Consiliul European

Să faci ce zice SUA, nu ce face SUA!

România are, în sfârşit, un frate mai mare! Putem să dormim liniştiţi – guvernul SUA e aici, să ne apere democraţia, instituţiile şi statul de drept. Curios lucru însă, la ei acasă, în SUA, americanii fac exact pe dos: Preşedintele Trump dă ordonanţe aiuristice, abuzive, critică deciziile instanţelor, atacă verbal judecători şi Sistemul Judiciar, per ansamblu. Îţi trebuie mult tupeu şi o coloană vertebrală de pisică, pentru a fi ambasador al SUA în România, în zilele astea!

Un articol de Răzvan PETRE

Înainte de a ne ocupa de Trump şi Dragnea, fac o mică – dar importantă – paranteză: În 5 februarie, C.P. Tăriceanu a făcut o declaraţie corespondentului BBC, în care, printre altele, şi-a exprimat părerea că sistemul juridic din România nu e independent. CSM a emis în replică un comunicat din care o să reproduc un pasaj destul de lunguieţ, dar – vă asigur – delicios: „Astfel de afirmații pot afecta nu numai independența, imaginea, credibilitatea și prestigiul magistraților și sistemului judiciar român, angrenat într-un amplu efort de reformă și luptă împotriva corupției odată cu aderarea la Uniunea Europeană, apreciate pozitiv la nivel european și internațional, dar și imaginea, prestigiul și credibilitatea României în plan extern”.
Aşadar, Tăriceanu a zis câteva cuvinte, iar CSM, în replică, l-a pleznit cu tunul, cu tancul, cu bomba atomică. Şi cu un plici, ca să fie siguri… Comunicatul CSM, bombastic, plin de cuvinte mari şi fraze sforăitoare, desprinse parcă dintr-un reportaj despre descinderea Majestăţii Sale Carol al II-lea în tabăra Străjerilor, e total pe arătură. De exemplu, ni se povesteşte de un „amplu efort de reformă”. Acum, cei ce trăiesc în România ştiu probabil că magistraţii judecă în aceleaşi săli cărora le cade tavanul, că structura curţilor e neschimbată de o sută de ani, iar cea a Ministerului Public – de pe vremea lui Năstase, iar Codurile au şi ele ani buni de când sunt în vigoare. Practic, vorbele celor de la CSM sunt un Discurs Pentru Proşti – reforma aceea amplă e superbă, dar lipseşte cu desăvârşire… De competenţele CSM în aprecierea a ceea ce e sau nu e de natură a ştirbi prestigiul extern al României, nu mai vorbim…
Revenim acum la preşedintele nostru – Donald Trump. Un preşedinte pe care nu am avut o cazia să îl votăm, dar care ne diriguieşte destinele mai mult decât ştie sau îşi închipuie el.
În timp ce românii erau ocupaţi să #reziste, americanii de rând ieşeau la rândul lor în stradă, unul dintre sloganele lor fiind #resistFascism. Totul a fost provocat de una din Ordonanţele preşedintelui Trump – cea privind interzicerea intrării în SUA a cetăţenilor născuţi în 7 ţări musulmane. Asemănarea dintre acesta şi Ordonanţa 13 din România e izbitoare: Ambele au fost date fără consultarea partenerilor sociali şi a Parlamentelor, Ambele puteau fi depuse ca propuneri de lege – pentru că în niciunul din cazuri nu se justifica urgenţa, ş.a.m.d.
De fapt, Ordonanţa lui Trump depăşeşte cu mult Ordonanţa 13 a Guvernului Grindeanu, prin caracterul ei aberant. Singurul ei rost a fost acela ca Trump să se laude că s-a ţinut de promisiunile de campanie – mai exact, de aceea prin care garanta că va bloca accesul musulmanilor în SUA. Dacă în cazul Ordonanţei 13 existau, de bine – de rău, deciziile Curţii Constituţionale care cereau modificare legii, în cazul lui Trump nu exista nimic. Nici necesităţi legale, nici justificări logice. De exemplu, aşa cum au arătat ziarele americane după intrarea în vigoare a Ordonanţei, numărul de imigranţi din cele 7 ţări de pe lista lui Trump, care au fost implicaţi în atentate teroriste pe teritoriul SUA este 0 (zero). În schimb, pe listă nu au fost puse alte state – ca Egiptul – ţară care a „furnizat” grosul atentatorilor de la 11 septembrie, dar cu care SUA are o relaţie similară („noi ordonăm, voi executaţi”) cu cea a României.
Spre deosebire de Ordonanţa 13, cea a lui Trump a intrat imediat în vigoare. Sute de musulmani au fost arestaţi şi deportaţi, zeci de mii de oameni au fost opriţi să intre în SUA, mii de familii au fost rupte, după ce soţilor care avuseseră ghinionul să aibă certificat de naştere emis de una din ţările de pe lista neagră nu le-a mai fost permis să se întoarcă în SUA. Situaţia a provocat o reacţie negativă aproape universală – din partea marilor companii IT, a Universităţilor şi Institutelor de cercetare, a artiştilor, a proprietarilor de restaurante, şi chiar şi a diplomaţilor americani, mii dintre membrii corpului diplomatic semnând un protest oficial înaintat Departamentului de Stat. În plus, Ordonanţa a generat uriaşe proteste de stradă în peste 100 de oraşe americane şi pe Mapamond. Dacă la noi guvernul a cedat, în SUA, pe Trump l-a durut fix în cot.
Singurii care au reuşit să îl supere pe preşedintele SUA au fost judecătorii. Unul din aceştia a anulat aplicarea Ordonanţei anti-musulmani, gest ce a provocat furia lui Trump. Într-o postare pe Twitter, el l-a atacat pe autorul sentinţei, căruia i s-a adresat cu apelativul „acest aşa-zis judecător”. În zilele următoare, Trump a recidivat, scriind că decizia judecătorului e „ridicolă” şi că dacă se întâmplă ceva rău, „e vina acelui judecător şi a Sistemului Juridic”.
Faceţi un efort de imaginaţie şi încercaţi să vă închipuiţi că un politician român aflat în funcţie executivă (preşedinte, premier) face acelaşi lucru – ia în băşcălie decizia şi persoana unui judecător, sau atacă cu subiect şi predicat Justiţia („Sistemul Judiciar”).
Tăriceanu n-a făcut decât să spună că DNA a sărit calul (chestie consemnată inclusiv în rapoartele Departamentului de Stat al SUA), iar CSM-ul, aşa cum arătam la începutul articolului, a sărit a sărit ca ars… Se pare, aşadar, că vigilenţa României, în materie de „stat de drept”, o depăşeşte cu mult pe cea a Americii…
Partea şi mai amuzantă este că în 3 februarie 2017 Departamentul de Stat (ministerul de externe din guvernul lui Trump) a reacţionat la Ordonanţa 13, catalogând-o ca fiind un atentat la „domnia legii” (tradusă inevitabil în presa din România cu sintagma „Statul de Drept”). Asta deşi, în aceeaşi perioadă, şeful lor dădea peste noapte ordonanţe abuzive, făcea băşcălie de deciziile judecătorilor şi incita populaţia împotriva Justitiei americane. Departamentul de Stat din SUA era se pare prea ocupat să moară de grija României, pentru a observa atacurile la adresa statului de drept comise de preşedintele SUA…
Scriam mai sus că Trump este şi preşedintele nostru. Şi nu o făceam în spirit de glumă. E uşor de observat că deciziile şi comunicatele venite de la Washington au o înrâurire puternică asupra politicii României. În definitiv, Ordonanţa 13 a fost retrasă după o săptămână de proteste, însă la doar o zi după ce Departamentul de Stat al SUA se pronunţase împotriva ei. Şi înainte de aceasta, guvernul şi preşedintele României au avut momente în care au acţionat după partitura Washingtonului. În urmă cu un an, ambasadorul SUA în Rep. Moldova a declarat o enormitate – că România şi Moldova sunt două ţări cu istorii diferite, iar unirea lor – un proiect iluzoriu, care nu ar trebui realizat. Reacţia MAE la această insultă a fost nulă. Două luni mai târziu, Iohannis le-a dat flit celor care manifestau în Piaţa Victoriei pentru unirea cu Basarabia, iar jandarmii i-au luat la bătaie şi i-au umplut de amenzi. Acestui moment mai trebuie adăugate multele situaţii în care ambasadorul SUA şi-a băgat nasul – de exemplu acela în care Excelenţa Sa a mers la parlament să îl salveze pe Valeriu Zgonea (actualmente „penalul” Zgonea, acuzat de DNA de abuz în serviciu), de mazilirea din funcţia de şef al Camerei Deputaţilor. Cât despre colaborarea instituţională cu fratele mai mare, stau mărturie numeroasele întrevederi pe linia Coldea-Kovesi-CIA, donarea echipamentului de interceptare de la CIA către SRI, scandalul închisorilor secrete ale CIA în care România e ultima ţară care refuză să recunoască adevărul, sau cablogramele WikiLeaks care menţionează cum mergeau să toarne la Ambasadă şefii comisiilor din parlament şi floarea cea vestită a „formatorilor de opinie” în frunte cu CT Popescu.
Bunicii noştri i-au aşteptat în zadar. Noi însă putem spune: Au venit americanii! Partea proastă este că înfrăţirea cu SUA ne-a adus din partea lor doar o grămadă de sfaturi şi dojeni, în timp ce nivelul de trai al românului de rând e acelaşi, iar la capitolul „vize” suntem mai aproape de lista musulmanilor interzişi, decât de liberul trafic. Sigur, e mai bine decât să vină ruşii. Dar şi dacă mă uit la experienţa americanilor în materie de condus alte ţări (Irakul şi Afganistanul sunt două exemple mai recente), îmi vine să mă iau cu mâinile de cap…

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top