După ce a construit, cu încălcarea legii, o mulţime de biserici şi mănăstiri, Arhiepiscopul Tomisului ÎPS Teodosie se dă acum de ceasul morţii că instanţele de judecată au decis ca una dintre ele să fie demolată; o construcţie de carton şi placaj, care arată ca o baracă de muncitori din secolul trecut, edificată ilegal pe domeniul public. Şi, desigur, de vină este primarul Constanţei, Vergil Chițac, căruia i-a adresat o scrisoare publică în care se amesetecă, în devălmășie, versete biblice, citate din legionari, aluzii insidioase, comparaţii forţate și amenințări voalate.
Epistola arhiepiscopului pare a avea mai mult un scop politic, fiind adresată propriului electorat, radicalizat de mesajele lui Teodosie. Orbit de dorința de a-l concura la Patriarhul Daniel, Arhiepiscopul Tomisului a avut în ultimii ani o serie de derapaje discursive, îndemnând credincioșii să încalce regulile sanitare în timpul pandemiei, discriminând pe criterii de confesiune și gen sau lăudându-l pe criminalul Putin.
Epistola intoleranței
În scrisoarea adresată primarului Vergil Chițac, Teodosie vorbeşte, desigur, în numele „poporului (celor peste trei sute de mii)”, pe care însă îl reduce imediat doar la ortodocși și nici măcar aceia toți, ci doar cei care „au înțeles Evangheliile”. Pentru asta, îl citează pe Simion Mehedinti-Soveja, pe care îl numește „savant odrăslit din țesătura aceasta minunată a poporului nostru”, uitând să spună că acesta a fost simpatizant al Mișcării Legionare: „Un popor și un individ atâta prețuiesc: cât au înțeles din Evanghelie”. Ceilalți deci nu prețuiesc nimic.
Și, ca să fie și mai clar, cetățenii României care nu sunt creștini, nici nu ar trebui considerați români!
”A fost odată când nu am fost români, dar nu a fost odată când nu am fost creștini. De aceea, nu poți să fii român fără să fii creștin! Cum să fii român și să demolezi o biserică!”.
Epistola victimizării
Teodosie face un joc de imagine în care vrea să pozeze în victimă sau chiar în martir, joc în care se folosește de sacrificiul suprem, răstignirea lui Iisus Hristos, de parcă acest lucru ar avea vreo legătură cu situația de a construi un lăcaș de cult pe un teren public, fără nicio autorizație, construcție improprie care putea oricând să cadă în cap unuia dintre credincioșii pe care spune că îi reprezintă.
Ne amintim că Teodosie s-a antrenat în rolul martirului în timpul pandemiei, când se plângea de persecuții religioase și își îndemna credincișii să nesocotească restricțiile impuse de autorități.
“Noi, în calitate de creștini-ortodocși, am înțeles că nu există cinste mai mare decât aceea de a fi pălmuit, scuipat, batjocorit și, în urmă, răstignit cu Hristos. Așadar, purtăm numele de creștin, <nume mai presus de orice nume>, numai urmând Mântuitorului Iisus Hristos și împlinind poruncile Lui până la sfârșit. Alminteri, ce poate fi un creștin care fuge de cruce!”,
Epistola Cezarului și interpetarea abuzivă a scripturilor
Noi ascultăm porunca lui Hristos, care spune să îi dăm cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, spune Teodosie în scrisoare, căci „Dumnezeu Cuvântul întrupat poruncește să ne supunem stăpânitorilor vremelnici ai veacului acestuia prin respectarea legilor”.
“Totuși, suntem frământați de o întrebare: ce facem atunci când legea primejduiește mântuirea, când însăși veșnicia sufletului este pusă în primejdie?”.
Aici discursul alunecă spre un sofism, în care Teodosie pune semn de egalitate între veșnicia sufletului și existența bisericuței din carton, „unde s-au întemeiat mii de familii prin Taina Cununiei, unde au fost botezați mii de copii, în sfârșit, unde s-au mântuit mii de suflete prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos”.
„Vă întreb, iubite domnule primar, în calitate de comandant militar, dacă legea v-ar cere, ați îndrepta armele împotriva propriului popor? Nu aș fi îndrăznit să vă adresez o astfel de întrebare dacă nu m-aș afla în această situație în care mă constrângeți să demolez o biserică, să primejduiesc sufletele fiilor duhovnicești, încredințați nouă de Dumnezeu”.
Epistola manipulării
Când vorbește despre aplicarea sentinței judecătorești, Teodosie folosește sintagme precum „demolare”, “desființarea cu buldozerele a unui Sfânt Altar”, „cel ce va strica biserica lui Dumnezeu” și construiește imagini tari, aproape apocaliptice. Înaltul ierarh face însă referire și la discuțiile purtate anterior cu administrația locală, pentru relocarea bisericii. În această a doua situație, imaginile tari sunt înlocuite de eufemise precum „mutarea Sfântului Altar”. Deși, în realitate, nu ai ce să muți la o construcție fără fundație, alcătuită din carton și placaj.
„Numai un om care nu a participat vreodată la Sfânta Liturghie, care nu s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, poate să cuteze a gândi desființarea cu buldozerele a unui un Sfânt Altar. Însușii Cuvântul ne spune: <cel ce va strica biserica lui Dumnezeu și Dumnezeu îl va strica pe el>.
„Am acceptat relocarea acestei biserici, pentru a fi în pace cu cezarul, în urma promisiunii sfinte pe care ne-ați făcut-o personal că veți identifica un teren pe care să mutăm Sfântul Altar. Cuvântul dat nu a fost ținut, însă suntem somați ca în câteva zile să demolăm biserica”.
Epistola amenințării
Până la urmă, Teodosie ajunge și la jigniri și amenințări voalate la adresa celui pe care vrea să îl găsească vinovat pentru aplicarea legii:
“Numai cineva cu o tumoare sufletească nu ar putea înțelege ethosul poporului din care face parte, frumusețea sufletească, smerenia, dar și dârzenia în credință a poporului român”.
“Poate veți spune că credincioșii nu sunt ostași, nu sunt o armată. Eu vă voi răspunde că imnul nostru, care este crezul și identitatea noastră, îndeamnă <preoții cu crucea în frunte, căci oastea e creștină>. Nu pot să fiu încredințat decât de adevărul că și dumneavoastră sunteți creștin, comandant creștin. Veți ordona oastei să tragă în propriul popor? Dacă suntem sinceri până la capăt am prefera să murim decât să dărâmăm o biserică”.
Mihai Răzvan ROTARU
