Autoritatile au reusit contraperformanta de a oferi un certificat de buna purtare procurorilor care instrumenteaza abuziv cauzele penale, si nu oricum, ci tocmai prin textul de lege care modifica si completeaza Codul de Procedura Penala. Legea 356/2006 este, ca sa folosim jargonul de pe culoarele Justitiei, cel mai eficient mecanism de rupt gâtul dosarelor penale. Astfel, potrivit prevedrilor actului normativ citat anterior, partile vatamate sau oricine este în drept de a depune o contestatie la rezolutiile procurorului de neîncepere a urmaririi penale, de suspendare sau scoatere de sub urmarirea penala, trebuie sa se adreseze procurorului ierarhic superior în termen de 20 de zile de la comunicarea rezolutiei.
Un articol de ADRIAN CÂRLESCU
Daca raspunsul acestuia din urma nu este satisfacator, partea vatamata poate contesta în instanta rezolutia, dar, atentie!!!, în acelasi termen de 20 de zile. Nerespectarea termenului reprezinta cauza de tardivitate, ducând la pierderea procesului pe exceptii de procedura si, ceea ce este mai important, la imposibilitatea anularii rezolutiei. Prevederea legala detaliata anterior legifereaza comportamentul abuziv al procurorilor, care pot foarte lesne sa doarma linistiti pe dosarele penale în care favorizeaza infractorii. Spunem aceasta pentru ca nimeni si nimic nu-l împiedica pe procurorul ierarhic superior sa întârzie chiar si câte 60 de zile în a raspunde contestatiei formulate la NUP-ul dictat de el si mentionat în rezolutia semnata de subalternul sau. În plus, partea vatamata este vatamata pentru a doua oara dupa ce, din buna credinta, asteapta raspunsul procurorului ierarhic superior înainte de a contesta în instanta rezolutia procurorului ierarhic inferior. Si chiar daca ar vrea sa treaca peste etape, adresându-se instantei, acest fapt nu este permis de procedura. Acelasi balamuc ar fi si daca procurorul superior îsi face treaba la timp, raspunzând contestatiei chiar în ultima zi a termenului legal, când partea vatamata oricum nu mai gaseste timpul fizic pentru a formula si depune contestatia în instanta. În alta ordine de idei, aceasta modificare a condului de procedura penala este în interesul partilor vatamate, doar în cazurile în care procurorii ierarhic superiori sunt dispusi sa faca dreptate, sa anuleze rechizitoriile strâmbe si astfel sa le reaminteasca menirea pentru care sunt platiti din bani publici, procurorilor din subordine. Însa, de princiupiu, legea trebuie facuta astfel încât sa îndrepte situatiile anormale oricând, si nu doar când cei chemati sa o aplice au dispozitia de moment necesara. Numai simpla posibilitate ca cineva sa se poata juca de-a justitia este în sine oripilanta, abuziva si discriminatorie. Este de ajuns sa ne imaginam ca un criminal în serie poate ramâne nepedepsit dupa ce procurorul ierarhic inferior a dispus un NUP strâmb, iar seful sau nu a catadicsit sa dea un raspuns contestatiei formulate de rudele celor ucisi, lipsindu-le pe acestea de posibilitatea de a contesta în instanta tâmpenia slujbasului de jos al Parchetului. Ei bine, în acest caz este evident ca legea 356/2006 este profund anticonstitutionala, îngradindu-ne accesul la justitie si permitând oricarui spagagiu din procuratura sa ia decizii capitale în afara unui proces decent în care partile îsi pot pleda corect punctele de vedere. Trebuie sa mai spunem ca ineptia în cauza a fost promovata de clasa politica, tocmai într-un moment în care politicienii defileaza pe la Parchet pentru a raspunde fata de faptele lor penale. Cred ca este extrem de transparent cum vor decurge lucrurile.
