Astenie de primavara. Nervi de primavara. Anxietate: Fiecare frica devine un monstru, te trec fiori si nu stii de ce, ai vrea sa faci ceva, dar nu stii de unde sa începi. Te duci la doctor. Doctorul se uita la tine relaxat, distant, atât de relaxat si de distant, ca îti vine sa îi tragi un pumn în figura, si îti spune, zâmbind: „Astenie de primavara”. Asta e. Te duci la piata, îti cumperi ceapa verde si salata; rosii si castraveti de sera. Dar daca serele nu functioneaza, iar ceapa si salata nu au aparut înca pepiata, ce te faci?
Un articol de RÃZVAN PETRE
Mi-am adus aminte ieri cum era pe vremea lui nea Nicu. Mi-am adus aminte de cozile la lapte, de cartele, de Alimentara de cartier care vindea, saptamâni întregi, un singur produs – creveti vietnamezi. Care erau mai buni decât orice produs similar aflat acum pe piata; dar asta nu e important. Pe vremea lui nea Nicu nu aducea nimeni în piata struguri din Africa, sau rosii din Turcia. Daca te prindea astenia, o încurcai, dadeai în diazepame si alifii. Izolati la un Pol Nord al comunismului, tratam astenia cu muraturi, la fel cum exploratorii arctici haleau lamâi si vitamina C, ca sa se pazeasca de plaga scorbutului.
Nu de pomana Mefisto activa în bransa speculantilor de suflete. Trupul te lasa balta când ti-e lumea mai draga, mintea, oricât de antrenata, mai da, din când în când, rateuri. Sufletul e lucrul cel mai bun pe care îl avem. Nu poti sa-ti vinzi sufletul, dar lucrurile facute din suflet sunt cele mai nobile si cele mai valoroase. Un gest sincer, un cuvânt bun, fac mai mult decât lucrurile concrete pe care le însotesc. Macar la asta au nimerit-o baietii din MAE care au scornit sloganul „Fabulospirit”. Ospitalitate, zâmbete sincere si apropiere sufleteasca – sunt lucrurile pe care românii le ofera gratuit oricarui vizitator. Unde n-au nimerit-o strategii de imagine ai MAE este la traducerea termenului „Fabulospirit”. Cica strutocamila asta ar vrea sa însemne ca noi, românii, sunt niste indivizi spirituali, la fel cum englezii sunt vazuti ca fiind conservatori, italienii – vorbareti, iar grecii – maslinari (!?!). Care va sa zica, noi, românii, suntem cetatenii europeni alaturi de care nu te plictisesti niciodata, care sunt spirituali. Bun asa. Totusi, ramâne o mica problema: Cum naiba îl convingi pe un neamt ca tu esti un tip spiritual, când el nu întelege o boaba româneste?
Asta cu brandul de tara e o dezbatere care revine, o data la câtiva ani. Mamaliga, mici, sarmale; manastiri, Carpati, litoral. Ce mai, „România, mereu surprinzatoare”! Nimic nu a dat roade pâna acum. Ceea ce am vazut, cu ochii mei, ca a dat roade, au fost muraturile. Bunele, apreciatele, eternele si fascinantele muraturi. Îmi aduc aminte si acum de impresionanta colectie de fotografii pe care o realizase în România un prieten de-al meu din strainatate. Cam o treime din ele erau cu muraturi. Gogonele, castraveti, sute de poze cu tarani sau oraseni ce vânturau varza murata cu tubermanul, în butoiul de pe balcon. Sigur, noi, românii suntem niste oameni cu suflet mare, si suntem mai spirituali, si mai apropiati de spiritul firii si de lucrurile spirituale, decât multi dintre europeni. Dar, decât sa se chinuie sa demonstreze ca suntem niste tipi spirituali unor oameni carora trebuie sa le traduca spiritualitatea noastra, mai bine se apuca Guvernul si dadea o „Lege de Muraturi” – ca la Caragiale. Era mai logic, si mai util. Spiritul se simte în sufletele alese, muraturile se simt în gura. Iar de la gura si din buzunarul nostru, Guvernul va lua 5 milioane de euro, ca sa promoveze balaria de Fabulospirit.
Nu de pomana Mefisto activa în bransa speculantilor de suflete. Trupul te lasa balta când ti-e lumea mai draga, mintea, oricât de antrenata, mai da, din când în când, rateuri. Sufletul e lucrul cel mai bun pe care îl avem. Nu poti sa-ti vinzi sufletul, dar lucrurile facute din suflet sunt cele mai nobile si cele mai valoroase. Un gest sincer, un cuvânt bun, fac mai mult decât lucrurile concrete pe care le însotesc. Macar la asta au nimerit-o baietii din MAE care au scornit sloganul „Fabulospirit”. Ospitalitate, zâmbete sincere si apropiere sufleteasca – sunt lucrurile pe care românii le ofera gratuit oricarui vizitator. Unde n-au nimerit-o strategii de imagine ai MAE este la traducerea termenului „Fabulospirit”. Cica strutocamila asta ar vrea sa însemne ca noi, românii, sunt niste indivizi spirituali, la fel cum englezii sunt vazuti ca fiind conservatori, italienii – vorbareti, iar grecii – maslinari (!?!). Care va sa zica, noi, românii, suntem cetatenii europeni alaturi de care nu te plictisesti niciodata, care sunt spirituali. Bun asa. Totusi, ramâne o mica problema: Cum naiba îl convingi pe un neamt ca tu esti un tip spiritual, când el nu întelege o boaba româneste?
Asta cu brandul de tara e o dezbatere care revine, o data la câtiva ani. Mamaliga, mici, sarmale; manastiri, Carpati, litoral. Ce mai, „România, mereu surprinzatoare”! Nimic nu a dat roade pâna acum. Ceea ce am vazut, cu ochii mei, ca a dat roade, au fost muraturile. Bunele, apreciatele, eternele si fascinantele muraturi. Îmi aduc aminte si acum de impresionanta colectie de fotografii pe care o realizase în România un prieten de-al meu din strainatate. Cam o treime din ele erau cu muraturi. Gogonele, castraveti, sute de poze cu tarani sau oraseni ce vânturau varza murata cu tubermanul, în butoiul de pe balcon. Sigur, noi, românii suntem niste oameni cu suflet mare, si suntem mai spirituali, si mai apropiati de spiritul firii si de lucrurile spirituale, decât multi dintre europeni. Dar, decât sa se chinuie sa demonstreze ca suntem niste tipi spirituali unor oameni carora trebuie sa le traduca spiritualitatea noastra, mai bine se apuca Guvernul si dadea o „Lege de Muraturi” – ca la Caragiale. Era mai logic, si mai util. Spiritul se simte în sufletele alese, muraturile se simt în gura. Iar de la gura si din buzunarul nostru, Guvernul va lua 5 milioane de euro, ca sa promoveze balaria de Fabulospirit.
