Justitia musamalizeaza crima de la Murfatlar SA

În luna iulie a anului 2005, un tânar de 27 de ani, pe numele sau Sava Boian, s-a angajat ca agent de paza la podgoria grupului de firme Murfatlar, în acelasi timp cu unchiul sau Constantin Iofcea. În seara zilei de 20 august 2005, cei doi îsi îndeplineau serviciul de paza la un sector de vie dintre localitatile Siminoc si Medgidia, când s-au pomenit cu o inspectie inopinata din partea sefului lor Nicusor Ispas. Acesta din urma a venit cu un autoturism de teren, marca Lada Niva, condus de un sofer angajat, iar dupa o discutie sumara i-a invitat pe cei doi agenti sa ocupe locurile de pe bancheta din spate, pentru a se deplasa împreuna pe raza sectorului de paza. Pe drum, viata lui Sava Boian a fost curmata de arma de vânatoare a lui Ispas, care, potrivit declaratiilor ulterioare, s-ar fi aflat între scaunele din fata, descarcându-se accidental, de la trepidatiile autoturismului, direct în pieptul tânarului. Constatând empiric decesul lui Boian, actorii incidentului s-au deplasat împreuna cu victima spre celalalt mal al Canalului Dunare Marea Neagra, trecând podul de la Basarabi, pentru a se prezenta în mod dubios la mai îndepartatul sediu al Politiei de la Poarta Alba. Era ora 22. În scurt timp, la fata locului a fost chemat fratele victimei. Acesta spune ca politistii i-au relatat sumar ce se întâmplase, însa nu i-au permis sa vada trupul neînsufletit, îndepartându-l de masina, sub pretextul conservarii probelor. A putut observa însa ca de fata se afla deja un procuror de la Constanta.
 

Dupa ce a plecat sa-si anunte familia si rudele despre tragicul incident, fratele victimei s-a întors la Politia Poarta Alba. Era deja trecut de miezul noptii, iar politistii si procurorul îl interogau înca pe Nicusor Ispas. Spre ora doua dimineata, acesta din urma a parasit sediul politiei, urcându-se într-un autoturism de fabricatie straina. Nici vorba de arest preventiv! În acelasi timp, dar cu o alta masina, procurorul a plecat si el de la locul unde se constatase decesul, fara sa fi vazut si locul în care se întâmplase incidentul, macar din curiozitatea profesionala de a sti daca se afla în raza de competenta a Politiei Poarta Alba. Spre dimineata, aproape de ora patru, autoturismul în care se afla victima a fost condus pâna la morga Spitalului Judetean, chiar de unchiul tânarului împuscat, pentru ca soferul daduse bir cu fugitii. Trupul neînsufletit a fost depus pentru necropsie. A doua zi de dimineata, o alta ruda a victimei s-a prezentat la morga, însa aici a fost întâmpinata de mai multi agenti de paza de la Murfatlar, care pazeau cu strasnicie accesul.

Într-un an si jumatate, cât a trecut de la fatidica noapte de 20 august 2005, dosarul de urmarire penala împotriva lui Nicusor Ispas a înaintat cu viteza melcului. Suspiciunile familiei, întemeiate pe mai multe aspecte neprincipiale din mersul anchetei, prezentate mai jos, converg spre ipoteza ca justitia musamalizeaza cazul. Nicusor Ispas se bucura în continuare de buna apreciere a patronatului grupului de firme de la Murfatlar, care îl tolereaza pe aceeasi functie, desi în mod evident a încalcat normele de protectie a muncii din domeniul societatilor de paza. Potrivit acestora, introducerea unor arme de foc, altele decât cele din dotare, în incinta societatii, este interzisa. Acest fapt nu a contat însa prea mult, de vreme ce Ispas este legat ombilical de grupul de afaceri construit de fratii Dobronauteanu, George Ivanescu si Catalin Bucura. Asa cum aratam într-un material anterior, Ispas a fost încadrat în trupele Serviciului de Protectie si Paza implicate în derularea afacerii Tigareta II, ale caror ite conduc, potrivit dezvaluirilor din presa anilor 98-99, spre Dragos Constantinescu, fiul fostului presedinte Emil Constantinescu. Acesta a fost asociat într-o firma cu Emanuel Dobronauteanu, fapt ce explica îndeajuns de bine factura relatiilor dintre grupul Murfatlar si Ispas.

Dosarul de urmarire penala împotriva lui Nicusor Ispas a ajuns pe mâna procurorului Matei Dragomir, un personaj care a intrat în aceasta profesie pe usa din dos a desfiintatei sectii financiare. Novice în anchetele criminalistice, acesta s-a dovedit foarte priceput în trenarea cercetarilor, fapt care întareste suspiciunea familiei Boian ca treburile sunt aranjate în vederea musamalizarii. Un fapt care întareste înca o data suspiciunea mentionata este acela ca în raportul medico-legal se mentioneaza ca victima avea înaltimea de 1,70 m, desi în realitate masura 1,90. Scurtarea trupului victimei ar putea servi la o interpretare partinitoare a raportului balistic. În plus, familia nu a primit hainele defunctului, iar acestea nu sunt mentionate ca probe nici în dosarul de urmarire penala. Mai mult, la dosar se gaseste o singura fotografie, si aceea neconcludenta, cu trupul neînsufletit în pozitia în care a survenit decesul, în vreme ce masina a fost si ea vopsita si reconditionata la scurt timp de la declansarea anchetei. Ca un amanunt demn de retinut, un contestat ordin al Ministerului Agriculturii si Padurilor interzicea vânatoarea în acea perioada, datorita aparitiei focarelor de gripa aviara, ceea ce induce evidenta ca Ispas nu putea detine autorizatie de vânatoare. În aceste conditii, prezenta armei în caroseria masinii poate fi explicata fie ca aleatorie, fie ca o dovada a comiterii infractiunii de braconaj, fie pe baza unor intentii criminale. Nici un membru al familiei nu a fost interogat cu privire la relatiile profesionale sau de alt tip existente între Sava Boian si Nicusor Ispas, fapt care induce ideea ca procurorul s-a antepronuntat în privinta încadrarii faptei ca omor din culpa, de vreme ce nu a eliminat posibilitatea existentei unui alt tip de mobil al faptei. Pe de alta parte, în privinta lui Ispas nu exista un dosar de cercetare pentru braconaj, de unde reiese ca procurorul Dragomir a adoptat explicatia cea mai banala, a prezentei aleatorii a armei în masina, desi existenta glontului cu alice nu pledeaza în nici un fel pentru aceasta. Nu în ultimul rând, în evidentele Asociatiei Judetene a Vânatorilor si Pescarilor Sportivi cazul Boian figureaza ca singura descarcare accidentala a unei arme de vânatoare înregistrata în ultimii 17 ani în judetul Constanta.

Despre cum a ajuns Matei Dragomir sa “învârta” pe degete itele Procuraturii nu ar fi deloc prea greu de priceput daca s-ar cunoaste modul în care acesta a ajuns la Constanta.
Conform evidentelor oficiale, Matei Dragomir a fost numit procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta prin Decretul prezidential nr. 724/22 iulie 2005 (publicat în Monitorul Oficial 667/26.07.2005), din postura de procuror financiar la Camera de Conturi Brasov. Mai pe sleau acesta a ajuns procuror în baza unei simple derogari si nici decum ca ar fi avut pregatirea necesara pentru a ocupa aceasta functie la Constanta. Sforile au fost trase de nimeni altcineva decât controversatul procuror Cristian Deliorga, cel care a acum se afla în conducerea Consiliului Suprem al Magistraturii. .Se pare ca nici în prezent Matei Dragomir  nu  si-ar fi obtinut din punct de vedere legal si definitiv calificarea pentru functia care o detine.  De numele lui Dragomir se leaga multe matrapazlâcuri, începând de la combinatiile cu terenuri facute cu primarul interlop de Eforie, Ovidiu Brailoiu si pâna la “ ruperea gâtului” unor dosare grele ale unor capi ai lumii interlope din Constanta, Mangalia sau Medgidia.  Legatura cu Brailoiu este conexata de relatia lui Dragomir cu subprefectul Claudiu Palaz, acesta din urma fiindu-i fin de cununie, iar la rândul sau Palaz este partener de “trafic imobiliar” cu Brailoiu.

Paradoxal, chiar daca închisoarea de maxima securitate pare a fi un loc de care infractorii ar trebui sa fuga cât i-ar tine pingelele, la Poarta Alba acest lucru sta tocmai pe dos. Dupa eliberarea din penitenciar, majoritatea infractorilor ce si-au ispasit pedepsele se aciueaza prin localitatea din imediata apropiere a închisorii. Explicatia este câtusi de simpla. Postul de politie din Poarta Alba  este ca si inexistent din punct de vedere al eficientei. Furturile, tâlhariile, bataile, tentativele de omor etc, sunt evenimente pe care politistii nu le controleaza, sau mai grav le trec cu vederea sau le musamalizeaza. În zona localitatii Poarta Alba s-au pretrecut de-a lungul timpului evenimente infractionale care nici pâna azi nu si-au gasit rezolvarea. Renumitele furturi de combustibili din conductele Petrotrans, care s-au petrecut si înca se petrec chiar în imediata vecinatate a puscariei au ramas fara nici un rezultat. Vâlva facuta la momentul descoperirii acestor „lovituri” s-a stins la fel de repede cum a si aparut. Nici un dosar, mai ales cel în care fusese legat de numele fostului sef al IPJ Traian Jipa, nu a avut vreo finalitate. Semn ca în zona infractiunile de anvergura se comit cu complicitatea organelor de ordine.