În urmă cu câţiva ani, o serie de organizaţii civice şi de mediu au organizat o amplă acţiune de protest împotriva construirii unui mall în Parcul Tăbăcărie. Astăzi, pe lângă mall-ul în cauză, parcul mai „găzduieşte” un restaurant, un teren de sporturi urbane, un complex bisericesc, o uzină de tratare a apelor uzate, un pavilion expoziţional, două benzinării şi câteva hoteluri, aflate în diferite stadii de execuţie. Chiar dacă suprafaţa sa efectivă a fost redusă cu peste 50%, Tăbăcărie reprezintă singurul parc autentic al Constanţei, motiv pentru care este luat cu asalt, zilnic, de mii de constănţeni. Pe lângă spaţiul redus, aceştia se mai confruntă şi cu o problemă mai nouă – traficul auto, mai mult sau mai puţin legal, ce se desfăşoară pe aleile parcului. În multe zone ale parcului, aleile pietonale au fost înlocuite de drumuri de acces şi parcări. Până de curând, traficul era restricţionat de bariera amplasată la intrarea în Satul de Vacanţă. O dată cu inaugurarea Pavilionului expoziţional şi a unor hoteluri, precum şi cu crearea unui traseu de minicar de-a curmezişul parcului, traficul a devenit imposibil de controlat.
Un articol de Răzvan PETRE
Estul parcului – înghiţit de betoane
Considerată ca fiind „curtea din spate” a Parcului Tăbăcărie, zona de est, cuprinsă între lac şi Bulevardul Mamaia, a dispărtut pe nesimţite. Primul obiectiv, ce a furat un colţ de parc, a fost restaurantul McDonald’s de la Delfinariu. Ulterior, pentru terenurile aflate între marginea oraşului şi intrarea în staţiunea Mamaia s-au găsit diferite întrebuinţări. Două mari proiecte edilitare, începute înainte de „epoca Mazăre” au făcut să dispară zonele verzi dinspre Bulevardul Mamaia. Unul dintre aceste obiective este Pavilionul expoziţional, funcţional în ultimii doi ani, dar a cărui construcţie a început prin anul 2000. Al doilea obiectiv este „Staţia de epurare a apelor uzate Constanţa Nord”, care mai are până va fi pusă în funcţiune. Dar acest lucru nu e unul rău, dacă luăm în considerare faptul că amplasamentul nefericit al staţiei va face ca, odată pornită, aceasta să poată acoperi cu duhorile emanate de apele reziduale cartierele vecine şi o bună parte din Mamaia… .
Parcul de distracţii şi Satul de vacanţă
Concepute iniţial în jurul aleii principale, cele două obictive s-a întins către toate zările, ocupând o bună parte din teritoriul adiacent. Satul de vacanţă continuă să prospere, proprietarii caselor oferind turiştilor, pe lângă servicii de alimentaţie publică, diferite alte posibilităţi, de la cazare, la biliard. Dincolo de canalul ce uneşte Lacul Siutghiol de Tăbăcărie, parcul de distracţii a acoperit spaţiile verzi ce existau către Bdul Aurel Vlaicu, dar şi spre Bdul Mamaia. Zona Bowling Mamaia, până nu demult una verde şi liniştită, a început să prezinte interes imobiliar. Mai multe hoteluri pătrăţoase au apărut aici peste noapte. Peisajul, dominat până mai ieri de roata din parcul de distracţii, va fi în curând mascat de o clădire de şapte sau opt etaje, aşezată în vecinătatea podului peste canal. Acest bloc, cu planşeuri dublate cu BCA şi stâlpi de susţinere ce au necesitat, deja, ranforsări cu plăci de metal, este construit direct în mâlul din marginea lacului şi doar Domnezeu poate şti care va fi soarta celor surprinşi înăuntrul, sau în preajma sa, la primul cutremur mai puternic.
Catedrala ce nu a mai fost să fie şi biserica de lemn
Ca mai toate zonele verzi ale Constanţei, Parcul Tăbăcărie nu a fost ferit de elanul imobiliar al oamenilor Bisericii. După ce proiectul construirii unei noi catedrale, în parcul de la gară, s-a împotmolit, o parcelă din Tăbăcărie a fost sortită aceluişi scop. Locul a fost ales şi sfinţit, dar noul proiect s-a blocat şi mai repede. Tăbăcărie a răsuflat uşurat, în momentul în care a fost decisă, la schimb, distrugerea parcului de la Casa de Cultură, pentru edificarea bisericii grandomane. Cu toate acestea, avântul imobiliar al Bisericii nu a cruţat oaza de verdeaţă din jurul lacului. În zona Delfinariului se găseşte faimoasa biserică de lemn (poreclită şi „biserica fast-food”, datorită vitezei cu care se săvârşesc aici slujbele). Rând pe rând, lângă biserică au apărut un altar pentru lumânări, o clopotniţă şi o întreagă serie de magherniţe.
Parcul… auto!
Una din ultimele adăugiri la peisajul colorat al parcului Tăbăcărie este o un traseu de minicar, ce se desfăşoară de la Parcul de distracţii, până în parcarea mall-ului. Deschiderea unei căi de circulaţie prin inima parcului a fost salutată de o serie întreagă de nesimţiţi, care au invadat aleile cu autoturisme, scutere şi, mai nou, cu ATV-uri. Chiar ideea iniţială, a introducerii unui traseu de minicar, nu pare să fi fost una strălucită. Mult mai multe persoane optează pentru plimbarea cu poneii mânaţi de ţiganii de la intrarea în Orăşelul copiilor, decât pentru o cursă de minicar (inutilă, dacă ne gândim că acoperă un traseu ce poate fi parcurs pe jos în zece minute). Părute a fi fost concepute special pentru a goni oamenii din parc, tractoarele ordinare ce târăsc minicarul pe alei ridică praful, scuipă ulei şi noxe şi-i obligă pe pietoni să se refugieze pe spaţiul verde, pentru a nu fi călcaţi de bestie. Atunci când nu sunt fugăriţi de minicar, oamenii trebuie să se ferească de scutere, de maşina de aprovizionare a restaurantului construit în buricul parcului, sau de maşinile poliţiştilor, care intră cu autoturismele pe alei, în speranţa că astfel vor fi mai rapizi decât stăpânii câinilor plimbaţi fără botniţă… .
