Profil de Primar

Noul „paradis secret” al turismului estival, o alternativă ce pune în umbră „Perla” Mamaia

Mii de turişti iau zilnic cu asalt plaja dintre Hanul Piraţilor şi Năvodari

Doi buni prieteni, soţ şi soţie, stabiliţi de ani buni în Austria, mi-au călcat pragul zilele trecute şi m-au întrebat ce plajă le recomand, pentru a-şi petrece cele câteva zile de vacanţă. I-am dus mai întâi în Vama Veche, acolo unde obişnuiam să ne facem veacul pe vremea studenţiei noastre, dar am stat foarte puţin, sufocaţi de atmosferă şi de aburul etilic şi cu iz de farmacie, care pluteşte asemeni unui nor, deasupra liceenilor scăpaţi de sub controlul părinţilor. Am ajuns cu prietenii mei şi la Constanţa, pe plaja Modern şi mi-a fost la un moment dat jenă că a trebuit să îi port printre bălăriile care au acaparat scările şi printre gunoaiele lăsate de turiştii indiferenţi. M-am gândit apoi că, cel puţin cu Mamaia, nu am cum să mai greşesc. Am evitat zona Parc – Perla, acolo unde se îngrămădesc (cearceaf lângă cearceaf) mii de turişti, înarmaţi cu sacoşa din care nu lipsesc niciodată salamul şi berea la pet. Am găsit şi plaje curate şi cochete la Mamaia, unde poţi să te bucuri de soare şi de linişte, dar mie cel puţin, locurile acelea mi-au lăsat un gol mare în buzunar. Un şezlong costă 40 de lei, o bere la 330 costă 13 lei iar la restaurantul de lângă plajă, ospătarul plătit foarte prost, face tot posibilul să îţi umfle nota de plată şi să plece acasă cu ceva şpagă în buzunar. După o săptămână de preumblări pe aceste plaje, un coleg de muncă m-a întrebat dacă i-am dus pe plaja de lângă Năvodari. Auzisem ceva de locul ăsta, dar neavând maşină, nu ajunsesem niciodată. „Du-i acolo, dincolo de Hanul Piraţilor şi nu o să îţi pară rău” a sunat sfatul colegului. I-am urmat sfatul şi, deşi sună a clişeu, mi-am salvat obrazul… Aaaa şi s-a mai întâmplat ceva: eu constănţeanul get beget, am descoperit paradisul, chiar la câţiva kilometri de casa mea!

Un articol de Cristian CEALERA

Paradisul secret

După aproape o oră petrecută în mult prea aglomerata Mamaia, am reuşit să ieşim cu bine şi să ajungem la Hanul Piraţilor. La câţiva kilometri în faţă se afla Tabăra de Copii de la Năvodari dar ţinta noastră a fost de la bun început, zona aceea de plajă, dintre lizieră şi mare. Ştiam că este o zonă sălbatică,  în care, în anii trecuţi se făcea turism neorganizat şi unde nu existau terase. Acum însă situaţia este cu totul alta. Un indicator de lemn, sculptat cu bun gust, te anunţă că te afli în apropierea mai multor plaje, El Comandante, La Hamace, Alemania, Kuku, La Tortuga, Kazeboo sau Merlin fiind doar câteva dintre ele. Pe marginea drumului de nisip sunt parcate sute de autoturisme, majoritatea cu numere de Constanţa şi Bucureşti. Nu sunt maşini de lux sau de fiţe, cum poţi vedea în fiecare zi în faţă la Rex sau în zona Cazino. Sunt însă maşini bune, autoturismele pe care şi le permite românul de clasă medie, cu un job bun şi cu un salariu pe măsură, fără să fie însă unul exagerat. Parcăm maşina noastră, la doar câţiva paşi de intrarea pe plajă şi intrăm în sfârşit pe nisip. Zona este amenajată, cu şezlonguri trainice, dar nu se vede nicio canapea de fiţe, aşa cum întâlneşti tot mai des pe la Mamaia. Pe oricare dintre plaje te-ai duce, vezi că administratorii se axează pe agrement nautic. Sunt puţine scutere dar multe zmee iar la câţiva paşi de noi, doi tineri (un el şi o ea) se pregătesc, la propriu, să îşi ia zborul, nu înainte de a fi „înhămaţi” de un supraveghetor atent. Ne bucurăm de o muzică bună, în surdină, venită de la unul dintre beach-barurile presărate pe plajă. Scaune de lemn, bănci solide şi o tejghea înţesată de dozatoare de bere. Preţurile sunt excelente dar nimeni nu pare să facă excese. Pe plajă sunt foarte mulţi tineri, nu puşti, ci persoane de 30-40 de ani. Vedem şi câţiva copii, mărişori, care se joacă cuminţi în apropierea şezlongurilor. După ce inspectăm un pic zona, ne hotărâm să ne aşezăm în sfârşit undeva. Ne atrage un steag familiar, pe care îl ştim din Vama tinereţilor noastre. Che Guevara pare să ne salute şi ne invită să ne aşezăm pe plaja sa, El Comandante…

„Hasta la siempre Comandante”

El Comandante şi-a schimbat locul din Vamă la Năvodari, dar look-ul său a rămas acelaşi. Beach barul rustic, muzica bună şi o atsmoferă calmă, care merge de minune sufletului boem sunt ingredientele care dau savoare acestui loc. Parcă ne-am întors în timp şi admirăm liniştiţi dansul valurilor, Marea muşcând din ţărm la numai câţiva paşi depărtare.
„Am pus în valoare aspectul plajei, un pic sălbatică, şi dorim să păstrăm acest aspect. Acesta este de altfel şi motivul pentru care El Comandante a venit anul trecut din Vama Veche şi s-a stabilit în această zonă. Şi pentru că am vrut să păstrăm aspectul, am mers pe ideea unui beach bar mai rustic. Nu avem umbrele, ci doar pergole acoperite cu pânză de rafie. Mergem pe ideea unei distracţii mai elegante, cu muzică de bună calitate şi nu pe ritmurile aşa-zis moderne, care au acaparat multe dintre plajele litoralului românesc. Majoritatea clienţilor noştri au vârste cuprinse între 30 şi 45 de ani dar avem şi clienţi mai vârstnici. Sunt într-adevăr şi mulţi dintre clienţii vechi, care pe vremuri căutau liniştea pe plaja El Comandante din Vama Veche. Au apărut însă de ceva timp şi clienţi de 20-30 de ani, tineri care preferă însă să asculte muzică bună, rock clasic sau jazz. Colaborăm foarte bine cu autorităţile din Năvodari, care sunt foarte înţelegătoare şi extrem de interesate de dezvoltarea turismului în zonă, aceasta fiind o dorinţă comună. Curăţenia se face de către operatorul de plajă şi după cum se poate observa, nu există deloc probleme din acest punct de vedere”, ne-a declarat unul dintre cei doi manageri de la El Comandante.

În căutarea Edenului

Aşadar nu mai trebuie să mergem zeci de kilometri pentru a scăpa de aglomeraţie, oaza de linişte atât de mult dorită fiind acum foarte aproape de noi. Asemeni turiştilor şi patronii de terase au descins în noua zonă. Este cazul teraselor Kazeboo şi Merlin, firme care au localuri extrem de căutate şi la Constanţa. Ziua, între Hanul Piraţilor şi Tabăra Năvodari avem un paradis al liniştii. Noaptea au loc tot felul de concerte şi petreceri dar şi atunci, bunul gust şi calitatea sunt elementele de bază.

Turismul, o prioritate pentru Năvodari

Nicolae Matei, primar Năvodari – „Aproximativ 40% din staţiunea Mamaia se află pe teritoriul oraşului Năvodari. Zona dintre Hanul Piraţilor şi Tabăra de Copii Năvodari repezintă o soluţie pentru o staţiune Mamaia care este foarte dezvoltată şi din ce în ce mai aglomerată. Încercăm să creăm toate condiţiile în această zonă, am redimensionat toate utilităţile publice, apă, canalizare, există parcări largi, pentru a face faţă turiştilor. Practic, putem spune că am resistematizat întreaga zonă, pentru ca turismul să se practice aici în cele mai bune condiţii. Trebuie să mai menţionez faptul că în ultimii ani, cele mai multe investiţii în turism s-au făcut la Năvodari, peste 100 de milioane de euro, de la infrastructură şi până la ultimul fir de iarbă. Cele mai mari resorturi turistice din România sunt pe teritoriul oraşului Năvodari. Şi pentru că trebuie mereu să ne gândim la viitor, trebuie să spunem că, de anul acesta, Tabăra de Copii Năvodari va cunoaşte o dezvoltare accelerată şi vrem ca în câţiva ani, ea să devină cea mai mare firmă de turism din România, o firmă la care Primăria Năvodari are 40% acţiuni. Noi încercăm să organizăm tot felul de evenimente şi să atragem cât mai mulţi turişti. Avem iată două evenimente, care în fiecare week-end ne aduc câte 10-15.000 de turişti. Avem Zilele Oraşului, avem concerte, festivaluri, toate aceste locuri de distracţie urmând să atragă numeroşi turişti. Unul dintre principalele noastre obiective este să lungim cât mai mult sezonul estival. În 3 ani vom avea la Năvodari şi un Aqua Land acoperit, care urmează să fie construit pe fonduri europene. Ne aflăm deja într-un stadiu extrem de avansat cu acest proiect.”

În loc de epilog

Prietenii mei din Austria nu au apucat să se bucure decât trei zile de plaja de lângă Năvodari dar la plecare mi-au mărturisit că acele momente, petrecute pe plaja încă sălbatică, le-au mers la suflet. Se vor întoarce aici şi la anul, încercând mereu să fure câte ceva din magia unui loc, ce pare încă neatins de cotidianul nebun şi oneros. În ziua în care au plecat, m-am dus singur la El Comandante şi sub privirile lui Che, m-am bucurat de pacea din jur. În jurul meu, o mulţime petriţă şi boemă îmi împărtăşea gândurile, căutând Paradisul, „per siempre”…

Actualitate

To Top