Energie si dolari

Românii din jurul României – centura de castitate și evadarea din cercul geopolitic

Rolul comunităților istorice românești din jurul țării pentru dezvoltarea, modernizarea și securitatea națională a României este determinant. În afara acestora (și a aliaților), singura resursă de care dispune România este cea internă. Aceste comunități reprezintă o autentică centură de siguranță pentru România, cu rol geopolitic protector.

În condițiile actualelor turbulențe geopolitice manifestate peste tot în lume și în mod special în zona extinsă a Mării Negre (regiune cu potențial exploziv în creștere), noii vectori geopolitici (valurile neo-naționaliste, recrudescența extremismelor, contuziile generate de conflictul ideologic național – european – global, apetența hegemonică a unor actori politici globali, noile forme de război hibrid, insistența asupra dezinformării globale prin fake news, război informațional etc.) par a crea obstacole netradiționale în menținerea stabilității și securității regionale. Țările din regiune resimt din ce în ce mai imperios nevoia de protecție împotriva acestor turbulențe, pentru a putea proteja securitatea națională, interesele proprii și interesele aliaților. În această paradigmă, centura de siguranță pe care o reprezintă, pentru România, românii din jurul ei și comunitățile lor, devine de facto o centură de castitate, care protejează (pe alocuri chiar garantează) imunitatea României la turbulențele geopolitice de mai sus.

În ultima perioadă, se vorbește tot mai des despre modelul perfect de relaționare între țara istorică și țara de proveniență (variantă secundară: țara de origine și țara de adopție), prin intermediul comunităților lor etnice reciproce (mă folosesc aici de conceptele țară istorică și țară de proveniență în sens metaforic, conotativ, pentru a simplifica schema logică; în discuția noastră, țara istorică este România, iar țările de proveniență – țările din vecinătatea României, din aria de etnogeneză românească, în care trăiesc comunități istorice românești autohtone; concepte alternative, țara de origine și țara de adopție, sunt funcționale mai ales în discuțiile privind comunitățile tip diaspora). În mod aparent bizar, se invocă prioritar (în special de către etnicii români din Ucraina și R. Moldova) un posibil model maghiar de protejare a drepturilor minorităților etnice maghiare din țările vecine Ungariei (în particular România, Ucraina, Slovacia). În centrul acestui model maghiar stă principiul potrivit căruia ceea ce decide (cu sau fără ucaz de la Budapesta) o comunitate maghiară din vecinătatea Ungariei că este relevant pentru sine, pentru supraviețuirea și prezervarea identității proprii, reprezintă (teoretic) baza ideologică de sprijin a autorităților de la Budapesta. Altfel spus, guvernul ungar lasă la latitudinea comunităților etnice proprii din afara Ungariei stabilirea liniilor prioritare și strategice pentru comunitatea respectivă. Ați auzit acest principiu invocat foarte des, cu claritate și chiar ostentație, în diferite cazuri conflictuale și/sau tensionate, precum recentul caz al Legii-cadru privind educația, adoptată la 5 septembrie 2017 în Rada Supremă a Ucrainei. Am auzit și noi, în România, în mod curent, acest principiu de relaționare dintre Budapesta și comunitatea maghiară din România, iar modelul maghiar generează, în România, reacții și poziționări extrem de diverse, pe care astăzi le-ați discutat în detaliu.

Mă voi folosi de acest principiu (sfidând excesul de puritate al celor care nu găsesc adecvat recursul la modelul maghiar într-o Universitate de Vară dedicată românilor de pretutindeni – aceștia uită că invocarea modelului maghiar o fac în special cei care sunt dezamăgiți de absența unui model românesc similar), respectiv de modelul maghiar (din păcate, Bucureștiul nu a știut/putut să dezvolte un model de relaționare care să fie văzut drept paradigmatic în plan regional), pentru a evidenția și mai clar conceptul centurii de castitate.

România dezvoltă politici interne și externe în conformitate cu interesele naționale și ale aliaților definite în legislația națională și în acordurile internaționale care definesc obligațiile noastre externe (prioritar față de UE, NATO, OSCE, ONU). În ultima perioadă, turbulențele geopolitice manifestate în plan regional și global împiedică tot mai clar atât derularea unor politici coerente, cât și îndeplinirea obligațiilor externe în totalitatea lor. Principalele turbulențe geopolitice cu efect asupra liniștii (construcției) interne sunt: trendurile populiste și naționaliste din Europa; mirajul politicii iliberale (pseudo-democratice, a-democratice), promovată de țări din Europa de Sud-Est (se invocă în acest sens prioritar țări precum Ungaria sau Polonia); oboseala geopolitică a ideii europene și minarea construcției europene, din interior și exterior; tendințele de reconfigurare a unei noi ordini globale, manifestate pregnant în regiune; tendința marilor actori de rezolvare prin forță a situațiilor conflictuale, eludând etapele intermediare de dialog și negociere, construirea de noi alianțe strategice, atipice/netradiționale, în regiune; înlocuirea forței dreptului cu dreptul forței în sistemul juridic regional și internațional etc.

Se construiește astfel o nouă paradigmă geopolitică, una care poate avea efecte devastatoare în special asupra țărilor mici. Noua paradigmă conține paraziți care afectează liniștea internă, stabilitatea și securitatea națională a țărilor aflate încă în afara loviturilor directe, precum România. În unele din țările vecine, prioritar Ucraina (țară aflată în conflict direct, pe teritoriul căreia are loc un război hibrid), Ungaria (țară care promovează insistent conceptul politicii iliberale, care o apropie ideologic mai mult de Moscova decât de Bruxelles) și R. Moldova (țară în care interesele geopolitice ale Moscovei generează acțiuni ideologice catastrofice în plan intern), turbulențele geopolitice de mai sus par a produce un efect concentric (deliberat sau accidental) asupra României. Românii din jurul României produc astfel o centură de castitate, care protejează puritatea politicilor interne și externe proprii ale Bucureștiului, împotriva riscului de import de impuritate din regiune. Comunitățile istorice din jurul României nu sunt doar o centură de siguranță, care apără și protejează România din punct de vedere securitar, ci și una de castitate, care apără și protejează puritatea politicilor ei.

Devine acum evident cum funcționează așa-zisul model maghiar în privința centurii de castitate ridicată de românii din jurul României spre a proteja Bucureștiul: prin politicile deschise, democratice, civilizate, tolerante promovate de comunitățile istorice românești din țările vecine, se creează un zid protector (altul decât zidul de cărămidă proiectat de președintele american spre a fi construit la granița cu Mexicul, altul decât tragicele garduri sovietice de sârmă ghimpată, altul decât gardurile de sârmă ghimpată pe care unii dintre vecinii noștri le au în vedere spre a împiedica fluxurile de imigranți sirieni etc), care poate feri România de efectul în cascadă al acestor turbulențe geopolitice.

În egală măsură, logica de protecție a castității este una de tip reciproc. România trebuie să funcționeze ca o autentică centură de castitate pentru comunitățile sale istorice din vecinătatea țării. Dacă Bucureștiul a obosit și nu mai poate susține imperativele constituționale de sprijinire a românilor din vecinătate (potrivit art. 7 al Constituției României, Art. 7 – Românii din străinătate, Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt), atunci acesta nu mai poate funcționa ca centură de castitate pentru co-naționalii săi din afara frontierelor țării.

Obligațiile morale ale comunităților românești și cele constituționale (și deopotrivă morale) ale Statului Român sunt obligații în oglindă, ele asigură protecție reciprocă împotriva tuturor intemperiilor geopolitice externe.

Fără un sprijin consecvent din partea Statului Român, asumat constituțional prin art. 7, comunitățile românești nu pot asigura protecția bunei funcționări a politicilor interne și externe ale României, întrucât nu le pot feri pe acestea de turbulențele din exterior, iar fără sprijinul și protecția comunităților românești Bucureștiul nu poate miza exclusiv pe resursa internă pentru derularea de politici credibile și de anvergură.

Când unul din cei doi actori ai acestei relații organice și geopolitice nu își îndeplinește rolul atribuit în relație, centura de castitate se transformă în curea de transmisie, respectiv prin comunitățile românești s-ar transmite spre România impuritățile și paraziții ideologici ai lumii moderne (naționalisme, populisme, tensiuni inter-etnice, politici și practici iliberale, slăbiciuni obiective ale democrației, autoritarisme, provocări inter-etnice, agresiuni, xenofobii, șovinisme etc.), iar din România s-ar putea transmite către țările vecine, prin intermediul comunităților noastre istorice, impurități și paraziți similari.

x x x

În general, abordările analitice privind rolul geopolitic pe care îl au comunitățile istorice românești pentru securitatea și stabilitatea României (deopotrivă pentru cea regională) lipsesc. Accentul se pune pe dimensiunea ideologică tradițională (menținerea și dezvoltarea identității naționale), în detrimentul evaluărilor de tip geopolitic.

Prin asigurarea unui rol, descris mai sus, de centură de castitate, românii din jurul României contează geopolitic pentru București. Ei controlează, filtrează importul de turbulențe geopolitice, nepermițând puseelor naționaliste și xenofobe să atingă România și să altereze capacitatea acestei țări de a exporta liniște, certitudini și europenitate în jur.

Responsabilitatea morală a acestor comunități este legată de conduita exemplară față de excesele altora. Unele dintre țările vecine României nu au o istorie statală de lungă tradiție, ca atare nu au (pe deplin) nici exercițiul și obișnuința măsurii, răbdării și echilibrului, hrănindu-se exclusiv din iluzia că tot ceea ce se iese din logica istoriografiei și ideologiei proprii șubrezește construcția statală proprie. În astfel de state, existența unei comunități istorice românești este (sau trebuie să fie) o binecuvântare. Aceste comunități au certitudinea și liniștea de a fi autohtone timp de câteva milenii și pot da consistență și valoare, prin forța vechimii și continuității, chiar proiectelor statale ale acestor țări. Aceste comunități au experiența istorică a legăturilor lor organice cu Europa și cu valorile ei, aceste comunități pot importa, în țările lor de proveniență (adopție), europenitate și modernitate. În R. Moldova și Ucraina, țări care aspiră la aderarea la construcția europeană, existența comunităților istorice românești trebuie valorificată la maximum de către autoritățile statale respective, în interesul parcursului european al acestora și al echilibrului și stabilității interne proprii. Ele asigură cordonul ombilical care leagă țările lor de Europa și de valorile autentice ale Europei. Ele asigură garanția unui parcurs european fără sincope al țărilor lor, ele asigură filtrul necesar epurării proiectului european al țărilor lor de impurități nespecifice și iluzorii (precum aderarea țărilor respective la proiectul geopolitic alternativ euro-asiatic).

Dacă vreți, comunitățile istorice din jurul României sunt, din această perspectivă, o centură de siguranță a proiectului european al țărilor lor (în special Ucraina și R. Moldova), precum și o centură de castitate a proiectului european în aceste țări. Românii din țările vecine României apără, protejează și facilitează parcursul european al acestor țări, dau legitimitate acestui proiect european, dau plus-valoare acestui proiect, dau garanția corectitudinii proiectului european și constituie un motor geopolitic de supremație a vectorului european în competiția acestuia, vizibilă sau nu, cu proiecte geopolitice alternative (proiectul euro-asiatic, refacerea spațiului de influență post-sovietic etc.).

În terminologia geopolitică, efortul structural al unui stat pentru sprijinirea, consolidarea, chiar promovarea identității minorităților etnice de pe teritoriul său este numit fidelizare. Statele își fidelizează minoritățile etnice rezolvând nevoile acestora (intelectuale, comunitare, economice, culturale, logistice, ideologice etc.), sprijinind comunitățile și creând acestora un cadru optim și confortabil (cu notabila nuanță a eliminării oricărui risc privind fidelizarea excesivă prin discriminarea pozitivă a minorităților în raport cu minoritatea, situație despre care experții spun că a atins cote alarmante în județele Harghita și Covasna). Fără fidelizarea minorităților etnice, statele din această regiune pot deveni oricând teatre de război. Exemplul Novorossia (tentativele de creare a unei formațiuni statale rusești mitice / ficționale pe teritoriul Ucrainei, în raioanele din estul acestei țări, prin invocarea, ca pretext, a unor măsuri anti-rusești ale decidenților de la Kiev) poate fi edificator, deși cauzele primare ale acestui fenomen transcend relațiilor inter-etnice (mai degrabă Novorossia reprezintă pretextul ideologic al implementării unui proiect rusesc de expansiune teritorială).

În fine, pentru că aceste comunități reprezintă centuri de castitate ale proiectului european al țărilor lor de proveniență, și aici funcționează (ca și în relația dintre comunitățile istorice românești și România) logica reciprocității: țările de proveniență (adopție) au obligația de a menține, consolida și promova identitatea comunității etnice românești în calitate de comunitate etnică și culturală europeană, depozitară a unor valori europene către care chiar țările respective tind. Fără acest sprijin acordat identității comunităților istorice românești, fără conștientizarea acestei paradigme, proiectul european al țărilor respective nu va fi niciodată atins. Nu va fi niciodată legitim. Nu va fi niciodată credibil.

Dacă actualele cercuri geopolitice evolutive sunt de tip negativ (nu privilegiază coeziuni regionale, nu favorizează dialogul inter-statal, potențează tensiuni și tulburări, chiar conflicte și cataclisme), rolul geopolitic pozitiv al românilor din jurul României este să găsească evadări din cercul strâmt și tragic al geopoliticii. Împreună deopotrivă cu România și țările de proveniență (adopție). Cine vrea să iasă singur din încercuirea geopolitică actuală este un romantic fără suport. Evadarea din cercul geopolitic nu este posibilă decât prin coeziuni, prin dialog, prin răbdare, prin evitarea exceselor, prin evitarea puseelor naționaliste, prin echipă. Deocamdată, ceea ce leagă toate țările din vecinătatea României este proiectul european. Menținerea și consolidarea acestuia, protejarea acestuia de pusee, excese și tulburări geopolitice catastrofice reprezintă evadarea reală din tirania noii paradigme geopolitice turbulente.

Iar drumul spre Europa al unora din țările vecine României trece prin casele și cimitirele românilor. Drumul spre Europa al acestora este pavat cu (de către) comunitățile românești din aceste țări. Fără grija acordată de statele din jurul României comunităților noastre românești, care sunt comunități europene, proiectul european al țărilor respective nu va fi niciodată atins. Nu va fi niciodată legitim. Nu va fi niciodată credibil.

România are și ea un rol major (aș spune decisiv) în dialogul cu aceste state. Dacă nu este capabilă să capabilă către aceste țări mesaje-țintă clare, consecvente, credibile privind sprijinirea comună și reciprocă a comunităților etnice, înseamnă că își ratează rolul de a construi evadarea comună din cerc. Dacă nu are politici interne coerente, pozitive, de tip tradițional/liberal (nu în sens politic, ci ideologic, conform dihotomiei liberal-iliberal), loiale valorilor europene și angajamentelor asumate pe plan extern, va rata din nou rolul de a construi evadarea comună din cerc. Din perspectiva mea de interpretare, pe care mi-a asum integral, acțiunile Bucureștiului de sprijinire a comunităților românești din țările vecine prin intermediul dialogului direct cu autoritățile omologe din aceste țări nu mă conving: avem – în general – capacități reduse de a exploata acest instrument (dialogul interstatal), vectori slabi de dialog, ne lipsesc viziunea, coerența, tactul, mecanisme eficiente de exploatare a resursei umane calificate, câteodată lipsește chiar interesul real al reprezentanților noștri de a atinge sau rezolva teme fierbinți. În fine, nu (mai) avem o politică internă care să ne facă credibili în plan extern, o politică internă care să genereze o politică externă solidă (a se vedea aici celebrul aforism atribuit lui Nicolae Titulescu).

Am demonstrat anterior, în dese rânduri, că marile “turbulențe” geopolitice din ultima perioadă (Siria, Crimeea, Donbasul, Israelul, Iranul, Orientul Mijlociu etc.) reprezintă în fapt expresii ale tentativelor marilor actori de revizuire a actualei paradigme geopolitice globale. O politică externă a Bucureștiului incoerentă și sincopată, deloc pro-activă (explicată parțial prin incoerența și slăbiciunile celei interne), a făcut din România în ultimii ani o țară fără viziune, fără impact (major), fără inițiative geopolitice eficiente, fără credibilitate în plan extern. În noua ordine globală/mondială nu va fi loc pentru țările mici sau fără viziune. Lumea începe să respire altfel d.p.d.v. geopolitic, iar Bucureștiul este departe de a juca o carte geopolitică proprie – fără proiect de țară, fără viziune externă, cu gâlceve permanente între împărații goi de acasă, cu “tigri” (de dezvoltare economică) inventați și cu Centenar eminamente ratat.

În Anul Centenar, devine imperativă adoptarea unui Proiect de țară pentru România, care să confere viziune, anvergură și impact viitorului acestei Țări, un Proiect de țară decis de români, inclusiv de românii din jurul României, care să definească liniile strategice ale dezvoltării României, inclusiv în domeniile: consolidarea legăturilor cu românii din jurul României; sprijinirea integrării europene a țărilor din regiune; lansarea dezbaterii instituționale privind viitorul relațiilor dintre România și R. Moldova; asigurarea reciprocă a drepturilor minorităților etnice în regiune; consolidarea coeziunii interne, încrederii și eticii colective etc. Fără un proiect de țară de acest gen, este greu de imaginat o supraviețuire onorabilă a României în viitoarea paradigmă geopolitică.

În toată această perspectivă geopolitică, avem un triunghi geopolitic echilateral care trebuie să rămână stabil: România (țara istorică a comunităților românești) – comunitățile istorice românești din jurul României (la care se adaugă minoritățile etnice de pe teritoriul României) – țările de proveniență (adopție). Când triunghiul tinde să devină isoscel, pe oricare din laturile sale, evadarea comună nu va da roade. Evitarea naufragiului geopolitic comun este posibilă doar dacă triunghiul de mai sus este atent și viu.

 

Dr. Dorin POPESCU

Președintele Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House Constanța

 

Notă: Alocuțiunea a fost prezentată la lucrările Universității de Vară pentru românii de pretutindeni de la Izvoru Mureșului, ediția a XVI-a, 1-7 iulie 2018, Izvoru Mureșului, România.

Sursa: www.casamariinegre.ro

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top