In Romania Profunda se ajunge cu microbuzul, la fel cum odinioara se ajungea cu Rata.
Inchid ochii, trag aer in piept, profound romanesc (aerul), inlocuiesc griul cu verde si caminul cultural in paragina cu un centru comercial in floare.
Romania Profunda se imbraca in roz, verde prazuliu, bleu-cielo si nuante de gri. Se incalta cu tocuri si paseste stramb, in directii gresite.
Nimic nu dureaza mai mult de cateva secunde in Romania Profunda.
Un articol de ADRIANA DRAGOMIR
Iti scriu dintr-un loc ce ar putea fi la bloc. La vila nu. Si nici la cort. De fapt, nu sunt prea sigura, dar cred ca iti voi impartasi impresii din Romania Profunda. Romania Profunda s-ar imbratisa intr-o rima cu…dar nu vreau sa anticipez un sfarsit. In Romania Profunda se ajunge cu microbuzul, la fel cum odinioara se ajungea cu Rata. In orice caz, daca vrei sa vii la mine, nu face greseala sa te urci in masina. Urca-te in microbuz! La fel fac si eu de cate ori merg acolo. Cobor in centru. Centrul e gri, caci Romania Profunda nu stie de ecologie. Ii este frig. Cand se termina copacii, Romania Profunda se incalzeste pe muzica. Cobor deci in centru si rotesc privirea: primarie, scoala, biserici, discoteci, relief, acoperire GSM, magazine, cateodata farmacie, si mai rar internet, posta. Apoi loto si proiecte PHARE in desfasurare. Inchid ochii, trag aer in piept, profound romanesc (aerul), inlocuiesc griul cu verde si caminul cultural in paragina cu un centru comercial in floare. Cunosc cativa oameni de treaba, stau in dubii daca sa mai plec, imi aduc aminte ca trebuie sa ma intretin si ma decid: raman.
Imi propun sa ma schimb dar nu ma pot abtine. Renunt si incep sa ma aclimatizez. Incep cu produsele alimentare sanatoase si ma opresc la timp, inainte de manele. Populatia din Romania Profunda se imbraca in roz, verde prazuliu, bleu-cielo si nuante de gri. Se incalta cu tocuri si paseste stramb, in directii gresite. Citeste sms-uri (in traducere libera “Sa Ma Suni!”). Acuma e plecata in Spania si e putin mai liniste.
Cei care au ramas, fac greva. Casele, biserica, drumul, zac tacute. Oile pe pasune fac greva, in timp ce ciobanii stau pe ganduri, priponiti in bate. Pamantul asteapta si el rectificarea de buget de la primavara. Din cand in cand, Romania Profunda este zguduita de zvonuri alarmiste. Oamenii ies pe strazi, vorba umbla de la unul la altul, se raspandeste cu viteza fulgerului, apoi se stinge treptat in siajul propriului ecou. Nimic nu dureaza mai mult de cateva secunde in Romania Profunda.
Incerc sa imi vad de viata mea, fara sa stiu cum ar trebui ea sa fie sau ce sa-mi doresc mai exact de la ea. Descopar ca cei cativa oameni pe care ii credeam de treaba sunt niste jigodii; cunosc alti cativa oameni de treaba. In Romania Profunda sunt doua feluri de oameni: cei care raman si cei care pleaca. Primii raman ca sa stea laolalta, dar sunt dezamagiti cand toti ceilalti pleca si ii lasa in urma; ceilalti vin inapoi, dar pleaca din nou, dezamagiti sa vada ca primii n-au plecat si ei pe undeva. Nimeni nu vine in Romania Profunda. Aceleasi chipuri se ruleaza, de cateva secole bune – aceiasi ciocoi, aceiasi stapani, aceleasi slugi. Imbatraniti si gri, ei incaleca banda rulanta a istoriei, dimpreuna cu colbul, casele si ulitele, pentru a reveni, apoi, verzi si proaspeti. Microbuzul ii scuipa in statia din centru, de unde ei reiau ciclul… biserici, discoteci, acoperire GSM, magazine, tocuri, verde prazuliu, bleu-cielo si nuante de gri. Si nici nu ar putea sa fie altfel, caci aici nu suntem in Romania Eterna, nici in Romania Fascinanta, si nici macar in Gura Dobrogei. Suntem in Romania Profunda!
Imi propun sa ma schimb dar nu ma pot abtine. Renunt si incep sa ma aclimatizez. Incep cu produsele alimentare sanatoase si ma opresc la timp, inainte de manele. Populatia din Romania Profunda se imbraca in roz, verde prazuliu, bleu-cielo si nuante de gri. Se incalta cu tocuri si paseste stramb, in directii gresite. Citeste sms-uri (in traducere libera “Sa Ma Suni!”). Acuma e plecata in Spania si e putin mai liniste.
Cei care au ramas, fac greva. Casele, biserica, drumul, zac tacute. Oile pe pasune fac greva, in timp ce ciobanii stau pe ganduri, priponiti in bate. Pamantul asteapta si el rectificarea de buget de la primavara. Din cand in cand, Romania Profunda este zguduita de zvonuri alarmiste. Oamenii ies pe strazi, vorba umbla de la unul la altul, se raspandeste cu viteza fulgerului, apoi se stinge treptat in siajul propriului ecou. Nimic nu dureaza mai mult de cateva secunde in Romania Profunda.
Incerc sa imi vad de viata mea, fara sa stiu cum ar trebui ea sa fie sau ce sa-mi doresc mai exact de la ea. Descopar ca cei cativa oameni pe care ii credeam de treaba sunt niste jigodii; cunosc alti cativa oameni de treaba. In Romania Profunda sunt doua feluri de oameni: cei care raman si cei care pleaca. Primii raman ca sa stea laolalta, dar sunt dezamagiti cand toti ceilalti pleca si ii lasa in urma; ceilalti vin inapoi, dar pleaca din nou, dezamagiti sa vada ca primii n-au plecat si ei pe undeva. Nimeni nu vine in Romania Profunda. Aceleasi chipuri se ruleaza, de cateva secole bune – aceiasi ciocoi, aceiasi stapani, aceleasi slugi. Imbatraniti si gri, ei incaleca banda rulanta a istoriei, dimpreuna cu colbul, casele si ulitele, pentru a reveni, apoi, verzi si proaspeti. Microbuzul ii scuipa in statia din centru, de unde ei reiau ciclul… biserici, discoteci, acoperire GSM, magazine, tocuri, verde prazuliu, bleu-cielo si nuante de gri. Si nici nu ar putea sa fie altfel, caci aici nu suntem in Romania Eterna, nici in Romania Fascinanta, si nici macar in Gura Dobrogei. Suntem in Romania Profunda!
