Zilele acestea, capitala Quatarului – Doha – este gazda celei de-a cincisprezecea întruniri a membrilor convenţiei 
internaţionale pentru reglementarea comeţului cu animale şi plante aflate în pericol de dispariţie – CITES. Unul din punctele centrale ale agendei întrunirii este declararea ca specie aflată în pericol de dispariţie a rechinului comun, cunoscut şi sub denumirea de câine de mare. Propunerea vine din parte Uniunii Europene, care este cea mai mare piaţă de desfacere a cărnii de câine de mare. Acest peşte cartilaginos este cel mai răspândit rechin din bazinul Mării Negre, carnea sa putând fi achiziţionată şi în pescăriile din România. Deşi ţara noastră este de 3 ani membră a Uniunii Europene, raportul UE prin care protejarea rechinului nu se bazează pe studii desfăşurate în tara noastră, ci pe surse ucrainene.
Un articol de Răzvan PETRE
Conform statisticilor disponibile la nivelul Uniunii Europene, cantitatea de câine de mare (Squalus acanthias) pescuită din apele europene a scăzut cu până la 90%, în ultimele decenii. Acest fapt se datorează, în parte, faptului că pescarii recoltează, cel mai adesea, femelele adulte, care se apropie de ţărm, după perioada de reproducere. În Marea Neagră, capturile raportate de câine de mare au scăzut, numai în ultimii 20, cu peste 70%. Cu toate acestea, Marea Neagră este considerată a avea, în continuare, una dintre cele mai mari populaţii de rechini din acest gen. La baza capturilor scăzute, raportate în ultimii ani, se află, potrivit surselor ucrainene citate de către UE, faptul că pescarii turci, care fac prăpăd în apele Mării Negre, raportează aiurea capturile de rechin, pentru a putea depăşi sistematic cotele admise pentru acest peşte.
Carnea de rechin – 36 euro /kilogram
În spatele pescuitului excesiv al câinelui de mare se află cererea constantă a acestui peşte, pe pieţele europene. Ţările UE consumă peste 20.000 de tone de câine de mare, anual. Carnea acestui rechin este principalul ingredient pentru prepararea vestitului „Fish and chips” englezesc. De asemenea, bucătăria franceză, şi, în special, cea gemană au, la loc de cinste, delicatese pe bază de fileuri de câine de mare. O altă specialitate, apreciată din România, până în Italia şi ţările nordice, este rechinul afumat. Calitatea cărnii de câine de mare face ca preţul său să fie unul din cele mai ridicate, pe piaţa europeană. În Anglia, Irlanda şi Germania, carnea de câine de mare se comercializează cu 36 euro /kilogram, preţul fiind ceva mai scăzut în ţările în care acest peşte nu se află pe meniul restaurantelor. În România, rechinul se vinde cu 20-40 de lei, în funcţie de dimensiuni şi de prospeţime. De asemenea, reţelele de supermarketuri comercializează file de câine de mare congelat, de proastă calitate, la preţuri sub 20 de lei. Majoritatea rechinilor pescuiţi în apele româneşti ajung pe piaţa europeană, direct, sau prin Turcia.
Propunerea UE, la a doua strigare
Iniţiativa UE, de a include câinele de mare pe lista speciilor ameninţate a CITES, nu este o premieră. În 2007, UE a făcut acelaşi demers, fără un rezultat pozitiv, însă. Deşi majoritatea membrilor CITES au fost în favoarea adoptării propunerii, ea nu a reuşit să întrunească cele 2/3 din voturi necesare adoptării. În timpul scurs de la acel episod, Consiliul Europei nu a stat degeaba. Departamentul Pescuit a finanţat mai multe studii şi a impus o scădere drastică a cotei de pescuit pentru câinele de mare. Cu toate acestea, consumul de cererea de câine de mare, pe piaţa europeană, în loc să scadă, a crescut. Acest fapt a determinat UE să ajungă la concluzia că reducerea cotelor de pescuit pentru ţările Uniunii va face ca stocurile de câine de mare să fie vânate şi mai agresiv de către alte ţări. Prin urmare, UE solicită, zilele acestea, introducerea câinelui de mare (Squalus acanthias) în anexa II a convenţiei CITES – în care sunt incluse speciile ameninţate cu disparitia, din cauza comerţului şi a cererii excesive.
200 de milioane de ani de istorie
Câinele de mare face parte dintre speciile cu cea mai lungă istorie, care încă mai populează apele Terrei. Specie ce a evoluat odată cu dinozaurii, câinele de mare are o biologie complexă, care îl face foarte vulnerabil în faţa exploatării excesive. Femelele de câine de mare au una dintre cele mai mari gestaţii, ele purtând embrionii în pântec doi ani după momentul fecundării. Fiind adaptaţi vieţii în ape reci, câinii de mare nu au un metabolism intens şi au un ritm de creştere foarte lent. Aceşti rechini sunt campioni şi la capitolul durată a vieţii, ei atingând maturitatea sexuală la vârsta de 15+25 de ani şi putând trăi de peste 100 de ani. Creşterea lentă, maturitatea sexuală târzie şi faptul că femelele produc mai puţin de 10 pui, în medie, pe an, fac ca populaţiile de câine de mare să se refacă foarte greu. În ultimii 30 de ani, specia a fost exterminată în bazinul vestic al Mării Mediterane, fiind în pericol şi în apele Oceanului Atlantic.
