După zece ani de căutări şi două războaie pornite în numele lui, Bin Laden a fost găsit şi lichidat. Înaintea lui, au suferit aceeaşi soartă cam toţi cei de care ni s-a spus că-i erau complici – tovarăşii în ale terorismului, talibanii, Saddam etc. Dar asta nu i-a înspăimântat pe teroriştii din întreaga lume şi nu a făcut ca trupele să se retragă din Irak şi Afganistan. Teroristul numărul unu a fost răpus. Şeful Al Qaeda zace mort pe fundul mării. Lumea poate răsufla uşurată. Sau nu?
Un articol de Răzvan PETRE În fapt, Bin Laden era mort din momentul în care avioanele au lovit Turnurile Gemene. Cu un preţ de 20 de milioane de dolari pus pe capul lui, Osama nu îşi mai permitea nici să iasă la geam. Era urmărit în toată lumea, conturile îi erau blocate, iar aliaţii îi erau căsăpiţi. În timp ce persoana Bin Laden intrase în conservare, brandul Bin Laden a devenit liderul de piaţă. În numele lui a fost înlăturat regimul taliban şi a fost invadat Irakul, pe motiv că Saddam ar avea nu ‘ş ce legături cu faimosul terorist. Tot în numele lui Osama au fost închişi mii de oameni la Guantanamo, fără proces şi fără motiv de drept. În numele lui au fost introduse paşapoartele biometrice, a fost schimbată legislaţia anti-tero din întreaga lume, au fost ascultate milioane de telefoane şi citite milioane de mesaje private – toate fără mandat judecătoresc. A fost o perioadă în care mitul Bin Laden putea să vândă orice gogoaşă. Dar orice brand are o durată limitată de utilizare. „Osama” expirase de câţiva ani şi nu mai era folosit decât în bancuri. Lichidarea persoanei a corespuns unei scoateri de pe piaţă.
La vestea că faimosul terorist a fost ciuruit, mii de americani, afişând o bucurie imbecilă, au ieşit pe străzi. Mi-au defilat prin faţă imagini teribile, cu americanii care, nu mai înainte de 1950, îi ardeau de vii, sau îi linşau pe negrii pe care îi bănuiau de crime, sau pe care îi urau pentru că erau negri. Înconjurat de familie şi de copii, Osama a fost ucis cu sânge rece, de nişte militari înarmaţi până în dinţi, trimişi într-o operaţiune ilegală, pe teritoriul unui stat suveran. Practic, odată cu mitul Osama, a mai picat un mit – cel al americanilor care exportă democraţie şi care aduc criminalii în faţa justiţiei. Între masacrul din vila lui Bin Laden şi uciderea lui Shamil Basaev nu e nicio diferenţă. Americanii şi ruşii reacţionează la fel, când vine vorba de terorişti străini.
Întrebarea care se pune acum, după eliminarea lui Osama, este: „Ce urmează?”. Deja, locul lui Bin Laden în fruntea listei „Most Wanted” a fost luat de secundul său, Al Zawahiri, pentru care se oferă 25 de milioane de dolari pentru informaţii ce pot duce la arestarea lui. Dar el nu va fi arestat, se ştie.. Lista e fără de sfârşit. În acelaşi timp, conflictele demarate pentru a-i da jos pe susţinătorii lui Bin Laden par şi ele să nu mai aibă capăt, deşi obiectivele iniţiale au fost bifate de aproape zece ani. Irakul, care trebuia scăpat de Saddam, a trebuit apoi democratizat, iar acum trebuie stabilizat. Afganistanul, aşişderea. Uciderea lui Osama e doar o piatră de parcurs, pe un drum fără capăt, iar bucuria celor ce-i sărbătoresc decesul e goală. Moartea regelui – bucuria nebunului, zicea gânditorul. În locul lui vine alt rege, alt brand, alt nebun.
