Toate itele duc spre cele doua eminente ale afacerii: premierul Calin Popescu Tariceanu si ministrul Finantelor Publice Sebastian Vladescu, care au supervizat implementarea proiectului prin persoane fata de care întretin mai degraba relatii de afaceri sau prietenie, decât profesionale. Punctul de plecare al proiectului Fondul Proprietatea îl constituie de departe negocierea rusinoasa purtata de fostul secretar de stat de la Finante, Dragos Neacsu, cu mandatarea premierului, pentru recuperarea datoriilor istorice din Irak. Negociatorul României a renuntat la mai mult de o treime din creantele irakiene, fapt specualt de Rompetrol Rafinare Constanta si Upetrom 1 Mai Ploiesti, apartinând grupurilor de afaceri controlate de Dinu Patriciu (prieten si asociat cu Tariceanu în SC Clubul Vinului SA; premierul a achizitionat 10 milioane de actiuni la RRC în 2004 si a îndeplinit functia de administrator la o alta firma din grupul Rompetrol) si de cuplul Sorin Ovidiu Vântu – Liviu Luca (apropiati de ministrul Vladescu, acesta fiind membru în consiliul de administratie al Upetrom). Cele doua societati au realizat tranzactii spectaculoase în Irak, în cadrul programului petrol contra hrana, însa s-au pomenit mentionate în Raportul ONU referitor la oferirea de mita guvernului de la Bagdad. Evident, raportorii ONU nu au luat în calcul faptul ca cea mai mare mita a fost negocierea lui Neacsu. Pentru a i se pierde urma, Neacsu a fost trasferat în primul consiliu de supraveghere de la Fondul Proprietatea, creat dupa ce finul premierului, Bogdan Olteanu, a pregatit proiectul Hotarârii de Guvern prinvind înfiintarea acestei structuri. Creantele externe ale României urmeaza, potrivit prevederilor semnate de Olteanu, sa intre în portofoliul Fondului. Dupa un megascandal iscat de faptul ca în componenta consiliului se regaseau de-a valma baieti care încasasera procente din privatizarea Bancii Agricole, din consultanta pentru retrocedarea Castelului Bran sau care adunau participatii în firme de pâna la 28 de milioane de euro, factorii de decizie au delegat alte persoane care sa gestioneze imensul patrimoniu mutual de 3,8 miliarde de euro la valoarea nominala. În noul consiliu se regasesc specialisti de marca ai Bancii Nationale a României, toti de la departamentul de supraveghere, cel care a scapat printre degete atâte si atâtea falimente bancare. Mai mult, doi dintre noii membri au lucrat cu acte în regula pentru controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, la bancile falimentate prin operatiuni de spalare a banilor sau de delapidare: BID si BRS. În aceste conditii, marca afaceristului specializat în fonduri de investitii, gen FNI, dar si în slogane linistitoare pentru omul de rând, pare mai mult decât evidenta. Revenind la bazele irakiene ale afacerii, trebuie sa spunem ca, profitând de atacurile concertate împotriva lui Traian Basescu, de când seful statului a atras atentia asupra faptului ca resursele energetice românesti sunt acaparate de cercuri de afaceri controlate de la Moscova, liberalii lui Tariceanu si Vladescu si-au reafirmat intentia de a face orice demers posibil pentru retragerea trupelor din Irak. Desigur, o asemenea masura nu este o dorinta personala a premierului, care nu s-a dat înapoi sa îmbrace hainele NATO, cât o dorinta evidenta a afaceristilor Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu si Liviu Luca. „Dezvaluiri” începe cu prezentul material o campanie de presa care îsi propune sa documenteze si sa prezinte publicului cititor serparia de afaceri care colcaie în jurul Fondului Proprietatea, a Cancelariei Primului Ministru si a Ministerului Finantelor Publice.
Tariceanu si Vladescu, lideri în înalta tehnologie
Calin Popescu Tariceanu si Sebastian Vladescu sunt legati ombilical în afaceri, înca din perioada guvernarii CDR, când cel dintâi detinea functia de ministru al Industriilor, iar cel din urma pe aceea de secretar de stat, iar ulterior de consilier al ministrului. În anul 1998, cei doi s-au asociat în firma Leader High-Tech SA. Din structura actionariatului mai faceau parte Nicolae Rotileanu – actualul consilier al ministrului Finantelor Publice, Ionel Manole si persoana juridica Medist SA – controlata de acelasi Sebastian Vladescu. Un an mai târziu, cei doi grei de la Industrii îsi unesc interesele de afaceri în societatea Antrepriza de Lucrari Publice si Industriale – ALPI SA. În noua combinatie, Vladescu a intrat împreuna cu finul sau Cristian Alexandru Boureanu, actualul deputat platformist, suparat între timp pe liberalii lui Tariceanu si din motive politice, dar mai ales pentru ca nasul sau PNL-ist i-a furat sotia, în vreme ce el se afla plecat pentru o saptamâna în Statele Unite ale Americii. Nici Tariceanu nu putea veni de unul singur în afacere, asa ca l-a adus ca aport pe bunul sau prieten Giuseppe Rossi, un personaj care apare si în alte combinatii de afaceri ale premierului.
Tariceanu – Patriciu: vinul, petrolul si tranzactiile bursiere
Prietenia politica dintre premier si Dinu Patriciu dateaza înca din anul 1993, când cei doi au pus bazele PNL – Aripa Tânara. Prietenia de afaceri are si ea radacini istorice, devenind vizibila în perioada guvernarii PSD, când Calin Popescu Tariceanu a devenit administrator al firmei Rompetrol Downstream SA, membra a grupului de firme fondat de Dinu Patriciu. În anul 2004, actualul premier a investit în achizitionarea unui pachet de 10 milioane de actiuni la Rompetrol Rafinare – Complex Petromidia SA Constanta (RRC), în perioada în care, asa cum ulterior au demonstrat procurorii, Patriciu si prietenii sai au manipulat Bursa. Ulterior, din postura de premier al României, Tariceanu a intervenit în favoarea prietenului sau politic si de afaceri, încercând sa obtina bunavointa ministrului justitiei Monica Macovei, a procurorului general Ilie Botos si chiar a presedintelui Traian Basescu, daca istoria biletelului are semnificatiile descrise de seful statului. NU în ultimul rând, Tariceanu si Patriciu sunt asociati în SC Clubul Vinului SA, o societate construita pe o pasiune comuna, alta decât petrolul si tranzactiile bursiere.
Vladescu – Vântu: titeiul din Golful Persic si Realitatea
Desi legaturile de prietenie si afaceri dintre cei doi nu sunt tocmai evidente, acestea sunt demonstrate fara dubiu de combinatiile amândurora cu Liviu Luca, seful FSLI Petrom. Astfel, prin intermediul unei serii de fimre înregistrate în paradisuri fiscale, Sorin Ovidiu Vântu este asociat cu Luca în Realitatea Media, societatea care controleaza postul de televiziune cu acelasi nume. De altfel, Vântu si Luca au recunoscut legaturile lor de afaceri înca din urma cu doi ani, când Consiliul National al Audiovizualului a somat posturile de radio si televiziune sa îsi dezvaluie adevaratii proprietari. Cât despre legaturile dintre Luca si Vladescu, aceastea sunt de-a dreptul evidente, de vreme ce actualul ministru a ocupat, în perioada 2000-2005 un loc în consiliul de administratie al societatii Upetrom 1 Mai Ploiesti, controlata de sindicalist. Upetrom a fost privatizata sub influenta lui Luca în favoarea firmei Aquafor International detinuta de Foserco SA Târgu Ocna, în care erau asociati FSLI Petrom si firma constanteana RPT Oil. În sfârsit, în spatele RPT se regaseste firma Brighton Capital din Insulele Virgine si patru persoane fizice, în frunte cu Gabriel Valentin Comanescu, evidentiat recent în scandalul platformelor de foraj din apele teritoriale ale Iranului.
Finul Olteanu, asociata de la Imprimerie si logodnicul de la SGG
Un alt personaj cheie în afacerea pace în Irak pentru petrol, creante si actiuni la Fondul Proprietatea este Bogdan Olteanu, finul premierului. Olteanu si-a început cariera politica pe o functie de consilier la Ministerul Industriilor, când Tariceanu era ministru, iar Vladescu secretar de stat. Când nasul sau a ajuns premier, s-a ales cu o functie de ministru pentru relatia cu Parlamentul, postura din care a fost însarcinat sa conduca Grupul Interministerial pentru solutionarea problemelor proprietatii. Grupul în cauza a elaborat proiectul de lege pentru înfiintarea Fondului Proprietatea. Dupa adoptarea hotarârii de guvern care încheia planul magistral, Olteanu a fost însarcinat cu functia de presedinte al Camerei Deputatilor, propunerea venind din partea deputatului George Dragomir, presedintele PNL Constanta. Olteanu ocupa si functia de presedinte al Consiliului de Onoare si Arbitraj din PNL, organismul care a luat deciziile excluderii incomozilor grupati acum în platforma lui Theodor Stolojan. O evolutie la fel de interesanta a avut Olteanu si pe planul afacerilor. Astfel, acesta a fost asociat în SC Gorghiu si Asociatii cu Alina Gorghiu, adjuncta sa de la Curtea de Onoare si Arbitraj a PNL. Gorghiu a fost membra în CA-ul RAAPPS si ocupa actualmente o functie similara la Imprimeria Nationala. Totodata, ea este logodnica lui Mihai Voicu, seful Secretariatului General al Guvernului si un investitor de nadejde în actiunile Rompetrol, Alro Slatina sau Vincon Vrancea. Olteanu este asociat în SC Cristina Consulting SRL cu sotia sa Cristina Andone, firma lor având sediul într-un imobil închiriat de la RAAPPS. Sa mai spunem ca a presedintele Camerei a încasat aproape un miliard de lei vechi, pentru simplul fapt ca a facut parte din comisiile de privatizare de la CEC si BCR.
Citroen 1: Ivan, Cojocaru, Catuneanu, Moisescu…
Membrii primei comisii de supraveghere a Fondului Proprietatea sunt, fara exceptie, persoane cu greutate. Presedintele Nicolae Ivan a fost secretar de stat în MFP, dar si asociat în 11 societati comerciale. Cea mai cunoscuta, Solon Consult SRL, a derulat contractul de consultanta pentru retrocedarea Castelului Bran în favoarea lui Otto de Habsburg. Într-o alta societate, Ivan este asociat cu colonelul SRI în rezerva Cornel Rudareanu, fostul sef de cabinet al lui Virgil Magureanu. Ingrid Zaarour este secretar de stat la Cancelaria primului-ministru pe probleme de retrocedari, iar înainte de aceasta demnitate a colaborat cu doua case de avocatura specializate în litigii de proprietate. Alexandru Cojocaru a reusit sa-si pastreze functia de consilier de stat obtinuta sub guvernul Nastase, gratie faptului ca este fiul lui Radu Cojocaru, unul din fondatorii SAFI, partener de afaceri cu Catarama si Tariceanu la Librabank si Intervam, dar si administrator la una din firmele grupului Rompetrol al lui Dinu Patriciu. Catuneanu a fost manager general al pietei bursiere Rasdaq, director general al Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii în Industrie, dar si consultant în privatizarea Bancii Agricole. Vlad Octavian Moisescu este deputat PNL si consilier de stat la cancelaria primului ministru, dar si un prosper om de afaceri cu participatii de peste 28 de milioane de euro în diverse firme. Doua date biografice îi explica extrem de clar situatia financiara: o tranzactie penala realizata cu actiunile detinute de Posta Româna la Mobifon, pe vremea când era director general al CNPR, pe de o parte, si faptul ca este fiul legitim al fostului procuror general al României, Sorin Moisescu, pe de alta parte.
Citroen 2: specialistii BNR din solda lui Vântu
A doua comisie de supraveghere a Fondului Proprietatea, cea care este în vigoare si la momentul de fata, este formata, cu doua exceptii, de boboci scoliti în spirit capitalist. Presedintele Alexandru Nicolae Paunescu (29 de ani) a fost inspector în Directia de Supraveghere a Bancii Nationale a României, fiind un bun specialist în prevenirea criminalitatii economice, a spalarii banilor si finantarii terorismului. Zaarour si Nicolescu (ambii de 31 de ani) sunt specialisti în retrocedari, în vreme ce Vaduva Tarca (32 de ani) s-a afirmat ca director executiv adjunct la DGFP Bucuresti. În schimb veteranii Hidan (55 de ani) si Marin (42 de ani) sunt specialisti în supraveghere bancara. Primul a lucarat în perioada 1977-1995 la centrul de calcul al Ministerului Comertului Exterior, iar dupa aceasta data în cadrul BNR, cu o singura exceptie: petrioada septembrie 1999 – decembrie 2001, când a fost administrator special la Banca Româna de Scont, jucaria creata de Sorin Ovidiu Vântu pentru spalarea banilor. Bogdan Marin si-a început activitatea ca numarator de bani la BNR, în 1983, reusind sa obtina o diploma de licenta în stiinte economice abia în 1998. În perioada 2000-2001 a fost director adjunct în cadrul Bancii de Investitii si Dezvoltare SA, cealalta jucarie a lui Sorin Ovidiu Vântu, falimentata tocmai pentru ca sistemul de supraveghere din BNR functioneaza dupa alte reguli decât cele profesionale. La momentul de fata, fostul angajat al lui Vântu ocupa functia de inspector general, sef serviciu inspectie 1 la Directia de Supraveghere a BNR.
Expertii BNR au supravegheat si tunurile lui Cristea la Loterie
Procente însemnate din Loteria Nationala si Imprimeria Nationala au trecut deja în portofoliul Fondului Proprietatea. Acest lucru nu ar însemna poate nimic, de vreme ce în aceeasi situatie de regasesc alte 117 societati la care statul român mai detinea participatii, însa faptul ca o serie de personaje implicate în afacerea FP au o implicare dircta sau conexiuni de afaceri la cele doua firme din monopolul national ne determina sa credem ca miza afacerii este mult mai importanta. Dupa cum se stie, Loteria a fost condusa în ultimii 13 ani de Nicolae Cristea, acesta fiind demis doar dupa un imens scandal de presa. Imensele nereguli, cum ar fi avantajarea firmei fratelui sau Romulus sau încheierea unor tranzactii imobiliare cu o paguba de peste un milion de euro cu firmele conservatorului George Copos nu au fost sesizate, în conditiile în care auditul financiar si cenzoratul erau asigurate de firma Omniaudit Consulting SRL, la care este asociat viceguvernatorul BNR Florin Georgescu. Cristea a fost înlocuit din functia de director cu Liliana Ghervasuc, presedinta femeilor conservatoare, însa miscarea a fost pur decorativa de vreme ce a ramas consilier al directorului general. Protectorul sau Florin Georgescu (cel care l-a numit pe functie, în vremea când era ministru de finante) este un apropiat al lui Nicolae Vacaroiu, care la rândul sau a fost director la Banca de Investitii si Dezvoltare a lui Sorin Ovidiu Vântu. Nu în ultimul rând, Vacaroiu a reusit fara eforturi sa-si mentina functia de presedinte al Senatului, fiind teoretic al doilea om din statul român. Revenind la Cristea, un alt fost ministru de finante, Daniel Daianu, recunostea ca a avut sprijin politic mai slab decât seful Loteriei. Ca o ultima coincidenta, pe care o trecem în revista pentru ca ar putea dezvalui habitudinile existente în acest grup de interese si prietenii, nepoata lui Cristea este si ea angajata lui Sorin Ovidiu Vântu la Realitatea TV, unde realizeaza emisiunea Europetice.
Dan Docan a depasit scandalul FNI, prin avansarea la Imprimerie
La Imprimeria Nationala o regasim în consiliul de administratie pe Alina Stefania Gorghiu, partenera de afaceri a lui Bogdan Olteanu, care mai trecuse si pe la RAAPPS. Alaturi de ea, Dan Ioan Regman, un alt abonat al RAAPPS si al Loteriei Nationale, pasionat automobilist, membru în clubul Retromobil, din care face parte si premierul Calin Popescu Tariceanu. Însusi seful Imprimeriei, Dan Docan, are interese la RAAPPS, unde sotia sa Marilena ocupa functia de director la sucursala Triumph. Evolutia profesionala a lui Docan este de-a dreptul spectaculoasa, fiind o ilustratie perfecta a modului în care s-au realizat serpariile care fac obiectul analizei noastre. De formatie jurist, Dan Docan a ocupat pe rând posturi în administratia publica locala, în magistratura (judecator la instanta de contencios administrativ a TMB), a fost director al corpului de control al Guvernului Radu Vasile, director al Directiei de Anchete si apoi director general al Departamentului Juridic din cadrul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, organismul abilitat în controlul operatiunilor cu actiuni. Interesant este faptul ca evolutia sa la CNVM a avut loc tocmai în perioada în care s-a dezvoltat dezastrul national de la Fondul National de Investitii, gândit si gestionat de Sorin Ovidiu Vântu. În anul 2000, la întocmirea dosarului FNI, întreaga conducere a CNVM-ului, în frunte cu directorul general Stefan Boboc, a fost trimisa dupa gratii, însa omul care raspundea de anchete, respectiv Docan, nici macar nu a fost citat ca martor în proces. Se pare ca acesta întocmise niste rapoarte pe care le înaintase conducerii, fiind exonerat de raspundere. În 2002, ministrul finantelor Mihai Tanasescu îl numeste la conducerea Imprimeriei Nationale, într-un moment în care batea vântul schimbarii.
