Le ascultam declaraţiile ipocrite şi mă îngreţoşau zâmbetele lor şi mai ipocrite, afişate pe sticla unei televiziuni de ştiri din România. Mi-am amintit de o prietenă care şi-a bătut joc de iubitul ei cum a vrut. I-a jurat că va fi soţia lui după care s-a răzgândit şi, în pragul nunţii, s-a cuplat cu un tip în vârstă, experimentat şi care-i oferea un echilibru mult mai solid, din toate punctele de vedere. Când treaba s-a stricat şi-a început să miroasă urât s-a întors desigur la fraierul ei, a început să-i facă din nou ochi dulci şi să-l copleşească cu declaraţii de dragoste, iar el a pus botul şi-a luat-o de nevastă. Nu mai ştiu nimic de ei, de-atunci.
Un editorial de Andreea PAVEL
Erau Băsescu, Boc, Hrebenciuc şi Crin Antonescu pe de-o parte şi reprezentanţii UDMR în cealaltă, într-o întâlnire organizată de unguri, în care, printre altele s-a discutat şi posibilitatea obţinerii dublei cetăţenii pentru maghiari. Preşedintele-joker s-a lepădat de atitudinea înverşunată pe care o afişa peste tot când venea vorba de autonomia ţinuturilor ungureşti din România. Zâmbetele şi declaraţiile de dragoste ale acestuia din timpul discursului m-au şocat şi scârbit în acelaşi timp. Nu demult, într-o vizită a acestuia din Ungaria, ochea fiecare maghiar cu săgeţi usturătoare privind împotrivirea României vizavi de dobândirea autonomiei ungureşti. Apoi, când se plimba prin vestul ţării îi alinia mai ceva ca-n armată pe toţi şi le spunea răspicat faptul că ei nu vor fi autonomi niciodată. „Ce ferm e Băse!”, îmi spuneam pe-atunci privind teveul şi împărtăşindu-i opinia. Acum l-am văzut transpirat, cu ochii mai umezi decât cei ai unui viţeluş, cu gropiţe în obrăjori, felicitându-i pe unguri pentru solidaritatea şi fermitatea de care au dat dovadă de-a lungul timpului. „Ce … e Băse!”, îmi spun de data asta.
Apoi Hrebenciuc, reprezentantul partidului care i-a părăsit în faţa altarului de guvernare pe UDMR-işti. Rozaliu şi rotunjor îşi arată acum toată admiraţia faţă de traseul urmat de partidul maghiar pe scena politică românească. Nu le-au promis pesedeii că vor intra la guvernare? Nu le-au jurat iubire şi în viaţa asta şi în cealaltă? Nu i-au lăsat imediat baltă pentru democrat-liberali? Ha ha ha! „Roata se-nvârte”, le-a spus Bela atunci. Şi, na, că s-a-nvârtit, dar parcă prea mult…
Crin Antonescu a plusat. Rău de tot. Eu cred că el a câştigat şefia PNL (ca să nu mă laud că la 20 de ani ştiu tot) promiţând în stânga şi-n dreapta că PNL-ul va ajunge la guvernare cu PD-L, după ce, desigur, Băse cel cu două feţe şi-un infinit de muchii între ele, va ieşi din schemă. Aceeaşi atitudine a avut-o şi la întâlnirea cu UDMR, vorbind de o posibilă guvernare cu aceştia. Numai că avem o problemă. Băse n-a ieşit din schemă. Pam-pam!
Cât despre Boc… când îl vedeam cum îi pupă peste tot pe reprezentanţii UDMR aveam flashuri cu declaraţiile lui dinaintea formării Guvernului când ba spunea că ungurii sunt în planul lor, în orice formulă, ba când le-a făcut vânt de la bordul navei.
Şi tot circul ăsta în care liderii partidelor politice din România se gudureau pe lângă, până nu demult, fraierii unguraşi, a durat câteva ore. Între timp, transmisiunea în direct a fost întreruptă de o ştire care anunţa că un bărbat din Galaţi şi fiul acestuia au fost bătuţi cu bestialitate şi găsiţi într-o baltă de sânge. Foarte mare tam-tam s-a făcut pe marginea acestui subiect, mai ales la televiziunea despre care credeam până ieri că este cea mai serioasă din România. Au trecut astfel alte două ore de dezbateri irelevante despre cum, când şi de ce au fost omorâţi cei doi. După care s-a revenit desigur la declaraţiile şi zâmbetele lui Băse, Boc, Crin şi Hrebe. Cei patru care nu ştiau cum să tragă căruţa mai încolo, mai încoace, să-şi vindece bubele din cap în faţa celor pe care i-au umilit cum nu se putea mai româneşte pentru a sparge alianţa şi-a o reface cu ajutorul UDMR-ului, fiecare după poftele şi aspiraţiile personale.
Ieri, în ultima zi din Săptămâna Luminată patimile ungurilor s-au stins. Au fost un fel de zei, sau mai bine zis, Axis Mundiul în jurul cărora gravitau Preşedintele şi Premierul României, preşedintele PNL şi unul dintre cei mai importanţi lideri PSD. Lipseau Vadim şi Becali. Nici nu vreau să-mi imaginez cum va fi când întreaga suflare politică românească va levita în jurul lor. Pentru că nimic nu mai e imposibil în lumea lor, iar căile lor sunt mai încurcate decât cele ale Ălui de Sus. Asta mi-au dovedit ieri.
Şi tot uitându-mă la show-ul lor de doi lei, mă rugam în sinea mea să cadă o bombă, să vină un tsunami, orice care să cureţe teatrul ăsta de doi lei şi să-i lecuiască definitiv de molima ipocriziei. N-aveam însă a şti că şi Dumnezeu s-a supărat atât de tare când a văzut câte-un Iuda în fiecare dintre ei, că a cutremurat pământul chiar în ultima zi din Săptămâna Luminată. Ce-i drept la cutremur nu mă gândisem când mă rugam să se întâmple ceva doar-doar să se termine tot circul televizat, deci n-a fost meritul meu. Şi aşa a ajuns pe sticlă cel mai mediatizat cutremur de când mă ştiu. Atât de mediatizat că şi la 24 de ore după eveniment se vorbea tot despre el. Cine l-a simţit, cine nu, de ce nu l-a simţit toată lumea, de ce nu merg telefoanele, dacă vor fi replici, de ce nu vor fi replici, sigur nu vor fi replici, dacă animalele au presimţit, dacă nu de ce nu, unde ne-ascundem de cutremur fără să coborâm scările, când o să fie următorul şi tot aşa.
Acum sunt atât de nervoasă pe show-ul de doi lei al mass-mediei încât îmi doresc altă pacoste, doar-doar s-ar termina din nou, tot circul. Dar de data asta definitiv.
