A doua venire a lui Johannis la Bucureşti. După episodul cu „Proiectul Johannis” (schema prin care alianţa PSD-PNL a încercat să impună lui Traian Băsescu un guvern propriu, în 2009). De data aceasta, el iese în lumina rampei nu atât ca tehnocratul, cvasi-independentul primar al Sibiului, cât ca propunere a PNL, partid pe care îl cam conduce, din postura de vicepreşedinte. Pe seama episodului 2 din telenovela Johannis s-a comentat mult, iar sensul în care a mers discuţia mă face să simt nevoia unor precizări.
Mai întâi, nu cred că este necesar să îl evaluăm pe primarul Sibiului prin prisma presupusei sale misiuni în PNL. Propunerea lui pentru funcţia de ministru de interne şi viceprim-ministru s-a vrut (şi s-a reuşit) a fi un şah-mat dat lui Victor Ponta. Altfel, nici înainte, nici după venirea lui în PNL, Johannis nu s-a remarcat ca un reformator al partidului, sau ca un purtător de stindard al liberalismului (între noi fie vorba, PNL, în sine, nu prea bifează realizări la capitolul acesta).
Un articol de Răzvan PETRE
Klaus Johannis trebuie evaluat strict după faptele sale, suficient de multe şi de variate, pentru a ne putea face o idee clară despre ce ar trebui să ne aşteptăm de la el acum, sau când îi va veni şi lui rândul la ciolan.
El este primarul unui oraş frumos, curat şi bine gospodărit. Nu el a făcut cetatea medievală, nu el a prezervat-o sute de ani, nu (numai) el plăteşte taxele cu care oraşul este gospodărit, el e doar unul din cele câteva sute de mii de sibieni care au nivel suficient de civilizaţie ce le impune să păstreze ordinea şi curăţenia. Nu el a făcut muzeul Brukenthal.
Dincolo de aceste realizări, Johannis este acuzat (ca mai toţi primarii din România) de nereguli imobiliare şi restituiri cu cântec. Eu unul mi-am petrecut un concediu la Sibiu într-un imobil de patrimoniu retrocedat nu unui om, ci unei fundaţii, patronate de un consilier local din acelaşi partid cu primarul. Acesta palma fără ruşine şi fără chitanţă banii ieşiţi din casa transformată în pensiune clandestină. Deci tind mai degrabă să cred că „folclorul local” privind retrocedările cu cântec e puternic ancorat în sinergia faptelor.
Nici la capitolul „Integritate” Johannis nu străluceşte. Pe lângă acuzaţiile de incompatibilitate (care încă se mai judecă, el câştigând apelul pe motive de procedură), primarul Sibiului are de lămurit şi câteva conflicte de interese. La loc de cinste – acordarea unui contract tipografiei de partid a Forumului Germanilor. Primarul Johannis a dat banul, tipografia aflată în proprietatea partidului condus tot de Johannis a încasat. Dar el poate scăpa basma curată şi din acest scandal. Asta pentru că a) banii nu au mers direct la partid şi b) Forumul Germanilor nu e partid politic. La fel cum nu e nici asociaţie. Ca şi UDMR, Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) funcţionează ca partid, dar nu se supune legislaţiei în domeniu. Din statut, nu reiese că s-ar supune nici legislaţiei privind asociaţiile şi fundaţiile. FDGR este – pur şi simplu – un forum. În fapt – o organizaţie-umbrelă, în genul celor folosite la nivel internaţional de diverse grupuri pentru a spăla bani, sau pentru a scăpa de răspunderea penală şi civilă.
Pe fondul multiplelor probleme legale, Johannis a luat-o pe drumul deschis de alţi politicieni români, care şi-au închipuit că promovarea într-o funcţie de prim-plan va influenţa mersul proceselor. S-a dus în PNL, unde a fost numit direct vicepreşedinte, peste capul a sute de oameni care au muncit pe brânci pentru partid, timp de 10-20 de ani. La fel cum procedat şi prima oară, nu a dat drumul ciolanului mic (primăria Sibiului), fără să aibă certitudinea ciolanului mare (funcţia ministerială). Iar ca treburile să fie sigure şi pe partea cu FDGR, l-a propulsat la conducerea Forumului pe finul său.
Luat la bani mărunţi, Johannis e un politician român de duzină. Mai avem mii ca el – roşi de ambiţii, parveniţi, înclinaţi către şmecherii şi nepotisme. Prin comparaţie cu Ponta (care, de bine – de rău, a rezolvat ca procuror o mână de dosare până să promoveze în funcţii de conducere), Johannis e premiant la parvenit-viteză. Cu toate astea, stă cel puţin la fel de bine la capitolul „popularitate”, ba chiar ar putea să îi ia faţa prim-ministrului într-o competiţie electorală. Probabil că aici intervine şi sonoritatea numelui nemţesc şi look-ul primarului-model.
