Puțină lume cunoaște că pictorul Alexandru Ciucurencu s-a născut în localitatea tulceană Ciucurova în anul 1903. La numai 13 ani începe să picteze la Tulcea, ca ucenic la zugravul Mihail Paraschiv, apoi se înscrie la Școala de Arte Frumoase din Bucureşti (1921-1928), unde îi are profesori pe G.D. Mirea şi Camil Ressu. Își aprofundează studiile în Paris, studiind la Academia Julian şi în atelierul lui Andre Lhote.
În 1948, devine profesor, apoi rector (1957-1968) la Institutul de arte plastice N. Grigorescu din Bucureşti. A fost primit în anul 1930 premiul de Stat, în 1955 premiul Ion Andreescu al Academiei Române, în 1956 a fost declarat artist al poporului, iar în 1964 a devenit membru al Academiei Române.
„Hotărâtoare pentru constituirea viziunii lui Ciucurencu sunt nostalgiile spaţiului vast al Deltei Dunării, cu orizonturi calme, monocrome, deschise generos visului şi meditaţiei şi, totodată, sugestiile din climatul artistic parizian, în special îndemnurile spre rigoare, spre construcţie, spre picturalitate ale lui Lhote”, scrie Constantin Prut în „Dicţionar de artă modernă şi contemporană”.
Pictorul Alexandru Ciucurencu este descris ca având un temperament solar, colorist de un rar patetism, care se lasă captivat de armoniile între culori, logica fiecărui tablou decurgând din aceste raporturi între tonurile calde şi reci, între suprafeţele luminate şi întunecate – din legi pur picturale. „El nu va adopta însă abstracţia lirică sau compoziţia orfică, spune Constantin Prut, pentru că delivrarea acutei sale sensibilităţi se produce pe fondul sistematizării şi raţionalizării elementelor realului.”
În prima perioadă de creaţie, pictorul a realizat cu precădere naturi moarte (seria de „Flori”; „Natură statică cu chitară”), nuduri şi peisaje („Peisaj cu bucium”), fiind, în tot acest timp, un mare admirator al lui Luchian. Caracteristică acestei perioade este coloristica vie, puternic individualizată şi uşor de recunoscut şi în portretele „Odaliscă în roşu”, „Fată cu tablă de şah”, „Femeie citind”, „Femeie cu chitară”, „George Călinescu”. În cea de-a doua perioadă a creaţiei sale, între 1944 şi 1977 – anul morţii artistului – , Ciucurencu a realizat cu precădere compoziţii cu subiecte istorice sau sociale.
