Parchetul Judecătoriei Constanța a cerut, în mod suspect, anularea unei acțiuni pe care tot el a înaintat-o!
În urmă cu trei luni, ziarul Dezvăluiri a publicat un material în care a prezentat lungul șir de erori și falsuri comise de instituții ale statului și care au dus la „furtul” unei proprietăți, dobândită legal de cumpărători de bună credință. Cazul imobilului din strada Calafatului 38 (cartierul Viile Noi) este unul halucinant, cu o sumedenie de așa-zise greșeli comise însă doar într-o direcție, ceea ce este însă mai mult decât straniu. De la apariția acelui material și până în prezent, șarada a continuat și în acest dosar au apărut deja alte elemente de-a dreptul ciudate. În articolul anterior, menționam că Serviciul de Criminalistică din cadrul IPJ Constanța a constatat că Ordinul Prefectului 183 din septembrie 1999 conținea un mare fals, în sensul că cineva a modificat suprafața reală ce trebuia atribuită moștenitorului Ileana Thomandl (3130 mp) cu altă cifră (3340mp), ceea ce a dus la afectarea gravă a bunei proprietăți deținute de familia Manea.
Un articol de Mihai CORNEA
În baza raportului de la Criminalistică, familia Manea a cerut Parchetului să depisteze autorul falsului din 1999. Procurorii au dat însă NUP, menționând că deși fapta a existat, ea s-a prescris și astfel, nu se poate continua pentru depistarea autorului necunoscut. În cele din urmă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a decis totuși să meargă în instanță și să ceară anularea falsului din 1999. Până aici, toate bune. Urmează însă lovitura de teatru: la primul termen al acțiunii de anulare a falsului, Parchetul a trimis însă un reprezentant (Cristian Sâvu), care, în mod șocant, a pus concluzii de respingere a acțiunii. (n.r. pe care tot instituția sa o înaintase). Această măsură luată de procurori, de a-și contrazice propria acțiune, ridică serioase semne de întrebare. Ce i-a făcut pe procurori să se răzgândească, de ce nu se iau măsuri pentru remedierea efectelor de după comiterea falsului, sau de ce există atâtea așa-zise greșeli în actele oficiale, acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care suntem obligați să găsim răspunsuri.
Aparent, o speță simplă
La prima vedere, lucrurile stau destul de clar în cazul imobilului din Calafatului 38. În 1960, proprietarul imobilului și al întregului teren de peste 3000 de metri, avocatul Dumitru Voicu a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru uneltire împotriva ordinii socialiste. Averea i-a fost confiscată și a fost trecută în proprietatea statului, în baza Decretului 417/58. În 1974, familia Zisu a cumpărat cu bună credință locuința de 57 mp și teren aferent de 150 de metri (componente ale vechii proprietăți Voicu). În mai 92, familia Zisu a dobândit titlu de proprietate, acesta fiind transferat în 1997 la moștenitorii Constantin și Victoria Manea. Tot în 1997 intră în scenă moștenitoarea avocatului Voicu, cetățeanul german, Ileana Gabriela Thomandl. Aceasta solicită retrocedarea proprietății. Acțiunea sa este legală, dar conform legii, retrocedării nu i se supunea și proprietatea familiei Manea. Din acest moment, lucrurile se complică…
Falsul din 1999
Multe dintre actele emise, în acest caz, de către instituțiile statului, conțin o grămadă de greșeli. În baza lor, Thomandl va ajunge să câștige în instanță chiar și acei 150 de metri de teren aferent, obținuți legal de familia Manea. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără falsul flagrant din Ordinul Prefectului 183 din 29 septembrie 1999, care menționa că familia Thomandl trebuie să primească 3340 mp, deși cifra reală era 3130. Interesant este că avizul de legalitate care a stat la baza întocmirii Ordinului conținea tot suprafața de 3130 mp, la fel și convocatorul ședinței Consiliului Local Municipal Constanța din data de 25 august. Ulterior, Serviciul Criminalistică al IPJ a constatat fără drept de tăgadă că în Ordinul Prefectului s-a comis un fals. Cităm concluzia specialiștilor din raportul întocmit: „ordinul a fost tehno-redactat, listat cu o imprimantă, după care a fost completată mențiunea 3340, cu caractere diferite față de celelalte cifre ce apar în restul documentului”.
De ce s-au răzgândit procurorii?
După cum menționam anterior, procurorii Parchetului de pe lângă judecătoria Constanța au dat NUP în cazul falsului din 1999, întrucât fapta s-a prescris. Au procedat însă ulterior la decizia logică de a solicita în instanță anularea actului respectiv. Apoi, s-au răzgândit și la primul termen, au cerut respingerea propriei lor acțiuni! Adică, ei au tras la poartă și tot ei au respins! Cu siguranță, procurorul de ședință Cristian Sâvu nu a luat decizia de unul singur. Care este motivul pentru care Parchetul a ales să se facă de râs, aceasta este întrebarea la care vom găsi răspuns…
(Va urma)
