Guvernul României

Primele clopote au bătut în 1987

In momentul decembrie 1989 se realizase o noua dispunere a sferelor de influenta, iar SUA concesionase decizia ce privea direct Romania lui Gorbaciov. Cu toate acestea, Statele Unite nu doreau sa-l „piarda” pe Ceausescu, relatiile de afaceri „subterane” consolidate de regimul de la Bucuresti cu Administratia Americana erau deosebit de importante pentru liderii de la Casa Alba, insa negocierile pe acest capitol esuasera. Nici Gorbaciov nu si-a dorit un asasinat politic, sustinand mereu varianta unui proces corect si transparent. In 1987 Gorbaciov a incercat pentru prima data sa-l „traga” pe Ceausescu din calea „istoriei necrutatoare”. Au urmat apoi interventiile Frantei si in final cea a Statelor Unite de al recupera pe Ceausescu, SUA pledand mereu pentru un proces, asa cum s-a si procedat mai apoi cu toti fostii dictatori ca Milosevici sau Saddam Hussein.

In 1987 la prima intalnire sau mai bine spus in „prima etapa” Gorbaciov a facut si primul gest in forma protocolara, ca la nivel de sefi de state, prin propunerea facuta lui Nicolae Ceausecu de a preda definitiv puterea. Gorbaciov a si nominalizat cateva persoane care ar fi urmat la conducerea Romaniei. Ceausescu a refuzat conditiile propuse, mentionand ca Romania este suficient de deschisa si ca o astfel de „remaniere” nu-si mai are rostul.
 
„Frontul Popular Roman” primul partid revolutionar autentic
 
Etapa a doua a fost reprezentata de actiunile intreprinse la Iasi in 14 decembriei 1989 de partidul-alternativa „Frontul Popular Roman”. Cu o conducere bine structurata, cu un program politic alternativ si cu o buna organizare, acest partid a produs scanteia „Revolutiei”. Capii „Frontului Popular Roman” aflati la Iasi au fost supravegheati de serviciile secrete romanesti si americane, fiind arestati in final toti cei sase lideri ai acestui partid printre care si „organizatorul” actiunii, Casian Maria Spiridon si condamnati cu dosare de politie politica. Dosarele celor sase lideri politici au fost intocmite pe „directia de ancheta” a Securitatii Statului, demonstrandu-si astfel caracterul de activitate, actiune, organizata impotriva Statului Socialist. Toti cei sase au ramas inchisi la Securitate, fiind eliberati pe 22 decembrie de masele de manifestanti. Miscarea de la Iasi a esuat datorita faptului ca, „Securitatea” cunostea in amanunt tot ce se organizase, iar DIA trimisese numeroase informari generalului Milea si chiar daca cu intarziere, reteaua si miscarea au fost rapid sufocate. Iasul a fost doar „prima scanteie”, actiune fiind organizata pentru mai multe orase: Iasi, Brasov, Tirgul Mures, Arad, Oradea, Sibiu, Timisoara, Cluj, urmand ca lovitura de gratie sa aiba loc la Bucuresti. Aceasta organizare tine de „Tehnica Loviturii de Stat” (despre care am explicat) unde trebuie facuta distinctia clara dintre „diversiune” si „lovitura principala” sau „lovitura de gratie” (in limaj mafiot). „Diversiune” prin definitie, inseamna distragerea atentiei de la „lovitura principala” pregatita intr-un alt loc, canalizand astfel strategia si forta „inamicului” spre o directie gresita, cazul clasic fiind ilustrat de evenimentele de la Timisoara care au reprezentat „a treia etapa” a desfasurarii „actiunii”.
 
CEPEx – ul din 17 decembrie sau a patra etapa

 Etapa a patra a fost de fapt CEPEx-ul din 17 Decembrie 1989, moment in care Ceausescu intampina prima rezistenta din interior, de la grupul condus atunci de Gogu Radulescu (fost ilegalist cu functii de raspundere) care sub o forma deschisa incearca sa-i explice lui N.Ceausescu ca situatia grava in care se afla Romania in acel moment scapa de sub control, facand trimitere clara la evenimentele din tara, care fusesera programate tocmai pentru ai da un semnal clar dicatorului, dar si pentru a genera situatii de tensiune interna. Profund „indignat” de acesta atitudine, Ceausescu se ridica exclamand: „Sa va alegeti alt Secreta General”. Este intors din usa, in acel moment, de femeile aflate in sala, urmad o intreaga discutie, situatia creata fiind doar o scena de teatru pusa la punct de cei „insarcinati” atunci cu „debarcarea” dictatorului. Acestia s-au scuzat ulterior, invocand faptul ca, daca in acel moment Ceausescu ar fi parasit sala de sedinta, garzile inarmate care pazeau (de fapt) membrii CEPEx-ului ar fi primit dispozitie sa-i lichideze fizic.

„Fluturasii” migratori

 O serie de participanti celebri la „revolutie”, desi se aflau sub supravegherea stricta a „Securitatii”, au putut calatori linstiti si fara probleme in RFG, Franta sau U.R.S.S. Intr-un interviu dat de Brucan in mai 1990, acesta a confirmat ca, impreuna cu Ion Iliescu, vizita aproape saptamanal in 1989 Ambasada sovietica de pe soseaua Kiseleff. Chipurile, pentru a citi „Pravda” („Adevarul”). Desi Ceausescu il exilase in Damaroaia, Brucan a putut pleca totusi nestingherit la Washington, cu un pasaport furnizat chiar de generalul Iulian Vlad. De la Washington, Brucan s-a deplasat direct la Moscova. El a discutat cu Gorbaciov cadrul in care urma sa se desfasoare „revolutia” romana, precum si cel trasat de Kremlin viitoarei puteri: conservarea partidului unic, cu tolerarea factiunilor si toata „cosmetizarea”, dupa modelul „perestroika”. Gorbaciov dorea schimbarea lui Ceausescu dar totodata mentinerea partidului comunist la putere, iar varianta moderata „Iliescu” era, cel putin pe plan intern, cea mai buna „reteta” pentru Romania. Sovieticii, in vara lui 1989, incep sa intoarca vizitele. Din „tara vecina de la rasarit”, sosesc la Bucuresti vizitatori misteriosi, care intra discret in contact cu bastinasii comunisti, cazuti in dizgratia lui Ceausescu de-a lungul anilor, pe care ii atrag in discutii priviind necesitatea reformarii comunismului, tatonandu-i cu privire la atitudinea fata de „glasnosti” si „perestroika”. In ciuda spontaneitatii evenimentelor din decembrie 1989, toti cei contactati de sovietici, au dat „fuguta”, in 22 decembrie ’89, sa raspunda apelului televizat al lui Iliescu, pentru intalnirea de la orele „17 fix”, din fata cladirii fostului Comitet Central. Nici serviciile occidentale n-au stat cu mainile la spate. Din marile centre universitare romanesti, au fost recrutati multi tineri, in special studenti sau proaspeti absolventi, carora li s-a promis o viata mai buna in Europa sau chiar peste ocean. Cei mai multi au acceptat ofertele generoase, alcatuind astazi segmentul de lux al diasporei romane.

Elena a stiut ce face „Marcel”
 
In preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R. desfasurat in noiembrie, Elena Ceausescu l-a convocat pe generalul Iulian VIad si i-a inmanat o lista cu „proscrisii”, printre care si „Marcel”, alias „Iliescu”, fostul favorit cazut in dizgratie dupa 1980, „mazilt” la „Ape”, apoi la „Editura Tehnica”. „Proscrisii” trebuiau arestati si tinuti sub supraveghere stricta, pe toata perioada desfasurarii Congresului. Generalul Vlad a luat lista si i-a trimis imediat vorba lui „Marcel” sa nu stea acasa, in vila de la Floreasca. Intelegand mesajul, Marcel a cerut ajutorul familiei Valter Roman, reusind sa se ascunda la Snagov. (declaratia data de generalul Militaru lui Jean Paul Man in „Nouvel Observateur”, mai ’90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Marcel, in linistea si splendoarea specifice sfarsitului de toamna de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce sa se impacienteze, el stia prea bine pentru cine bat clopotele. Scrisese inca din 1987, in articolul de „camuflaj”, „Creatie si Informatie”, ca: „Este necesar sa introducem restructurarea”.
 
Axa Iasi – Brasov – Timisoara
 
Punerea in scena a “loviturii” din decembrie ’89 a avut o “repetitie generala” in noiembrie 1987, cand, la doar cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta de la Brasov. O manifestatie muncitoreasca care a coagulat rapid toti nemultumitii orasului, intr-o duminica in care, in Romania aveau loc alegeri. Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor, apoi interventia in forta a trupelor Ministerului de Interne, au prevestit dezastrul lui Ceausescu. Postul “Europa Libera” a intrat in actiune, difuzand comentariile lui Silviu Brucan, pe marginea evenimentelor, si asta, cateva saptamani la rand. Un fapt a iesit in evidenta: gradul de nemultumire al maselor atinsese pragul necesar  “exploziei sociale”. Era suficient un catalizator pentru ca bariera psihologica a fricii colective sa fie depasita, iar populatia bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele din oras.
Repetitia generala din ’87 nu s-a rezumat doar la Brasov. Incidentele din 15 noiembrie ’87 au fost sustinute apoi de manifestatii ale studentilor la Iasi si Timisoara. Axa Iasi-Brasov-Timisoara a „revoltei” din ’87 va functiona si in 89, chiar daca evenimentele planuite pentru 15 decembrie ’89 la Iasi nu au amorsat o „revolta” de proportii ca la Timisoara, datorita si proastei organizari.
In 1987, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu, era necesara declansarea simultana a revoltei in mai multe orase industriale, culminand cu Bucurestiul. La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la iveala capacitatea de represiune a regimului, dar mai ales, faptul ca, mamaliga poate exploda. Invatamintele din 15 noiembrie ’87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand spetznaz-ul sovietic va intra in actiune.
 
Problema Romaniei in atentia marilor puteri
 
Declansarea evenimentelor din decembrie ’89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic de „emanati”, in ultimii 10 ani: Dupa data de 10 decembrie ’89, in tara patrund un numar fara precedent de turisti sovietici. Coloane intregi de automobile „Lada”, cu, cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu U.R.S.S., Bulgaria si Ungaria. Turistii sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel inalt. Conform unor statistici, se estimeaza la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie ’89. Un eveniment de asemenea anvergura, nu putea trece neobservat de cei de la „contra-spionaj”: Pe 13 decembrie ’89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalau deplasarea masiva a coloanelor de automobile „Lada”, cu turisti sovietici, in directia Timisoara. La o singura statie „PECO”, de exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 autoturisme. Turistii, atletici si sobri, au evitat orice contact cu bastinasii romani. S-a remarcat faptul ca, de regula, „turistii” evitau hotelurile, preferand sa ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri. Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia de turisti sovietici din Romama, in prima jumatate a lui decembrie ’89. Acesti „turisti”, formau de fapt, forta de „SOC” spetznaz, constituiti din operativi ai GRU, care actionau in civil (visuatniki), la care ne-am referit inainte. Totodata, la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie militara straina. La granita cu U.R.S.S., in zona Galati-Braila, s-a semnalat o forta de interventie sovietica, alcatuita din trupe de infanterie si tancuri. La granita cu Bulgaria, la Rousse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN. In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest-germane din cadrul cunoscutei forte GSG 9. Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav, sunt semnalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu, reantors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o discutie la cutite cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a schimbarii, a politicii de „perestroika”), dispusese „subit”, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea Minsterului de Interne. La 1 decembrie ’89, la o sedinta a CEPEx, Ceausescu isi criticase aspru clica de „potentanti”. Cu toate acestea, „potentantii” lui Ceausescu intelesesera perfect cine organiza „jocurile” si ca acestea erau deja facute intre Gorbaciov si Occident, zilele dictatorului roman fiind numarte pe degete.

 

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top