Cărţulia asta a lui Herman Melville (BARTLEBY – o povestire de pe Wall Street, „Humanitas” 2007) e plină de învăţăminte folositoare. Naratorul este un avocat din New York. Angajaţii lui sunt doi copişti simpatici, Curcanul şi Cleştişor, ajutaţi de tânărul Ghimber. Avocatul se hotărăşte să mai angajeze un copist şi-l nimereşte pe domnul Bartleby. Noul amploaiat este un om liniştit şi dedicat. Atmosfera serenă şi previzibilă a biroului este însă sfâşiată într-o bună zi de o replică formidabilă a lui Bartleby.
Un articol de Bogdan PAPACOSTEA
Solicitat de şeful său pentru o activitate ordinară din birou, noul copist răspunde: „Prefer sa nu…”, „I would prefer not to…”. Atitudinea asta îl buimăceşte pe patron. Tipul nu pricepe ce se intamplă, aşa ceva nu se încadrează în orizontul lui firesc. Omul începe să aibă îndoieli în privinţa propriei sănătăţi mintale. În afară de munca lui simplă de copist, Bartleby răspunde oricărei provocări în acelaşi fel detaşat şi impenetrabil: „Prefer sa nu…” Hotărât să-l concedieze, avocatul îl păstrează totuşi pe noul copist, subjugat de un fel de fascinaţie sacră, ca în faţa unei divinităţi budiste. Senzaţia mea este că Melville chiar asta a intenţionat. Personajul lui este coborât din altă lume. Nu e nebun, nici leneş, e radical altfel. E picat din cer, la propriu. Existenţa lui e un scandal, o piatră de poticnire, o imposibilitate logică. „Nu ştiu de ce, am simţit nevoia să-l ating. I-am apucat mâna, dar m-am zguduit de-un fior din creştet până-n tălpi[…]Masa dumnealui e gata. Nici astăzi n-o să mănânce? Nu cumva trăieşte fără să mănânce? Trăieşte fără să mănânce, am răspuns eu închizând ochii lui Bartleby. Hm…Doarme, nu-i aşa? Da, alături de regi şi de sfetnicii lor, am şoptit eu.” (pg. 107). Bartleby m-a dus cu gândul la un alt idiot celebru: Chaunce Gardiner, misteriosul grădinar capabil să meargă pe apă, jucat genial de Peter Sellers în filmul lui Hal Ashby, Being There. Oricum, s-au făcut nişte filme şi după cartea lui Melville, aşa că rămâne de văzut, apreciat şi comparat.
