Olteanu – presedintele Camerei Deputatilor, datorita Fondului Proprietatea

Înfiintarea fondului închide ranile trecutului, dar nu printr-un gest purificator de reparatie istorica, ci de acoperire a derapajelor legale din ultimii 17 ani si de legitimare a averilor dobândite prin furt institutional. Practic, proprietarii de drept, care nu si-au putut recupera bunurile confiscate sub regimul comunist deoarece acestea au ajuns pe alte mâini sub protectia mafiei statale, primesc în sfârsit o reparatie: actiuni tranzactionabile la Fondul Proprietatea. Nici vorba de verificarea averilor dobândite ilicit, asa cum s-a spus în campania electorala, ci de legitimarea lor, prin închiderea gurilor celor care s-ar putea transforma în parti vatamate într-un eventual proces al tranzitiei (dar, asa cum nu am avut un proces al comunismului, nu vom avea niciodata un proces al tranzitiei!!!). Însa, ceea ce este mult mai grav, solutia de compensare a proprietatilor neretrocedate cu actiuni la un fond în portofoliul caruia au fost transferate actiuni în valoare nominala de aproape 4 miliarde de lei din societatile strategice aflate înca în proprietatea statului deschide calea unei privatizari mascate gândita parca de la bun început tocmai pentru un anumit grup de interese. Vom vedea în materialele noastre unde duc itele acestui plan magistral si pentru cine s-a grabit Guvernul Tariceanu sa construiasca acest panaceu universal care acopera furturile anterioare, deschizând în acelasi timp noi fronturi pentru un furt viitor de proportii.

Proiectul înfiintarii Fondului Proprietatea a aparut în cursul anului 2005, când, oficial, guvernul depunea toate eforturile pentru îndeplinirea conditiilor stipulate în acordul de preaderare la Uniunea Europeana. La acea vreme, profitând de procedura de asumare a raspunderii Guvernului în fata Parlamentului pe pachetul de legi privind justitia, premierul Calin Popescu Tariceanu înainta si un proiect de lege privind constituirea unui grup interministerial pentru solutionarea problemelor retrocedarii bunurilor nationalizate sub regimul comunist. Proiectul a fost aprobat în calupul de legi privind reforma justitiei, fara dezbatere parlamentara, potrivit procedurii asumarii raspunderii. În acest mod, o mâna de oameni din anturajul premierului a ajuns sa gândeasca proiectul privind stingerea unei probleme de fond ce afecta politica, administratia publica si justitia româneasca de 17 ani. La conducerea grupului a fost numit ministrul liberal pentru relatia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, finul lui Tariceanu. Actualul premier îsi promovase pupilul si în perioada în care a ocupat portofoliul industriilor, în guvernul CDR, numirea lui Olteanu la conducerea grupului având la baza vechea relatie profesionala si de familie dintre cei doi. Finul premierului era secondat la conducerea grupului interministerial de vicepresedintii Ingrid Zaarour si Vlad Octavian Moisescu. Cei doi erau exponentii unor agentii guvernamentale din subordinea Cancelariei Primului Ministru, Zaarour fiind presedintele ANRP, iar Mosescu – unul din consilierii de stat ai premierului. Alte sapte persoane au lucrat în subordinea celor trei eminente ale grupului: Szasz Attila, Alexandru Cojocaru, Nicolae Ivan, Dragos Neacsu, Gabriel Zbârcea, Marian Eftimescu si Mihai Bogdan Catuneanu. Cu exceptia lui Szasz, care este membru UDMR si fost consilier personal al presedintelui Marko Bela, toti ceilalti membri ai grupului provin din pepiniera Partidului National Liberal. Mai mult, sunt oameni cu situatii materiale de exceptie si conexiuni de afaceri extrem de graitoare, dovedind de-a lungul vremii o conduita care i-ar fi recomandat pentru cu totul si cu totul alte misiuni decât aceea de a gândi un proiect de reparatie istorica a abuzurilor din domeniul proprietatii. În doar câteva luni de zile, grupul interministerial a gasit solutia salvatoare: înfiintarea Fondului Proprietatea, cu un patrimoniu initial de 4 miliarde de euro, constituit prin transferul unor pachete de actiuni de la 119 societati la care statul român detinea participatii prin AVAS si cuantumul creantelor externe. Printre membrii grupului se numarau, desigur, si fostul presedinte al AVAS-ului, avocatul Gabriel Zbârcea, dar si omul care negociase dezastruos recuperarea creantelor din Irak, fostul secretar de stat de la Finante Dragos Neacsu.

Iata acum faptele pentru care cei 10 specialisti din grupul interministerial nu aveau ce cauta în aceasta structura, datorita conduitei în afaceri si a unor numeroase situatii de incompatibilitate din categoria proverbiala cu lupul, parul si naravul. Olteanu a subînchiriat o parte dintr-un imobil dobândit de la RAAPPS catre firmele sotiei sale Cristina Isabela Andone si a surorii sale Ligia Alexandra Despot (fosta Olteanu), cu acordul acestei regii autonome, în care, la un moment dat, a lucrat asociata sa Stefania Gorghiu, dar si vicepresedintele grupului interministerial Vlad Octavian Moisescu.
Ingrid Zaarour s-a ocupat, anterior numirii la ANRP si cooptarii în grupul interministerial, de mai multe dosare de retrocedare, în calitate de avocat al caselor de avocatura. Ulterior, în calitatile detinute la ANRP, “Comisia Speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase si comunitatilor cetatenilor apartinând minoritatilor nationale din România” si „Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor”, Ingrid Zaarour s-a implicat direct în retrocedarea Palatul Bruckenthal din Sibiu revendicat de Biserica Evanghelica si în retrocedarea Castelului Bran, operatiune în care a fost implicat în calitate de consultant direct si fostul sau coleg din grupul interministerial Nicolae Ivan.

Tunul lui Moisescu de la Posta

Vlad Octavian Moisescu este fiul fostului procuror general al României, Sorin Moisescu, si un apropiat al premierului Tariceanu. În perioada 1999 -2000, a ocupat functia de director interimar la CN Posta Româna SA. Doi ani mai târziu, a achizitionat de la succesorul sau Nicolae Mâzgareanu pachetul de 5% detinut de CNPR la SC Mobifon SA (operatorul retelei GSM Connex), prin intermediul firmei Post GSM (denumirea arata clar scopul pentru care a fost înfiintata societatea!), la care Moisescu era actionar unic. Înainte de a achita contravaloarea actiunilor, Moisescu a vândut pachetul catre firma off-shore "Romello Overseas", cu sediul în Nicosia, reprezentata de Sorin Marpozan, dar detinuta, dupa unele indicii, de catre Sorin Ovidiu Vântu. Procurorii au constatat ca Posta fusese prejudiciata cu 14 milioane de euro, în urma tranzactiei, însa fiul fostului prim-procuror a scapat basma curata, ba chiar a fost promovat de PNL, pe motive de imunitate, pe un post de deputat în locul lui Andrei Chiliman, dupa ce acesta din urma a câstigat functia de primar în alegerile locale din 2004. Moisescu este actionar la grupul de firme Team, detinând o avere la vedere de aproximativ 28 de milioane de euro, unul din asociatii sai fiind ministrul delegat pentru controlul implementarii programelor cu finantare internationala si urmarirea aplicarii acquis-ului comunitar – Cristian David.