Profil de Primar

Nisipurile bulgăreşti şi aurul românesc

Nordul Bulgariei, „românizat” de miliardele de lei aduse de turiştii români


Deşi românii nu sunt în general animaţi de sentimente revizioniste, avem o veste bună pentru nostalgicii vremurilor în care ţara noastră stăpânea Cadrilaterul: Nord-estul Bulgariei redevine, cu fiecare zi ce trece, un teritoriu românesc.
O radiografie a nordului Litoralului bulgăresc, cu ocazia recentei mini-vacanţe de 1 Mai, distruge mitul potrivit căruia „bulgarii ne-au furat turiştii”. De la Varna la Balcic, întreg cadrilaterul şi dincolo de graniţele lui este patria turistului român. Mai exact, a acelui turist care nu şi-a găsit loc de cazare pe litoralul românesc. Bucuroşi de oaspeţi, bulgarii valorifică la maxim afluxul de români, care iau locul vizitatorilor germani, englezi, ruşi, sau polonezi. Schimbarea e vizibilă în meniurile restaurantelor, pe plajă, pe site-urile hotelurilor, dar şi în… practicile fiscale.

Un articol de Răzvan PETRE

Drink, drink, ’tu-ţi morţii mă-tii!

Prima oprire pentru turistul român în Bulgaria este fie la Durankulak, fie la Dălboka. Ambele locaţii oferă măncare şi un spaţiu minim de petrecut timpul liber. Totul la un preţ decent (după standarde româneşti), spre baban (după standarde bulgăreşti). Restaurantul fermei de midii de la Dălboka, cunoscut la Constanţa de mai bine de cinci ani şi frecventat de constănţeni şi în extrasezon, a devenit un veritabil „pom lăudat”, la care nu e bine să te duci cu aşteptări măreţe. Distracţia începe de pe drumul de acces, unde doi poliţişti din Kavarna improvizaseră un filtru, pe motiv că parcarea este plină. Atât de plină, încât unele maşini pot trece de filtru, după o scurtă discuţie cu poliţiştii, la geamul maşinii.
La restaurant se stă la coadă pentru a prinde masă. După jumate de oră stăm jos, după încă jumate de oră prindem un meniu. Comanda mai aşteaptă. Servirea e slabă spre inexistentă – cei 4 spre 5 ospătari intermediază relaţia dintre 100-200 de clienţi înfometaţi şi o bucătărie mică şi dezorganizată. La masa alăturată, un grup de 10 tineri români, înghesuiţi la o masă de 6 locuri, organizează potera: În grupuri de doi, pleacă de la masă, pentru a intercepta ospătarii şi a urgenta servirea. Inutil, însă: Ospătăriţa îi evită maiestuos, strigând „Comandă!” şi arătând spre bucătărie. După mai bine de o oră de stat în soare, tinerii şi-au pierdut şi răbdarea, şi speranţa. Nu le-au fost servite nici măcar băuturile. Ospătăriţei, care le strigă, optimist, pentru a mia oară „Comandă! Comandă!”, îi răspund: „Drink, drink, ’tu-ţi morţii mă-tii!”
După trei-patru ore petrecute la Dălboka, am renunţat la desert şi am urcat drumul anevoios până în parcare. Când am ajuns sus, mi-era, din nou, foame.

SuperBalcik

Cuibărit pe fundul unui golf marin, prins între faleze de cretă şi loess, Balcikul era acum 10 ani un oraş bulgăresc prăfuit. Acum e o mică, dar înfloritoare, staţiune românească. Pe stradă se vorbeşte româna, meniurile restaurantelor sunt în română, anunţurile de pe stradă te invită să serveşti „friptură de pork”, sau „calcan pragit” la „Barca Veche”, sau la „Doi Cocoşi”. Jumătate din maşinile parcate pe străzile mici şi întortocheate au numere de România. Cealaltă jumătate – numere de Dobric, Varna şi Ruse – localităţi de graniţă în care îşi înregistrează maşinile românii care vor să scape de taxa de primă înmatriculare.
În timp ce cartierele de locuinţe au rămas neschimbate, faleza traversează o adevărată explozie imobiliară. Se construieşte mult şi aiurea, specificul local fiind aruncat la gunoi, în detrimentul utilităţii maxime. Blocuri pătrăţoase, care ar întoarce pe dos stomacul oricărui turist vest-european, au răsărit la tot pasul. În plin centru, cale de vreo 300 de metri de.a lungul promenadei, se ridică un complex de apartamente de vacanţă. Betonierele roiesc în toate direcţiile, muncitorii ciocănesc, construind vilă după vilă, hotel după hotel, bloc după bloc după bloc. La câte autorizaţii de construcţie s-au dat în ultimii ani, pesemne că primarul Balcikului nu o duce deloc rău…
Graba imobiliară pune în umbră bunul gust şi bunul simţ. Şi imaginea localităţii, dacă ţinem cont de mastodontul de baton plasat stupid la doi paşi de Castelul reginei Maria – singurul obiectiv turistic al Balcikului. Refugiul romantic clădit de familia regală a României, la Balcik, pe vremea când Cadrilaterul aparţinea ţării noastre, este numit impropriu „castel”. În fapt, el este un complex de vile cochete, înconjurat de grădini botanice şi artă peisagistică. Asaltul asupra „cuibuşorului” (cum era alintat de regina Maria) a început prin inaugurarea unui bar ordinar într-una din vilele complexului şi a continuat cu deschiderea unor braserii în continuarea barului. Mai nou, un ditamai hotelul de neam prost a răsărit între mare şi vila cu minaret – simbolul „castelului” reginei Maria – compromiţând iremediabil peisajul şi punând în umbră obiectivul turistic.

Nisipuri şi beton

În perioada interbelică, suveranitatea şi influenţa culturală a României Mari se opreau la Albena – la graniţa sudică a Cadrilaterului. Ce n-au reuşit înaintaşii iluştri, au reuşit turiştii români ce au invadat Bulgaria, după aderarea la UE. Acum, limita influenţei româneşti se extinde până la Varna. Martore ale acestui fenomen sunt staţiunile Constantin şi Elena – aleasă de români pentru preţuri mici servicii all-inclusive – şi Nisipurile de aur – pentru plajă şi distracţie. Ofertele pentru turişti români – la restaurante şi baruri – sunt ceva mai puţine, dar fac concurenţă cu succes celor pentru germani, sau polonezi. Un alt semn al „românizării” implacabile e evident pe plajă. Moda „topless”, care este standard pe Litoralul nostru, a fost exportată cu succes. Majoritari pe plaja din Nisipurile de Aur de 1 Mai, turiştii români au raportat o cantitate-record de sâni goi la hectarul de plajă, la concurenţă cu cele înregistrate în Mamaia şi Vama veche.
Febra edilitaro-imobiliară nu a ocolit nici Nisipurile de Aur. Proiectată iniţial a fi o insulă de verdeaţă – cum este Neptun, pe Litoralul românesc – această staţiune a ieşit, în ultimii ani, din pădure. Operaţiunea a fost dusă la îndeplinire prin tăierea copacilor şi înlocuirea lor cu hoteluri şi blocuri. De 1 Mai, muncitorii bulgari sărbătoreau prin muncă, pe cel puţin patru şantire deschise în inima staţiunii…

România Mică

Cine alege Litoralul bulgăresc, cu gândul că merge la o vacanţă în străinătate, se cam înşală. La Balcik, la Kavarna, sau la Nisipurile de Aur se vorbeşte româneşte, se mănâncă, se plăteşte, se şi fură ca în România. În faţa valului de turişti români, cu ciocul mic şi punga largă, preţurile mici şi serviciile excepţionale au rămas doar mituri. La Dălboka, o porţie de midii fripte costă cât una de calmar, deşi scoicile sunt produse în ferma locală. În Balcic, mâncarea e servită în limba română şi costă cât în Constanţa, iar în Nisipurile de Aur – cât în Mamaia. Majoritatea restaurantelor şi hotelurilor acceptă plata în Euro şi RON, dar la un curs de schimb care ar face să râdă şi personajele de desene animate. Deşi taxele sunt mai mici decât în România, nimeni nu se „deranjează” cu ele. Evaziunea e în floare – bonurile de casă sunt rare şi, judecâd după faptul că nimeni nu trece pe ele TVA, probabil că nu sunt fiscalizate. Banii se schimbă – la hotel, la exchange, pe stradă – la modul direct, fără acte sau  chitanţă.
Dacă cele de mai sus vă sunt familiare, atunci nu ar trebui să vă surprindă nici modul haotic în care se construieşte în Bulgaria de nord-est, preţurile mari ale locuinţelor de vacanţă, sau faptul că multe dintre ele rămân nevândute…
Încet, dar sigur, Cadrilaterul se „românizează”. Pe 1 Mai, întorcându-mă în ţară, am avut senzaţia că făceam drumul invers, dispre România, spre Bulgaria. Ajuns în Vama veche, am servit cea mai ieftină masă din această mini-vacanţă, în acest timp rememorând scena petrecută în seara precedentă, când am privit un grup de români dasând „Pinguinul” şi „Braşoveanca”, la un restaurant din centrul Balcikului.

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top