Guvernul României

Operațiunile clanului Ofer în România

Serviciile secrete israeliene lucrează sub acoperirea sistemului privat

În noaptea de 23 spre 24 martie 1998, o aeronava a companiei “Air Sofia”, a descarcat pe Aeroportul Militar Otopeni baxuri cu tigari pentru beneficiarul SC Roza Prod Impex SRL, încarcând la schimb armament comandat de RA Romtehnica SA întreprinderii specializate Mecanica Cugir. Transportul se realiza în baza unui contract secret de tip barter “arme contra tigari”, semnat între Ministerul Apararii Nationale, condus atunci de Victor Babiuc, si un beneficiar strain ramas necunoscut. Ulterior, în noaptea de 16/17 aprilie 1998, un avion tot al “Air Sofia”, a decolat de la Mombassa (Kenya) si, dupa o escala la Atena, a aterizat pe aeroportul militar Otopeni, încarcat cu baxuri de tigari “Assos”. Acesta este si momentul în care operatiunea denumita ulterior “Tigareta II” devine publica, luni la rând mass-media nationala acordând spatii largi acestui subiect. Importurile de tigari se realizau prin intermediul “Clubului Venus”, înregistrat oficial ca “fundatie cu activitati sportive pentru angajatii SPP”, de la firma “Dimitros Ltd.”-Cyprus din Limassol.

Un articol de LAURA POPESCU

Dragos, pe lista lui Truțulescu

Considerat artizanul afacerii, colonelul SPP Gheorghe Trutulescu (fost ofitier pâna în 1989 al “Batalionului 404” Buzau, cu specialitatea “cercetare-diversiune în spatele frontului”), a fost condamnat la sapte ani de închisoare, fiind eliberat în octombrie 2003. Pe parcursul anchetei, procurorii au recuperat si fotografiat mai multe documente printre care si o schita (pagina A4) “pierduta” de colonelul Trutulescu, pe care erau trecuti mai multi beneficiari ai transporturilor de pe Otopeni, printre care si un anume Dragos. Consilierul prezidential Zoe Petre a declarat atunci ca tigarile urmau sa ajunga si la resedinta presedintelui de la Scrovistea, mai multi parlamentari români sustinând ulterior ca unul dintre beneficiarii transporturilor era chiar Dragos Constantinescu, fiul presedintelui. Realizând gafa produsa, consiliera Zoe Petre este sfatuita de presedintele Constantinescu sa rectifice declaratia. Ea a sustinut ulterior ca a fost indusa în eroare de serviciile secrete. Mai mult, presedintele Emil Constantinescu a acuzat public serviciile secrete române ca au pus la cale “diversiunea Tigareta” pentru a-l obliga sa demisioneze din functie, prin implicarea în afacere a numelui fiului sau, Dragos.
În aprile 2005, fostul presedinte Constantinescu afirma într-un interviu ca în anul 1999 au fost platiti trei cetateni sirieni pentru a-l asasina, ca urmare a anchetei desfasurate în “Dosarul Tigareta II-Otopeni”. Daca informatia este reala, se ridica urmatoarele trei întrebari firesti: Cine la informat pe Emil Constantinescu ca i se pregateste un atentat, daca nu Serviciul Român de Informatii pe care presedintele la acuzat public de tradare? Cine l-a  aparat în perioada 1998-2000, daca nu ofiterii Serviciului de Paza si Protocol (SPP), adica cei condamnati pentru contrabanda cu tigari? Si, bineînteles, cine-l mai apara astazi pe fostul Presedinte, care s-a declarat în nenumarate rânduri “victima a serviciilor secrete din România”? Raspunsurile la aceste întrebari nu sunt greu de intuit, însa verdictul final ramâne la aprecierea opiniei publice. Reconstructia si analiza evenimentelor prezentate în continuare fiind esentiala în procesul generarii unor raspunsuri corecte, cât mai aproape de adevar. 

G.B.G., Philip Bloom si tentacula israeliana

Pe 4 Octombrie 1996, afaceristul american Philip Bloom înregistreaza la Bucuresti compania “Global Business Group Limited Corporation”, cu sediul în SUA, Florida la adresa 5100 Town Center Circle Suite 330 Boca Raton. Pe 7 Octombrie 1996 societatea este radiata din evidentele Ministerului de Finate, fiind înfiintata în aceiasi zi o reprezentanta a “Global Business Group Limited Corporation” cu sediul în municipiul Bucuresti, pe bulevardul Dacia la numarul 100. Firma “Global Business Group” (GBG) este cunoscuta în România drept “grupul oamenilor de afaceri pentru investitii în Europa de Est”, societatea avându-l drept unic actionar pe Philip Bloom. Imediat dupa înfiintare, Bloom închiriaza un spatiu în cladirea Ministerului Transporturilor, condus atunci de actualul Presedinte Traian Basescu, spatiu în care GBG urma sa-si desfasoare activitatile comerciale – miscare gândita în primul rând pentru credibilizarea societatii atât pe plan intern cât si international, dar si pentru a se feri de “ochii indiscreti”. În functia de director executiv al GBG este numita Diana Maria Voicu, fiica fostului procuror constantean Marin Voicu, pensionat de la Curtea Suprema de Justitie.

G.B.G. si Grupul Ofer

La începutul anului 1997, politica GBG da rezultate, iar la Ambasada Statelor Unite la Bucuresti are loc o întâlnire confidentiala la care au participat ambasadorul Alfred H. Moses, Phillip Bloom, Traian Basescu, Jean Nachman si Eyal Ofer. Întâlnirea era rezultatul actiunilor de lobby întreprinse de grupul de afaceristi evrei coordonat de miliardarul Eyal Ofer pe lânga noua Administratie Prezidentiala instalata la Cotroceni în decembrie 1996 si Ministerul Transporturilor, în vederea încheierii unor afaceri cu statul român. Ulterior, Traian Basescu, da curs unei invitatii lansate de Ofer si se deplaseaza în vizita la Londra, însotit de Diana Maria Voicu directorul executiv al GBG, pentru a-l cunoaste pe miliardarul Sammy Ofer, tatal afaceristului Eyal Ofer.
Israelienii erau informati înca de atunci în legatura cu preferintele lui Traian Basescu în materie de “însotitoare”, Diana Maria Voicu fiind o tânara blonda, supla, 1,70 metri înaltime, cu un “sarm personal inconfundabil”. Actiunile grupului de afaceristi israelieni nu s-au oprit la nivelul Ministerului Transporturilor, acestia având pe rând întâlniri si cu Premierul de atunci Nicole Vacaroiu si chiar cu Presedintele Emil Constantinescu. Rezultatele actiunilor nu s-au lasat asteptate: Iuly Ofer, fratele lui Eyal, a fost propus de ministrul Afacerilor Externe de la acea data, Andrei Plesu, consul onorific al României în Israel. Iar Presedintele Emil Constantinescu, în virtutea prerogativelor constitutionale, a semnat Decretul de numire în functie.

Grupul israelian de lobby !?

Sammy Ofer – De la distanta cel mai important personaj este miliardarul israelian de origine româna Sammy Ofer, tatal lui Iuly si Eyal. Nascut pe 22 februarie 1922, Sammy Ofer controleaza împreuna cu familia sa un vast imperiu economic. Pe scurt, prin intermediul Through Israel Corp., Sammy controleaza Israel Chemicals, ZIM Israel Navigation Company si Tower Semiconductor, afacerile crescând o data cu preturile la chimicale si petrol. Mai detine actiuni la Royal Caribbean, a doua mare linie de croaziera din lume, la South Korea’s Hanjin Shipping (12%) si Zodiac Maritime U.K.-Londra. A achizitionat prin intermediul Zodiac Maritime 50% din Associated Bulk Carriers de la compania P&Q, înfiintând, în asociere cu familia Savery din Statele Unite, compania Cape International. La toate acestea se adauga vaste proprietati imobiliare si o mare colectie de arta moderna.
Alfred H. Moses – Nascut în 1929 la Baltimore, Maryland, Moses a absolvit Colegiul Dartmouth în 1951. A urmat cursurile Scolii Woodrow Wilson din cadrul Universitatii Princeton în perioada 1951-1952, activând ulterior în cadrul Marinei Militare Americann, iar în 1956 obtinând si Diploma în drept de la Universitatea Georgetown. Se angajeaza ulterior la firma de avocatura “Covington & Burling”, ce opereaza în domeniul litigiilor comerciale, al problemelor de securitate si al arbitrajului. Între 1980 si 1981 este numit consilier special al Presedintelui american Jimmy Carter. Sub administratia Clinton este trimis ambasador al Statelor Unite la Bucuresti, în perioada 1994-1997, iar între 1999 si 2001 devine Emisar Special al Presedentiei SUA în relatiile cu Cipru. Alfred H. Moses este cunoscut si pentru prezenta sa activa în viata religioasa, ocupând pentru o perioada si functia de Presedinte al “Comitetului Evreiesc American” (American Jewish Committee).
Jean Nachman – Probabil cel mai putin cunoscut, afacerist de origine româna, Nachman este fost mare proprietar evreu în Bucurestii interbelici, astazi având cetatenie elvetiana;

Eyal Ofer este fost ofiter al “AMAN” – Serviciul de Informatii Militare al Israelului

Eyal Ofer este fiul miliaradrului israelian Sammy, cel care a initiat în 1997 actiunile de lobby la nivelul Administratiei Prezindentiale si a Guvernului României. Dupa ce a absolvit Atlantic College -England, obtinând o diploma în arhitectura si inginerie, afaceristul israelian Eyal Ofer a slujit, în buna traditie a familiilor de vaza, statul Israel, fiind ofiter de informatii în cadrul fortelor aeriene israeliene. Acest amanunt din biografia lui Eyal este unul cel putin interesant, în conditiile în care, statul Israel are în subordine trei mari structuri de informatii: “Sherut ha-Bitachon ha-Klali”  (cunoscut si sub denumirile de “Shabak” sau „Shin Bet”-Serviciul Secret de Securitatea Interna al Israelului), “Agaf ha-Modi’in” (sau “Aman”-Serviciul de Informatii Militare) si “ha-Mossad le-Modiin ule-Tafkidim Meyuhadim” (sau “Mossad”-Institutul pentru Informatii si Operatiuni Speciale).
Tinând cont de competentele celor trei servicii israeliene dar si de functia ocupata de subiect, este de presupus ca Eyal Ofer a lucrat în subordinea “Serviciul de Informatii Militare” (Aman/Agaf ha-Modi’in). Acest serviciu opereaza independent de Fortele Armate Israeliene (IDF) având vaste atributii: produce rapoarte pentru Primul Ministru israelian (rapoartele de informatii zilnice), estimari cu privire la riscul de razboi, studiaza tintele statelor arabe învecinate si intercepteaza comunicatiile. Aman, coordoneaza totodata si operatiunile agentiilor de spionaj extern, iar prin Departamentul de Relatii Externe coordoneaza legaturile cu serviciile de informatii straine si activitatile atasatilor militari ai statului Israel de peste granita.

Eyal Ofer devine în 1997 proprietarul magazinului Tomis din Constanta

Prin intermediul societatii “Ptelia Company Limited”-Cyprus, în 1997, afaceristul Eyal Ofer preia de la Fondul Proprietatii de Stat -Constanta (condus atunci de Sorin Dumitru),  participatia de 51% la SC Tomis SA., achizitionând astfel magazinul Tomis si reteaua de retail “Conex Plus”. Contractul de privatizare semnat de firma lui Ofer cu FPS Constanta avea anexat un act aditional prin care, din investitia de 1.027.000 de dolari, Eyal Ofer si-a recuperat 600.000 de dolari, adica 60% din investitia initiala. Societatea Tomis SA fiind privatizata astfel de FPS pentru infima suma de 427.000 de dolari. Dupa încheierea tranzactiei, la conducerea Tomis SA este numit Corneliu Dica – fostul manager al Zodiac Shipping, agentie patronata de Ofer Group. Ulterior, Corneliu Dica este înlocuit cu Haim Recev iar managementul este preluat de directorul adjunct Gheorghe Ispas si de Diana Maria Voicu – care ocupa simultan si functia de director executiv al GBG, compania patronata de afaceristul Phillip Bloom.

Capușele israeliene au devorat SC Tomis SA

Dupa privatizare, SC Tomis SA semneaza, prin mâna noul management numit de Eyal Ofer, un contract de “consultanta comerciala si de afaceri” cu firma “Avato Holding Ltd.”-Cyprus, înregistrata la aceeasi casuta postala din Nicosia ca si “Ptelia Company Limited” – firma care achizitionase societatea Tomis de la FPS. Deloc întâmplator, “Avato Holding Ltd.”-Cyprus era reprezentata în România de angajata lui Phillip Bloom de la GBG, Diana Maria Voicu – mâna dreapta la conducerea SC Tomis SA a directorului Gheorghe Ispas. În baza acestui contract de consultanta, între 1998 si 2001, de la Tomis SA s-au scurs în conturile firmei cipriote câteva milioane de dolari. În final, aceste operatiuni financiare si-au atins scopul. Directionarea profitului catre firmele cipriote de tip off-shore au generat politica de neacordare a dividendelor, actionarii minoritari fiind nevoiti astfel sa-si vânda actiunile. Prin intermediul unei societati de brokeraj,  titlurile de proprietate Tomis SA, emise în cadrul programului de privatizare au ajuns astfel de la angajatii societatii în posesia firmei fantoma “Sea Saga Maritime Inc.” înmatriculata în Liberia – paradis fiscal, legislativ si politic (în perioada 1999-2003, Republica Liberia se afla în plin razboi civil, rata somajului atingând 90% cu o economie aflata practic în moarte clinica).

Phillip Bloom, G.B.G. -România  si operatiunile speciale

Dupa 1989, Bloom devine “client fidel” al Guvernului de la Bucuresti, urmatoarele exemple fiind relevante în acest sens: a asigurat otinerea unui credit extern pentru achizitionarea a cinci aeronave Boeing 737-300 pentru Compania Tarom, a negociat vânzarea pachetului majoritar de la Astra Vagoane -Arad si a intermediat contractele dintre Romaero Baneasa si compania Kiwi Airline.
Pe 14 noiembrie 2005, Phillip Bloom si partenerul sau de afaceri Robert J.Stein sunt arestati în Statele Unite, dupa ce CIA si FBI au supravegheat timp de mai multe luni operatiunile internatioanle ale celor doi afaceristi. Pe scurt, concluziile rapoartelor mai multor agentii de informatii în cazul “Bloom-Stein” au fost clare: dare de mita, spalare de bani, conspiratie, trafic de armament si echipamente speciale. La sesizarea “unchiului Sam” oligarhia de la Bucuresti intra bursc “în priza” întocmind în câteva zile dosarul penal 804/2005. Oficiul National de Prevenire si Combaterea Spalarii Banilor (ONPCSB) sesizeaza DIICOT cu privire la diferite operatiuni de spalare de bani efectuate de Bloom prin intermediul societatilor “Global Business Group”, “Global Logistic” si „GBG Holdings”, la care afaceristul este unic asociat. Merita amintit ca în functia de director economic la “Global Business Group”(GBG), se afla Diana Maria Voicu cea, care se ocupa în paralel si de administrarea SC Tomis SA – proprietatea lui Eyal Ofer.
Pe scurt, Phillip Bloom în rolul “traficantului de arme”, intermedia contracte speciale pentru guvernele diferitelor state implicate în “razboiul mondial anti-terorism”, banii rezultati din aceste operatiuni fiind spalati prin intermediul unor societati din România, Kuweit, Olanda si Elvetia. La sfârsitul anului 2005, generalii de la Washington, “au aprobat” trecerea lui Bloom pe linie-moarta, afaceristul fiind “dat în primire” prin raportul inspectorului general special Stuart W. Bowen Jr.

Tentacula cipriota Univers’ All a operat sub protectia Ministerului de Finante

Reteaua de magazine “Conex Plus”, achizitionata de Eyal Ofer la pachet cu magazinul Tomis, a fost vânduta post-privatizare catre societatea “Universal All Romania” SRL din comuna Snagov, satul Ghermanesti. Actionarul unic al Universal All este firma “Agitator Trading Limited”, înmatriculata în Cipru, 3304 Limassol, PO Box 56040, fiind reprezentata oficial de directorul executiv Panicos Gnafkis. Primul administrator român al “Universal All” a fost Razvan Petrovici, fiul fostului director al CEC, Camenco Petrovici – semnatarul contractului pagubos dintre CEC si Fondul National de Investitii. În cei patru ani de existenta, reteaua de retail a fost condusa pe rând de patru directori generali Octavian Paltac (apropiat lui Dorin Marian), Patrick Iffly, Serdar Savci si Geo Buruiana. Controlul afacerii a fost însa în mâinile lui Petrovici, în perioada de debut dar si ulterior. Pentru retail, o asemenea fluctuatie a managerilor este foarte mare, în cazul Univers’All însa explicatia fenomenului poate fi identificata în argumentele de mai jos.
 

Patru paradisuri fiscale la Constanta

Din adresele 7137/2007 si 64/2007 emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) rezulta ca pe raza municipiului Constanta, societatea Univers’ All nu avea deschis decât un singur punct de lucru, anume cel din incinta Tomis Mall (administrat de SC Tomis SA). Celelalte patru magazine “Univers’All” din Constanta, nu erau practic înregistrate ca puncte de lucru, fiind astfel inexistente din punct de vedere fiscal. Cu alte cuvinte, Razvan Petrovici administra patru paradisuri fiscale chiar sub ochii Directiei Generale Administrare Mari Contribuabili din Constanta, directie transferata din 2004 în competenta administratiei fiscale centrale de la Bucuresti. Nici o autoritate n-a sesizat în ultimii patru ani ca marele contribuabil “Univers’ All” este de fapt “marele evazionist”, Directia Generala a Finatelor Publicice din Constanta si Bucuresti, ANAF-ul si, în mod special Directia Mari Contribuabili, devenind astfel complicii la evaziune fiscala si spalare de bani alaturi de Petrovici si reprezentantii ciprioti ai “Agitator Trading Limited” din Limassol.
Încercând sa stearga urmele acestei “caracatite economice”, Razvan Petrovici a pregatit înca din vara lui 2006 “Planul de Retragere”. Organizat sub eticheta falimentului Univers’ All. Proiectul aplicat punct cu punct si-a atins tinta în noiembrie 2006, fiind demarat cel mai mare proces de faliment de pâna acum, în care sunt implicati un numar de 1200 creditori. (Ancheta va continua)

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana MIHĂLȚEANU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top