiat de expertize psihologice deloc liniştitoare, atât în perioada comunistă cât şi după, bărbat care este mentorul instructorilor MISA care îi răspândesc mai departe în lume mesajul. În ce ţară civilizată din lume, femei care prestează pe videochat, deghizate în îngeri sunt primite în aşezămintele culturale pentru a vorbi copiilor şi tinerilor despre îngeri?
Cum este oare posibil ca după ani de mediatizare a faptului că MISA este implicată în pornografie şi prostituţie, prin activităţile unor cursanţi şi instructori de vârf, identificaţi fără umbră de tăgadă, după studii şi constatări tehnico-ştiinţifice (realizate de Asociaţia Psihologilor din România, de un comisar şef psiholog din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor, de un specialist psiholog criminalist, de Federaţia Română de Yoga precum şi de specialişti în domeniul cultelor- ca să menţionăm doar câteva dintre ele) care au stabilit caracterul sectar al mişcării, după ce Federaţia Internaţională de Yoga şi Alianţa Europeană de Yoga au exclus MISA, toate filialele ei internaţionale şi pe Gregorian Bivolaru din rândurile lor din motive de implicare în sexbusiness, aşezămintele educativ…. culturale române să nu manifeste nici cel mai mic semn de precauţie în decizia de a permite ca MISA să se apropie de minţi fragede, în formare?
Statul ar trebui să îi protejeze pe tineri
Spre deosebire de domnul Seppo Isotalo, Doctor în ştiinţe sociale şi politice, care ajunge la concluzia că MISA este o sectă şi, din vara anului 2008 nu o mai susţine la OSCE, directorii de şcoli, licee şi case de cultură din România, din motive care scapă tuturor încercărilor noastre de a le înţelege, acceptă asocierea şi apropierea de o organizaţie renumită pentru faptul că îşi transformă adeptele din profesoare, medici, actriţe, avocaţi sau biologi, în dansatoare în baruri de striptease de pe mai multe continente, sau prestatoare de videochat erotic.
(foto-Siteul Joy of Pee, pe care apar mai multe adepte MISA)
În timp ce în străinătate începe să se facă şi să rămână lumină în ceea ce priveşte MISA şi gurul ei, în România MISA s-a infiltrat insidios în viaţa socială, culturală şi chiar cea politică, prin nenumăratele edituri, firme, teatre, asociaţii şi fundaţii, pe care le controlează din umbră.
Cauze încă necunoscute au făcut ca cererea de extrădare în cazul Bivolaru să fie refuzată autorităţilor române. Autorităţile suedeze au fost lăsate cu o singură opţiune – aprobarea azilului gurului.
Cauze încă necunoscute reţin autorităţile statului roman să ia măsurile necesare pentru a informa instituţiile de învăţământ despre pericolul pe care îl reprezintă MISA, mai ales pentru tânăra generaţie.
Reprezentanţii acestor instituţii nu par a avea niciun interes în a investiga cui i se acordă permisiunea de a se apropia de elevii şi studenţii de care sunt responsabili pe perioada studiilor. Tineretul României riscă astfel o integrare în cu totul alte valori decât „o integrare armonioasă în familie şi societate”, aşa cum sună reclama de pe website-ul oficial al MISA. .
Reprezentanţii autorităţilor par mai preocupate în a găsi un locşor călduţ şi convenabil nepotului de a unşpea spiţă. Dar restul, unde suntem? Unde ne este spiritul civic? Ce ne împiedică să luăm în mână o roşie metaforică şi să spunem pentru copiii noştri: „MISA, afară din şcoli!”?
