UE propune o nouă abordare privind măsurile de conservare a biodiversităţii în perioada 2011-2020: reducerea ritmului de dispariţie a speciilor, refacerea, pe cât posibil, a ecosistemelor din UE şi participarea la eforturile internaţionale în domeniu.
Biodiversitatea (varietatea de ecosisteme, specii şi gene) este ameninţată peste tot în lume. Ritmul de dispariţie a speciilor este extrem de mare (de 100 până la 1 000 de ori mai mare decât cel natural).
În UE, prosperă doar 17% din specii şi habitate şi 11% din ecosistemele protejate. Restul regnului animal şi vegetal suferă sau este supus presiunilor, în special celor determinate de activitatea omului. De exemplu, un sfert din speciile de animale se confruntă cu riscul dispariţiei. Printre acestea se numără foca-călugăr mediteraneeană (Monachus monachus), linxul iberic (Lynx pardinus) şi broasca Karpatos (Pelophylax cerigensis).
Diminuarea biodiversităţii reprezintă o pierdere enormă, afectând sistemele naturale de care depind econ…
UE propune o nouă abordare privind măsurile de conservare a biodiversităţii în perioada 2011-2020: reducerea ritmului de dispariţie a speciilor, refacerea, pe cât posibil, a ecosistemelor din UE şi participarea la eforturile internaţionale în domeniu.
Biodiversitatea (varietatea de ecosisteme, specii şi gene) este ameninţată peste tot în lume. Ritmul de dispariţie a speciilor este extrem de mare (de 100 până la 1 000 de ori mai mare decât cel natural).
În UE, prosperă doar 17% din specii şi habitate şi 11% din ecosistemele protejate. Restul regnului animal şi vegetal suferă sau este supus presiunilor, în special celor determinate de activitatea omului. De exemplu, un sfert din speciile de animale se confruntă cu riscul dispariţiei. Printre acestea se numără foca-călugăr mediteraneeană (Monachus monachus), linxul iberic (Lynx pardinus) şi broasca Karpatos (Pelophylax cerigensis).
Diminuarea biodiversităţii reprezintă o pierdere enormă, afectând sistemele naturale de care depind economia şi societatea. Alături de schimbările climatice, pierderea biodiversităţii reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresa mediului.
O nouă abordare
Iniţiativa precedentă a fost prea amplă şi nu a dat rezultatele scontate. Obiectivele de stopare a pierderii biodiversităţii nu au fost atinse. De aceea, noua strategie 
pentru perioada 2011-2020 se axează pe măsuri pentru atingerea a 6 obiective prioritare, astfel încât:
- să asigure aplicarea legislaţiei europene privind protecţia păsărilor şi a habitatelor
- să conserve ecosistemele şi să refacă cel puţin 15% din zonele afectate
- să integreze biodiversitatea în obiectivele din domeniul agriculturii şi silviculturii
- să asigure utilizarea durabilă a resurselor din domeniul pescuitului, prin reducerea capturilor permise până la pragurile stabilite de oamenii de ştiinţă. În prezent, 88% din stocurile de peşte ale UE sunt supraexploatate şi se află într-un proces avansat de epuizare
- să combată speciile alogene invazive, care ameninţă în prezent 22% din speciile indigene
- să accelereze eforturile UE de a împiedica pierderea biodiversităţii la nivel mondial.
Strategia se aliniază angajamentelor internaţionale pe care UE şi le-a asumat în cadrul Convenţiei ONU privind diversitatea ecologică. Aceasta prevede o serie de obiective globale pentru anul 2020.
De asemenea, strategia urmăreşte să contribuie la îndeplinirea obiectivelor UE privind utilizarea eficientă a resurselor 
.
O abordare la nivel european poate ajuta autorităţile naţionale să-şi coordoneze acţiunile menite să rezolve problema globală a pierderii biodiversităţii. Strategia va utiliza reţeaua Natura 2000 
, care cuprinde deja 25 000 de arii naturale protejate, totalizând 18% din suprafaţa UE.
Propunerea va fi înaintată Parlamentului European şi Consiliului UE, spre dezbatere şi adoptare.
Mai multe despre biodiversitate 
