Din satul Cheia, pe marile scene ale lumii
Povestea de succes a sopranei Laura Dumitru – EftimieLaura Dumitru – Eftimie s-a născut pe 23 septembrie 1982, în satul Cheia, comuna constănţeană Grădina, într-o familie de oameni simpli şi gospodari, obişnuiţi cu traiul greu de la ţară. Dragostea pentru muzică, şi talentul, le-a moştenit de la bunicul său, rapsod popular şi bun cântăreţ de caval. De la primele cântece populare învăţate în copilărie şi până la ariile dificile de operă pe care avea să le interpreteze mai târziu pe scene din întreaga lume a fost însă drum lung. Un drum deloc obişnuit, presărat cu tot felul de întâmplări fericite, care i-au deschis calea spre o carieră de succes. În primii ani ai vieţii, Laura însă nu ştia mai nimic despre muzica clasică, doinele şi cântecele populare învăţate în sat fiind singurele melodii care o ajutau să intre pe meleagurile dulci ale muzei Euterpe. Bunicul a încurajat-o mereu să cânte dar în cei dintâi ani de şcoală nimeni nu ştia cu adevărat cât de mare este talentul Laurei. Părinţii au hotărât ca din clasa a şaptea să lase şcoala din satul natal şi să meargă la o unitate de învăţământ din Constanţa. S-a mutat încă din vacanţa de vară la o mătuşă, iar într-o dimineaţă, pe când făcea curat prin curte a început să cânte o doină. Mătuşa sa a rămas plăcut impresionată de vocea fetei şi a încurajat-o să cânte în fiecare zi. Tot ruda sa i-a convins pe părinţi că fata are talent şi că trebuie neapărat să facă muzică.
Un articol de Cristian CEALERA
A urmat o primă întâmplare neobişnuită. Mama sa a oprit un om pe stradă, în plin centrul Constanţei şi l-a întrebat unde este şcoala de muzică. Omul 
le-ar fi putut îndruma spre Şcoala Populară de Artă, dar nu a făcut-o, ci a ales drumul mai complicat, drumul ce ducea la Liceul de Arte, viitorul Colegiu Regina Maria. O profesoară de canto de la liceu s-a trezit cu cele două la uşa clasei iar mama i-a spus simplu: „Doamnă, am şi eu o fată, vreau să văd dacă are voce”!. Şi profesoara a testat copilul şi i-au fost de ajuns doar câteva minute să înţeleagă că fata avea într-adevăr talent şi chemare. Aşa a început practic drumul Laurei pe tărâmul muzicii. Deşi învăţa la o şcoală generală obişnuită din Constanţa, fata venea în timpul liber la Liceul de Muzică şi timp de doi ani a participat la lecţiile de muzică, teorie şi cor, de la “Regina Maria”.
De la oboi la canto
A intrat la Şcoala de Arte, la clasa de oboi iar profesoara sa de instrument, Doina Burneci avea să îi devină o a doua mamă. De altfel, din clasa a noua şi până în anul întâi de facultate, a locuit efectiv la familia Burneci, învăţând din tainele acestei arte de la o familie de muzicieni. Profesoara sa a fost cea care a observat că fata are o voce foarte frumoasă şi a îndrumat-o spre clasa de canto. La testarea de acolo, deşi ar fi putut să cânte un simplu “Deşteaptă-te române”, Laura a ales să interpreteze un lied pe care îl învăţase de curând. Profesoara de la clasa de canto a rămas impresionată de aptitudinile fetei, de modul matur de interpretare al acesteia şi din clasa a zecea, copilul din satul Cheia a început să pătrundă tainele muzicii vocale. Au începu primele spectacole şi primele lacrimi de bucurie, dar nimic nu ar fi fost posibil fără sacrificiile făcute de familie. Adolescentei îi trebuiau acum rochii de concert, pantofi, bani de taxe iar la un moment dat, pentru ca Laura să poată participa la un eveniment, tatăl său a fost obligat să îşi amaneteze verigheta. Gestul a contat enorm: fata a câştigat atunci un premiu internaţional şi suma de 15 milioane de lei, din care cinci i-a dat părintelui pentru a-şi recupera bijuteria. A urmat facultatea, Laura intrând fără probleme la „Ovidius”.
O stea norocoasă
Cariera Laurei Dumitru nu ar fi existat, dacă în drumul său de formare profesională nu ar fi beneficiat de ajutorul dezinteresat al unor oameni de excepţie, care au recunoscut talentul fetei şi care au făcut totul ca aceasta să îşi îndeplinească visul de a ajunge o mare cântăreaţă de operă. Au fost mai întâi bunicul rapsod, mătuşa melomană şi profesoara de oboi, dar au urmat apoi şi alţi oameni care au pus umărul la desăvârşirea Laurei ca artist. Pianista Silvia Ţigmeanu a fost una dintre persoanele care au sprijinit-o să se dezvolte pe toate planurile, cea care o ajuta mereu la interpretare şi care îi corija imperturbabilă micile erori de început. A urmat apoi trecerea la un alt nivel, trecere posibilă tot doamnei Ţigmeanu, cea care a recomandat-o pe Laura familiei de muzicieni Ioan şi Nicoleta Ardelean, aceasta din urmă, soprană de talie internaţională, care a cântat în trecut şi pe scena celebrei Scala din Milano. Laura a lucrat în particular cu cei doi profesori iar aceştia nu i-au cerut niciodată bani pentru eforturile lor. A terminat Facultatea “Ovidius” cu rezultate excelente iar în 2007 a plecat la Bucureşti, la Masterul din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică. A ajuns la clasa renumitei Georgeta Stoleriu, o altă persoană care a ajutat-o foarte mult în drumul său spre desărvâşire profesională şi nu numai. Până în acel moment, Laura luase de la fiecare dintre mentorii săi câte ceva şi învăţase ce înseamnă seriozitatea, corectitudinea, modestia şi conştiinciozitatea iar George Stoleriu a completat acel “bagaj” al fetei venite de la Constanţa. De la fiecare dintre doamnele profesoare a învăţat să fie elegantă, cum să se poarte, cum să se îmbrace, ce ţinută demnă de un artist trebuie să aibă pe scenă…
Premiul Haricleea Darclee şi Experienţa japoneză
În anul 2007, Laura a reuşit să câştige un foarte dificil concurs, Premiul Fundaţiei Haricleea Darclee, eveniment la care au participat concurenţi din 20 de ţări ale lumii. La final, în cartea oaspeţilor, tânăra artistă din Dobrogea s-a semnat simplu “Laura Dumitru – Cheia – România.” În acelaşi an, la Opera din Constanţa s-a organizat un concurs – schimb de experienţă cu oraşul înfrăţit Yokohama. Au fost alese pentru acest eveniment 10 fete, care pe rând au cântat aceeaşi piesă. Juriul format din artişti niponi a desemnat-o câştigătoare pe Laura Dumitru, marele premiu fiind participarea un an mai târziu, la un festival de muzică clasică, la Yokohama. A învăţat între timp cântece în limba japoneză şi în cele din urmă a ajuns în Ţara Soarelui Răsare, în ceea ce avea să fie, potrivit propriei declaraţii, “experienţa vieţii sale”. În Japonia, Laura a refuzat să stea la hotel şi a ales să locuiască timp de zece zile în casa unor localnici, pentru a lua contact direct cu viaţa şi obieciurile acestora. După concertele susţinute, a avut ocazia de a vizita locuri extraordinare, a mers la Tokyo, pe muntele Niko, la cascada Kegon sau în staţiunea Kamakura şi chiar la Mondialul de Sumo de la Yokohama. După experienţa niponă s-a întors în ţară şi a continuat Masterul, obţinând şi bursa Iolanda Mărculescu. Pentru această bursă a fost aleasă de către celebra Felicia Filp, cea care într-o scrisoare i-a adus laude tinerei artiste, venite din “stolul” de artişti creaţi de profesorul Georgeta Stoleriu.
Laura, de fapt Eva
Pentru fata din satul Cheia, Bucureştiul a însemnat o experienţă deosebită, una care a adus concurenţa acerbă şi care a făcut-o să muncească şi mai mult. A meritat, pentru că în ultimul an de Master, decanul Facultăţii a chemat-o să susţină un examen extrem de important. A reuşit să obţină rolul “Eva”, din opera cu acelaşi nume a compozitorului Dan Dediu. În premieră şi audiţie absolută, Laura a fost protagonista operei prezentate în cadrul Festivalului Internaţional de Muzică Contemporană Bucureşti 2009. În acelaşi an, după absolvirea cu brio a Masterului, s-a întors la Constanţa şi a început colaborările cu Teatrul Oleg Danovschi dar şi cu Teatrul Nae Alexandrescu din Galaţi. În prezent, face des turnee cu o companie italiană, ajungând să cânte pe mari scene din Germania, Franţa sau Austria. A devenit între timp şi profesor definitiv şi titularizat la Liceul de Artă, acolo unde încearcă la rândul său să ajute tinerii artişti să se formeze profesional. Se laudă cu elevi de excepţie precum David Burlacu, Nicola Dragu, Alexandru Băluţă, Bianca Niţă, Adina Vasile, Loreta Cazacu şi Iulia Stănei, cu siguranţă, artişti care peste câţiva ani vor însemna foarte mult în muzica românească.
Satul Cheia, mereu aproape de inima sa
Laura Dumitru, căsătorită Eftimie a cântat pe scene din întreaga lume dar pentru ea, satul natal Cheia a fost mereu cel mai fumos din lume. “Din satul meu am luat sensibilitatea, profunzimea, simplitatea, modestia şi credinţa. Peisajele minunate de acasă m-au însoţit mereu. Merg mai rar acasă acum, dar atunci când o fac, mă cuprinde o emoţie fără margini. Mi-aduc aminte că atunci când eram mică, mergeam prin Chei, mă suiam pe stânci şi cântam. Ecorurile erau minunate, amplificate într-un mod unic şi parcă acolo, cântecul meu sună cel mai bine. Sunt foarte mândră că am crescut în comuna Grădina” ne-a declarat Laura Dumitru. În 2011 s-a căsătorit iar soţul, şi el artist, o înţege foarte bine şi o sprijină mereu. Înainte de nuntă Laura a participat la un turneu care a durat 3 săptămâni, astfel încât a ajuns acasă cu doar cu câteva zile înainte de marele eveniment. Laura Dumitru Eftimie este în preyent un om împlinit, dar nu uită nicio clipă să le mulţumeasscă tutoror celor care au ajutat-o în drumul său. Printre aceştia se numără şi buna sa prietenă, primarul comunei Grădina, Gabriela Iacobici, cea care este mereu prezentă la spectacolele sale şi care nu uită niciodată, în emisiuni TV sau alte întâlniri, să o laude cu artista Laura Dumitru, o artistă care nu a uitat niciodată de unde a plecat şi care va rămâne mereu fiica satului Cheia. Între timp, visul Laurei continuă… A interpretat deja roluri deosebite, în opere celebre precum Don Giovanni şi Nunta lui Figaro de Mozart, în Liliacul de Johann Strauss, în Rigoletto, Bal Mascat, Aida şi Nabucco de Giuseppe Verdi şi nu în ultimul rând, în Tosca lui Puccini. Povestea sa este însă abia la început…
