Consiliul European

Remus râma în raniţă după roni

„Maria ia o lamă nouă/ Acum Maria are o rană mare.” Asta e una din poeziile demente din manualele auxiliare după care trebuie să înveţe copiii românilor anul acesta, când manualele de bază nu sunt disponibile. Povestea Mariei – această Alinuţa Sadica de modă nouă – circulată pe Facebook şi preluată de mass media, a fost prezentată ca apelul părinţilor îngrijoraţi de includerea unor pasaje morbide în educaţia copiilor. Pe mine mă îngrijorează altceva: Faptul că nimeni nu s-a întrebat „Ce naiba face Maria cu o lamă nouă?”

Un articol de Răzvan PETRE

Vrea să se bărbierească? Lama veche nu mai tăia bine şi nu mai aluneca plăcut, în ciuda pastei de bărbierit ŞAH, întinsă meticulos pe mustaţa Mariei? Şi, în definitiv, cine mai foloseşte lamă, în epoca aparatelor de ras cu disc, cu 2, 3, 4… 15 lame, vibraţii şi tehnologie ultra-glide? Logica limbii, a comunicării, e abolită în enunţurile idioate din acest manual. Şi nu numai aici. Mai ţineţi minte ce a răspuns Ponta acum o lună, când a fost întrebat cum comentează declaraţia purtătorului său de cuvânt, privind electrocutarea jurnaliştilor obiectivi? „Eu încerc să am o relaţie corecta cu toate cultele religioase!”
Revenind la manualul în cauză, el mai conţine enunţuri considerate mult mai „cuminţi”, dar pe care eu le socot infinit mai periculoase: „Horia hăituieşte hamsterul”, „Elefantul era enorm”, sau „- Ilie, eu am un melc maro. Melcul e(ste) mic. – Mariane, el are coarne! El alunecă lin, cu lene”. Cum naiba poţi hăitui un hamster? Cu gonaci? Sau a văzut cineva un elefant micuţ? Iar dacă un elefant e enorm, cum e el – de cinci ori mai mare decât un elefant normal? Toate aceste aliteraţii scoase cu sula pentru a demonstra – dracu ştie ce – sunt superb prezentate pe pagina de internet a editurii CARMINIS: „Cartea îşi propune, pe baza metodei fonetice, analitico-sintetică, învaţarea temeinică a scrisului şi a cititului”. Dacă nu aţi înţeles nimic din enunţul de mai sus, nu e nicio problemă. Aste pentru că e agramat, sau pentru că metoda fonetică nu e folosită pentru învăţarea scrisului sau cititului, ci (în primul rând) a vorbirii unei limbi. Sau pentru că „analitic” şi „sintetic” sunt antonime, deci o metodă care presupune ambele abordări e inexistentă.
Nimeni nu pare să fie scandalizat de tâmpeniile astea, în schimb generează interes aventura chirurgicală a Mariei, în condiţiile în care poveştile similare au fost prezente tot timpul în educaţia copiilor. Jerry bagă dinamită sub coada lui Tom, sau îi dă cu un fier de călcat în cap, iar acesta se face înger. Lupul o mănâncă pe Scufiţă, înainte de a fi, la rândul său, eviscerat de vânător. Iar Creangă ne povesteşte (într-o română corectă şi plăcută auzului) cum au fost aşezate ritualic în geam capetele iezilor devoraţi.
În timp ce noi ne batem capul cu etica morbidului din manualele auxiliare, în România anului 2014 lipsesc cu desăvârşire manualele propriu-zise. Şi asta din două motive – corupţie şi incompetenţă. Povestea începe acum mulţi ani, când geniile furtului guvernamental şi-au dat seama că e mult mai „lucrativ” să ai o licitaţie nouă în fiecare an, să pui pe foc manuale de anul trecut şi să sifonezi fonduri noi pentru tipărirea unora noi. Reţeta e una de succes, motiv pentru care a fost perpetuată de toate guvernările. Maşina de tocat bani aiurea s-a stricat nu din cauza intervenţiei procurorilor, sau dintr-un acces de cinste al guvernanţilor. Ci pentru că administraţia actuală e atât de incompetentă, încât nici să fure bine nu e în stare. Ministerul educaţiei, ca mai toate organele aparatului administrativ, a fost populat de nepoţi, fini şi marmote cu minijup, care vin la serviciu doar ca să aibă de unde încasa un salariu. Altfel nu se explică faptul că popândăul din fruntea ministerului a aflat surprins, pe 15 septembrie, ca elevii nu au de pe ce învăţa.
Partea tristă de-abia acum urmează: Într-o atare situaţie, ministerul, ministrul şi primul ministrul se dau peste cap şi rezolvă situaţia în 24 de ore. În Românica, însă, am fost anunţaţi că noile manuale vor apărea, optimist vorbind, peste cel puţin o lună. Ponta a dat indicaţii preţioase în sensul reeditării manualelor de anul trecut. Culmea bătăii de joc – în final s-a decis retipărirea vechilor manuale, apoi editarea şi a noilor manuale (rezultând costuri duble, şi având ca efect bulversarea totală a curriculum-ului). Aşa sunt mulţumiţi şi cei ce câştigaseră licitaţia anul ăsta, şi o parte din cei care o contestau, dar şi Guvernul – care sifonează de două ori mai mulţi bani, fix în campanie electorală. Deja TVR-ul şi mass media proguvernamentală au aruncat vina pentru această situaţie pe editurile care au contestat licitaţia (fără a da nume, că la anul se întoarce roata şi poate chiar acestea vor sări cu şpaga). Populaţia a înghiţit, se pare, momeala, aşa că acum discutăm despre manualele auxiliare horror, în loc să ne preocupăm de incompetenţa şi corupţia ce au făcut dispărute, apoi reapărute cu costuri duble, manualele propriu-zise.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top