În numai patru ani (2010-2014) Facultatea de Teologie din Constanța a dat României peste 110 doctori, iar ritmul s-a menținut și în perioada următoare. Prin comparație vedem că, în același interval de timp, teologia din Iași (instituţie de tradiţie) a consacrat doar 33 de doctori! Ca să ne convingem de „înalta” calitate a studiilor doctorale constănțene, conduse acum de Arhiepiscopul Teodosie Petrescu (el însuși acuzat de către procurorii DNA de fals), am decis să analizăm o serie de lucrări. Așa cum ne așteptam, am descoperit doctorate plagiate, fapt ce demonstrează că școala doctorală de teologie din Constanța nu este altceva decât o FABRICĂ de scos doctori, pe bandă rulantă. Desigur, nu ne așteptăm la măsuri din partea conducerii Universității ”Ovidius” sau a Comisiei de etică, organisme care nu sunt străine deloc de practicile oamenilor îmbrăcați în sutane.
Preotul Rusu Nicolae a uitat de porunca Domnului: ”Să nu furi!”
În anul 2002, imediat după venirea lui Teodosie Petrescu ca Arhiepiscop al Tomisului, în Constanța apre și preotul Rusu Nicolae, originar din zona Sibiului. Imediat, acesta devine consilierul lui Teodosie pe probleme sociale, funcție pe care o ocupă până în anul 2010 când se retrage la Sibiu. Tot aceeași calitate – consilier social – o va avea și în cadrul Mitropoliei Ardealului, concomitent fiind și preot la una dintre bisericile din oraș (parohia Inferior VII, biserica „Sf. Ev. Luca”).
Iar, pentru că funcția mergea de minune și cu înalte studii teologice, părintele Rusu se înscrie la doctorat la Facultatea de Teologie din Constanța. Astfel, sub îndrumarea preotului Prof. Univ. Dr. Nechita Runcan, în data de 27 mai 2014, Rusu Nicolae susține teza de doctorat cu titlul “Repere Istorice în Dezvoltarea Relațiilor dintre Stat și Biserică la Români”.
Chiar şi la o analiză sumară a acestei lucrări, observăm că zeci de pagini sunt plagiate (cel puțin 60), prin metoda copy/paste, din diferite studii sau articole de drept sau teologie. Dacă ar fi să trecem în revistă numai câteva dintre capitolele plagiate într-un mod ordinar de către slujitorul Domnului, ar trebui să începem cu subcapitolul ”Biserica și Politica din perspectivă canonică”, plagiat integral din studiul preotului Irimie Marga, Biserica şi politica din perspectivă canonică, apărut în ”Anuarul Facultății de Teologie Sibiu”, nr. I/2000, Sibiu, 2001, p. 397 – 403. Inclusiv notele de subsol au fost copiate și inserate în text.
Mai departe, nu mai puțin de cinci pagini sunt copiate aproape integral dintr-un curs de Istoria Administrației Publice ce se regăsește pe site-urile specializate în cursuri on-line. Așadar, subcapitolul ”Dreptul scris până la instaurarea regimului turco-fanariot” aparține unui profesor universitar (din păcate nu l-am putut identifica) care l-a redactat cu 4 ani înainte de susținerea tezei de doctorat de către Rusu Nicolae (conform datelor din ghidul de asistență Microsoft).
Același curs de Istoria Administrației Publice a fost plagiat și în subcapitolele ”Hrisoavele”, ”Cartea românească de învățătură și Îndreptarea legii”, ”Dreptul scris în Transilvania”.
Un alt subcapitol plagiat integral se referă la ”Concordatul cu Vaticanul”, de data aceasta părintele Rusu furând munca diaconului drd. Sergiu Tomescu care a publicat un articol pe această temă în ”Revista Teologică” nr. 2/2010, editura Mitropoliei Ardealului.
Raluca Turcan, plagiată în doctoratul părintelui Rusu
Șirul subcapitolelor plagiate ordinar de către doctorul în teologie, Rusu Nicolae, continuă. Astfel, ”Prezentarea Legii 489/2006” (Legea Cultelor), ”Contestații împotriva noii legi” și ”BOR și calitatea ei de cult recunoscut”, sunt copiate integral din studiul lui Georgică Grigoriță – ”Legea 489/2006 și Biserica Ortodoxă Română”, apărut în revista ”Studii Teologice” nr. 2/2007, p. 161-219.
De pe site-ul oficial al Secretariatului de Stat pentru Culte, preotul Rusu a plagiat integral partea de prezentare a instituției ( ”Despre Noi”) și fragmente din istoricul ei, astfel încât în teza de doctorat a acestuia să apară subcapitolul: ”H.G. 44/2013 privind organizarea și funcționarea Secretariatului de Stat pentru Culte”.
Trebuie menționat că în capitolele în care se tratează diferite legi referitoare la raportul dintre Stat și Biserică, Rusu Nicolae a plagiat fragmente întregi din diferite surse care apar pe internet: Wikipedia, semanatorul.blogspot, stiucum.com, crestinortodox.ro, inclusiv pasaje din Statutul BOR sau din discursul Aspaziei Cojocaru, judecător al Curții Constituționale la vremea respectivă.
Însă, cel mai amuzant lucru în această compilație de texte copiate, pe care Facultatea de Teologie din Constanța o numește Teză de Doctorat, este fragmentul plagiat de pe site-ul personal al omului politic Raluca Turcan. Astfel, în lipsă de idei, părintele a mai încălcat o dată porunca Domnului de a nu fura și a dat un copy/paste redutabil la comunicatul de presă din anul 2011 când Turcan anunța adoptarea de către Parlament a parteneriatului dintre Stat și Biserică.
Același lucru l-a făcut și în cazul comunicatului de presă al Patriarhiei Române din anul 2011 – ”Refuzăm oferta vidului spiritual” (răspuns la unele acuzații ale ASUR), comunicat ce apare ca un întreg subcapitol (Legea 1/2011) fără a fi semnalizat prin intermediul ghilimelelor.
Rusu Nicolae, lăudat pentru plagiat de Academia Română și Secretariatul de Stat pentru Culte
Și, cum nici un doctorat plagiat nu e deplin dacă el nu se materializează într-o carte tipărită care să rămână mărturie peste veacuri a infracțiunii de încălcare a drepturilor de autor, doctoratul lui Rusu Nicolae a văzut lumina tiparului în anul 2015. Cartea ”Repere istorice în dezvoltarea relațiilor dintre Stat şi Biserică la Români”, a apărut la Editura “Andreiana”, Sibiu – 2015, cu binecuvântarea IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.
Mai mult decât atât, prefața cărții este semnată de vicepreședintele Academiei Române, acad. Alexandru Surdu care notează că: În lucrarea Repere istorice în dezvoltarea relaţiilor dintre Stat şi Biserică la români, susţinută ca teză de doctorat de Pr. Dr. Nicolae Rusu, Consilier Social al Arhiepiscopiei Sibiului, este abordată o temă care se înscrie în circuitul dezbaterilor publice pe care societatea românească le-a susținut în ultimii douăzeci şi cinci de ani pe marginea raporturilor dintre Statul român, ca reprezentant al puterii seculare, şi Biserica Ortodoxă Română, ca reprezentantă a puterii spirituale.
Evenimentul editorial ”de marcă” este semnalat și de către dr. Stelian Gomboș, consilier în cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte care, surprinzător, nu recunoaște în această carte pasajele/paginile plagiate de către autor chiar de pe site-ul instituției la care lucrează domnia sa.
Plagiatorii, infractori din punct de vedere penal! Cine ia măsuri împotriva lor?
Am prezentat un prim caz de plagiat al unui doctorat susținut la Facultatea de Teologie din Constanța, facultate aflată în cadrul Universității ”Ovidius” Constanţa (UOC). Cu ceva vreme în urmă demonstram că și profesorii de la teologie au aceleași metehne ca și doctoranzii, plagiatul regăsindu-se și într-una din cărțile publicate de conferențiarul universitar Chiriluță Bogdan. Cu toate aceste dovezi, Comisia de Etică a UOC a ajuns la concluzia că plagiatul (care este abatere gravă, conform Codului de Etică, indiferent că este doctorat sau altceva) trebuie sancționat doar cu un avertisment scris. În acest timp, Chiriluță Bogdan este membru în comisii doctorale, cu alte cuvinte lupul a devenit paznic la oi.
Lejeritatea și rapiditatea cu care ajungi doctor la Teologia din Constanța ar trebui să ridice mari semne de întrebare conducerii UOC și Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) și, poate ar fi cazul ca doctoratele din ultimii ani să fie analizate și din punct de vedere al plagiatului. Nici poliția sau parchetul nu ar trebui să stea departe de Facultatea de Teologie (poate chiar de toată Universitatea) deoarece aici infracțiunile se țin lanț.
În toate cazurile de plagiat pe care le vom prezenta, trebuie avut în vedere și art. 25 (4) din Codul de Etică și Deontologie Profesională a UOC care spune: (4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, diplomă, disertaţie şi de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului prezentat. De asemenea, același cod menționează la art. 25 (6): Rectorul poate anula, cu aprobarea Senatului Universităţii „Ovidius” din Constanţa, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se dovedeşte că aceasta a fost obţinută prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor prezentului Cod de etică şi deontologie universitară. Deci, domnule Sorin Rugină…?
Le reamintim distinșilor profesori și doctori plagiatori că ceea ce fac ei încalcă nu numai codul de etică sau legea morală pe care o propovăduiesc credincioșilor, dar și legea penală în sensul art. 141 din Legea 8 (legea drepturilor de autor) și art. 326 din Codul Penal, cu privire la falsul în declarații. Fiecare teză de doctorat cuprinde o declarație semnată de autor prin care se menționează că lucrarea îi aparține și nu este un plagiat. Nu mai vorbim de luare sau dare de mită (despre care se vorbește în media), de transportul profesorilor asigurat de doctoranzi, dar decontat de către profesori de la universitate, de mese și chermeze în care se sărbătorește apariția unui nou doctor de carton în domeniul Teologiei Ortodoxe.
Un articol de Călin GAVRILAȘ
