O lege absurdă şi caducă a României incriminează practicarea celui mai popular joc din lume
Legea 246/2010, promulgată prin Decret prezidenţial la 13 decembrie 2010, interzice practicarea jocurilor de noroc precum pokerul şi prevede sancţiuni drastice pentru cei care nu respectă normele.
Teoretic, legea sus-menţionată este în vigoare, aşa că oricare dintre cei aproximativ 2 milioane de împătimiţi jucători de poker (on line sau nu) din România, sunt pasibili de închisoare de la 6 luni la 2 ani şi de alte sancţiuni pecuniare drastice!
Din fericire, norma nu se aplică în acest sens punitiv, întrucât ar contrazice legislaţia actuală a Uniunii Europene care permite practicarea pokerului şi al altor jocuri de tip pariu.
Comisia Europeană a atras atenţia României şi şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la incompatibilitatea normei mioritice. Rezultatul a fost unul singur: Niciun jucător de poker nu a fost pedepsit pentru „viciul” său nevinovat. O mare problemă rămâne însă: Legea nu a fost abrogată şi poate fi aplicată oricând…
Un articol de Cristian CEALERA
Mai mult decât un joc, un fenomen
Una din definiţiile acceptate ale pokerului este că ar fi acel joc popular de cărţi în care protagoniştii mizează în baza unor combinaţii de cărţi, pariind sume de bani pentru obţinerea potului, adică a sumei puse în joc. Totul pare aşadar foarte simplu la prima vedere: este doar un joc. Total fals: pokerul secolului XXI este mai mult decât atât, este un fenomen care a cuprins zeci de milioane de oameni din întreaga lume. Să nu ne ascundem după degete: Toţi visează să se îmbogăţească repede de pe urma practicării sale şi să îşi îmbunătăţească astfel viaţa. Pokerul mai are însă ceva: este atât de complex, încât depăşeşte cu mult graniţa unui simplu joc de noroc. Pentru a deveni un bun jucător de poker este nevoie de logică, de psihologie, de matematică şi doar uneori, de simplu noroc. Calcularea şanselor, citirea adversarilor, momentul în care să trebuie să iei o decizie capitală, adrenalina din sânge (atunci când lupţi pentru un pot uriaş), toate acestea sunt ingredientele unei reţete care face din poker (fie el on line sau face to face) un fenomen global. Introdus în Las Vegas în anii 60 de un grup de jucător texani, Texas Hold Em este jocul de poker cel mai popular din lume, fiind practicat atât live, cât şi on-line. Ca exemplu, gala World Series Of Poker (WSOP) din Las Vegas (percepută ca un turneu final al Campionatului Mondial) reuneşte în fiecare an peste 7000 de jucători veniţi din întreaga lume, mulţi dintre ei calificaţi on-line. Ca exemplu, în 1972 la WSOP participau 8 persoane, zece ani mai târziu 100 iar în 91 peste 200. Popularizarea sa a condus la explozia din anii 2000 – în 2006 au participat 8773 de jucători- record absolut iar anul trecut au fost 7000, întrucât a existat o limită impusă. Premiile sunt mereu uriaşe: în 2006 campionul Jamie Gold a luat acasă 12 milioane de dolari dar recordul său va fi bătut anul acesta, când locul întâi va fi premiat cu 12,3 mil $. Pokerul înseamnă mai mult decât World Series-ul din Statele Unite. Peste tot în lume, zeci de milioane de oameni joacă frecvent Texas Hold-em (turnee online care te pot duce la marile competiţii), visând ca la un moment dat să devină şi ei campioni. Doar în România se estimează că există aproximativ 2 milioane de jucători de poker on line, care au evident acelaşi vis. Există şi un număr important de jucători de turnee „face to face” dar aceştia sunt obligaţi să se ascundă sau să joace prin străinătate. De ce? Foarte simplu: Pentru că în acest moment: POKERUL este interzis în România!!!
O lege absurdă
În acest moment, potrivit legii, dacă joci poker pe bani în România eşti pasibil de închisoare. Pare ceva imposibil dar aşa spune o normă care, chiar dacă nu se aplică în toate aspectele sale, este în vigoare, la această oră! Este vorba despre Legea 246 din 2010, care a aprobat Ordonanţa de Urgenţă 77 din 2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Articolul 25 alineatul 1 menţionează foarte clar: se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, orice persoană care participă la un joc de noroc (pokerul este asimilat acestei categorii, într-un paragraf ulterior), unde pariază (n.r la fiecare mână), în scopul de a obţine beneficii materiale (n.r. – potul, adică banii strânşi pe masă). Sunt pasibili de această pedeapsă, (conform aceluiaşi articol, litera k) toţi cei care participă pe teritoriul României la partide de poker neautorizate pe acest teritoriu şi care sunt organizate prin sistemele de comunicaţii de tip internet. Aceste sancţiuni se aplică aşadar, atât celor care joacă cu prietenii şi colegii de serviciu în fiecare joi seară (la unul dintre ei acasă), cât şi celor care petrec zilnic 3-4 ore în faţa propriului calculator, pe unul dintre site-urile europene atât de populare. Este interzisă conform normei practicarea pokerului cu ajutorul unor sisteme, echipamente, mijloace tehnice asimilate, toate acestea referindu-se la poker-room-urile oferite de site-urile de pe internet. Legea 246 interzice organizarea în România unor jocuri de poker unde scopul este acela de a obţine beneficii materiale. Aşadar, ai voie să joci cărţi (chiar şi poker) dar nu pe bani. Din păcate, nu mai putem vorbi despre poker adevărat, fără existenţa unor mize reale. Astfel că, ori joci poker pe bani, ori te apuci de tabinet şi şeptică (despre care în treacăt, putem spune, sunt mult mai interesante dacă le joci pe bani).
Sancţiuni şi alte pedepse
Întrucât se folosesc chipsuri (fise) la fiecare joc de poker „face to face”, nu se poate dovedi niciodată că este vorba despre un joc pe bani. Articolul 26 al legii spune că reclama, publicitatea şi orice altă activitate promoţională privind jocurile de noroc sunt contravenţii şi se pedepsesc cu amenzi cuprinse între 50.000- 100.000 de lei. Acest lucru explică dispariţia din spoturile publicitare ale televiziunilor din România a oricărei reclame legate de pokerul online (ex- româno-canadianul Daniel Negreanu făcea acest lucru înainte de apariţia normei). În Constanţa şi în celelalte oraşe ale ţării există numeroase locuri unde se organizează turnee de poker live. Se mizează sume mari iar participarea este foarte numeroasă. Legea face mai mult rău decât bine, forţând aceşti organizatori să se ascundă şi într-un fel să eludeze legea. Aşa chiar că putem vorbi de evaziune, de fraude şi de neplata unor impozite şi taxe. Nu ar fi mai logic ca toate aceste locuri să fie cunoscute, autorizate legal şi astfel, controlate mult mai uşor? Dă-i doamne aşadar parlamentarului român mintea cea de pe urmă…
Regulile jocului
Pokerul nu este un joc de noroc, am stabilit deja asta, dar cu siguranţă este un joc al pariurilor. Aceasta este de fapt esenţa sa, faptul că se mizează continuu. Cel mai popular joc este Texas Hold-em, despre care am mai menţionat anterior. Regulile sunt simple: fiecare jucător primeşte două cărţi iar jos vor fi prezentate treptat, alte cinci (primele trei împreună într-un aşa zis flop, a patra pe turn iar a cincea pe river. De la startul jocului şi după fiecare pas al acestuia se poate miza, iar potul partidei respective creşte gradual. Cel care la final, are cea mai bună combinaţie de cărţi (cele din mână cu cele de jos) câştigă potul total, adunat de-a lungul mizărilor graduale.
România „joacă” în afara Uniunii Europene
Comunitatea Europeană este de părere că un astfel de fenomen trebuie acceptat şi supravegheat pentru a evita orice ilegalitate. O decizie foarte bună, care a dus la apariţia site-urilor de poker on line şi chiar la mutarea multora dintre acestea, care fuseseră iniţial create în Statele Unite. Site-uri de poker precum Pokerstar sau Tilt poker sunt asaltate de milioane de români, care îşi alimentează conturile de pe site-uri folosindu-şi cardurile persoanel, înregistrate la bănci autohtone. Aşadar, tranzacţii legale, pentru practicarea unui sport ilegal? S-a ajuns la această situaţie absurdă, în ciuda faptului că Uniunea Europeană a recomandat ţării noastre să adere la politica comună. România nu a făcut acest lucru şi doar datorită Europei probabil, nu avem acum la puşcărie 2 milioane de jucători nevinovaţi. România joacă în acelaşi casino virtual în care se află şi celalate state ale Uniunii Europene. Problema este că ţara noastră s-a aşezat la masă, însă joacă un alt joc decât cel acceptat. Unul periculos nu neapărat pentru guvernanţi, ci pentru oamenii simpli şi nevinovaţi.
O rezolvare simplă
Pokerul este un joc asimilat sportului astfel că organizarea unor competiţii, aşa cum se face afară, ar fi soluţia optimă. Un local care acceptă să organizeze un astfel de concurs „face to face” ar avea obligaţia de a plăti taxe legale dar şi avantajul de a încasa, să spunem, taxe procentuale de organizare a evenimentului. La marile turnee din Europa, fiecare concurent plăteşte o sumă pentru a putea participa la competiţie.
În loc de epilog
Uniunea Europeană permite practicarea jocurilor de noroc din considerente de bun simţ: promovează principiul libertăţii de circulaţie şi cel de liberalizare a pieţei europene. Orice membru al Uniunii are dreptul de a face ce vrea, atât timp cât nu încalcă o lege a Uniunii. Marea problemă este că Uniunea şi România nu se află încă pe aceeaşi lungime de undă. Până la urmă, suntem sau nu în Europa? Aaaa, şi se mai impune o întrebare: Domnilor guvernanţi, putem până la urmă să facem şi noi un pokeraş sau ne legaţi?
