Încă de la începutul lucrărilor la Mănăstirea Casian, pe lângă eforturile de ridicare a bisericii și chiliilor, călugării s-au ocupat și de amenajarea căii de acces către Peștera Casian. Cel mai recent episod al acestui efort a fost montarea mai multor scări, balustrade și podețe metalice. Problema este că, în buna tradiție a eforturilor edilitare ecleziastice din Dobrogea și în general din România, lucrările au fost executate fără nicio autorizație – deși natura lor și poziționarea în centrul unei zone protejate natural și cultural impuneau obținerea mai multor avize.
Autorizație frumoasă, cinste cui te-a obținut!
Concret, pe cărarea care duce spre Peștera Casian, lucrătorii tocmiți de călugări au amplasat mai multe balustrade, precum și câteva podețe complet inutile pentru accesul către peșteră – dar care fac locația infinit mai „instagramabilă”. Piesa de rezistență este o scară metalică în spirală, pe care se face accesul în peșteră. Toate aceste construcții au fost ridicate pe parcursul a 1-2 ani, perioadă în care vizitatorii obiectivului turistic au făcut slalom printre materialele de construcție și jgheaburile instalate de muncitori pentru a coborî materiale și utilajele necesare lucrării.
Pentru a afla motivul acestei tergiversări, m-am adresat starețului mănăstirii (Iustin Petre), care mi-a explicat că lucrarea a fost întârziată din cauza lipsei fondurilor. La întrebarea mea dacă întârzierile au fost cauzate și de greutatea obținerii avizelor, starețul, surprins, mi-a declarat că nu consideră că o asemenea lucrare necesita aviz – semn că mănăstirea nici nu a solicitat, nici nu a primit vreun aviz pentru construcțiile recent amplasate.
Lista actelor lipsă
Dat fiind că proiectul Mănăstirii Casian este amplasat într-o zonă naturală protejată (Cheile Dobrogei – Recifii Jurasici Cheia), chiar dacă nu e vorba de o clădire sau un drum, călugării ar fi trebuit să obțină un acord de mediu, pe care Agenția de Mediu l-ar fi putut elibera doar în urma unui Studiu de Impact elaborat de o entitate specializată.
Suplimentar, întrucât lucrările recente au modificat accesul în peșteră, ar fi trebuit obținut și un acord din partea Comisiei Speologice de la București. La fel, custodele ariei protejate ar fi trebuit să avizeze efectuarea lucrărilor – acest aviz fiind, potrivit legislației, obligatoriu pentru demararea lucrărilor.
Nu în ultimul rând, Peștera Casian este declarată și inventariată ca monument arheologic, găzduind inscripții antice la doar un metru de scara de acces – deci starețul ar fi trebuit să obțină un aviz și de la Direcția pentru Cultură.
Grija pentru oameni se construiește șoricel cu șoricel…
Discuția pe care am avut-o cu starețul Iustin Petre a avut loc înainte de Paște, starețul asigurându-mă că lucrările urmau a fi finalizate până de sărbătorile pascale. În privința lipsei autorizațiilor și avizelor, el a declarat că nu ar fi fost necesare, întrucât nu a fost modificat terenul, fiind vorba doar de construcții metalice ancorate în pământ sau în stâncă. Cât despre necesitatea executării lucrărilor, el a argumentat că ar fi avut numeroase plângeri la autoritățile religioase și cele lumești – cum că traseul vechi către peșteră punea în pericol siguranța vizitatorilor – motiv pentru care a dispus efectuarea noilor lucrări.
După trecerea Paștelui, clipurile video postate de vizitatori ai obiectivului turistic pe internet au făcut să pălească și această justificare: Așa cum se vede în aceste clipuri, piesa de rezistență – scara în spirală, de acces în peșteră – a fost inaugurată fără balustradă, locul acesteia fiind luat de o cordeluță de cățărări, legată de stâlpi cu… „șoricei” – soluție de mântuială, utilă cel mult unui copil de vârstă mică…
Au și autorizațiile rostul lor
Trecând peste faptul că lucrarea de la Peștera Casian probează încă o dată că autoritățile bisericești reușesc să fenteze obligațiile legale la care simplii cetățeni sunt supuși, mai trebuie remarcat un aspect, legat chiar de siguranța vizitatorilor la care făcea referire starețul mănăstirii: Toate acele acte și avize certifică respectarea standardelor – de protecție a mediului și patrimoniului național, dar și de siguranță în construcții.
Dacă scara de la intrarea în peșteră chiar a fost făcută așa cum ne-a declarat starețul – fără fundații, doar ușor ancorată în piatră – cât de sigură este? Având în sine câteva tone și vreo 10 metri înălțime (plus încă vreo 10 metri înălțimea malului de calcar), în caz de avarie scara ar expune vizitatorii unui pericol letal, și ar fi fost de dorit ca ea să fie proiectată și verificată de specialiști, înainte de a fi executată, respectiv dată în funcțiune…
O scară pentru anteriul meu!
Dacă e ceva de apreciat în avântul edilitar al mănăstirilor dobrogene, este faptul că ele sunt singurul exemplu de strategie coerentă în turismul românesc, în ultimii 30 de ani: Practic, toate mănăstirile construite în Dobrogea în această perioadă sunt pe amplasamente cu implicații spirituale minime sau chiar nule, dar 100% valorificabile turistic – lângă păduri, rezervații, obiective istorice sau peisaje idilice. Așa este și cazul Mănăstirii Casian, amplasată pe o creastă, la mică distanță de o peșteră (în care probabilitatea ca Sfântul Ioan Casian să se fi rugat, sau chiar să fi pus vreodată piciorul, sunt practic nule).
Subiectul Mănăstirii Casian a mai fost „vizitat” de reporterii ziarului nostru, încă de la demararea investiției. Și atunci au fost punctate multiple nereguli legale. Însă imaginile prezentate în acel articol indică un alt motiv – mult mai plauzibil – pentru recentele lucrări: Procesiunile religioase, unele dintre ele avându-l în centru pe arhiepiscopul Teodosie.
Așa cum știu toți cei care au vizitat peștera, traseul este destul de anevoios, iar urcatul în peșteră, pe vechea scară ce aborda peretele de piatră la un unghi de 80 de grade, era foarte dificil. Iar coborâtul pe acea scară era un coșmar… Nu degeaba, toate imaginile cu Teodosie la Peștera Casian sunt de la urcare – la coborâre nu ar fi fost foarte măgulitoare…
Așadar, putem vedea un beneficiu cert al recentelor lucrări: Noua scară în spirală fac peștera mult mai accesibilă – mai ales pentru persoanele mai în vârstă, și pentru cele echipate cu anteriu. Să sperăm doar că și siguranța lucrării este pe măsura accesibilității!
Un articol de Răzvan PETRE
Notă: Fotografiile sunt realizate anul trecut, înainte de finalizarea scării de acces.
