Infringementul grăbeşte românii la declararea cât mai multor zone protejate de UE
Începutul unei lecţii despre legislaţia europeană spune cam aşa: „Natura 2000 este o reţea ecologică de arii naturale protejate ce are scopul să menţină într-o stare de conservare favorabilă o selecţie a celor mai importante tipuri de habitate şi specii ale Europei”. Pe teritoriul UE au fost descoperite nouă zone biogeografice, în timp ce doar în România există cinci astfel de regiuni: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică. Ca stat membru al Uniunii Europene, ţara noastră are obligaţia să implementeze la rându-i Reţeaua Natura 2000, urmând cu stricteţe mai multe etape impuse de legislaţia europeană. Ba mia mult, acest aspect a reprezentat una dintre condiţiile integrării României în UE.
Un articol de Andreea PAVEL
Dar cum în România totul se întâmplă „mai târziu”, iată că şi în acest caz modul de operare al compatrioţilor noştri a lăsat de dorit. Mai mult, ţara noastră riscă să fie dată în judecată la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) şi să primească amenzi colosale, dacă nu vom dovedi Comisiei Europene că am reuşit să îmbunătăţit reţeaua de situri Natura 2000.
UE califică România cu „insuficient major”
Cum s-a ajuns în această situaţie? România a primit deja două notificări cu privire la declanşarea procedurii de infringement („infringement” însemnând „infracţiune”, „încălcare”, n.red.). Prima scrisoare a fost adresată României în iunie 2008, iar în decursul unui an nu am înregistrat nici un progres semnificativ, sub motivaţia Ministerului Mediului că nu există fonduri pentru desemnarea de noi zone de importanţă comunitară, aşa cum a solicitat Comisia Europeană. Tot în anul 2008-2009, din 130 de arii speciale protejate avifaunistice, oficialii români au aprobat doar 109. Astfel, în total, ariile protejate au ajuns să însumeze aproape 18% din suprafaţa ţării, respectiv 4,26 milioane de hectare. Comparativ cu potenţialul României la acest capitol, UE consideră că ai noştri nu şi-au dat interesul îndeajuns, drept pentru care Comisia Europeană a dat României calificativele “insuficient moderat şi insuficient major”. Motivul? Nepăsarea românilor faţă de unele specii şi habitate de interes comunitar şi declanşarea, în consecinţă, a procedurii de încălcare a Tratatului de aderare pe Directivele Păsări şi Habitate.
„Am pierdut 2 milioane de euro, deşi n-am nici un pelican creţ în împrejurimi!”
Cam asta este replica de pe buzele tuturor primarilor din Constanţa care s-au trezit peste noapte că zeci, sute sau, în unele cazuri, chiar mii de hectare de pe raza comunelor pe care le administrează sunt protejate drastic de legislaţia europeană. Acest lucru a stricat planurile multor edili în ce priveşte dezvoltarea vieţii economice şi sociale a localităţilor. Un exemplu foarte bun este cel al comunei Saraiu. Jurnaliştii DEZVĂLUIRI au stat de vorbă cu primarul localităţii, Vasile Bejan, care s-a arătat a fi foarte supărat de tot ce înseamnă aplicarea legislaţiei europene în România: „Natura 2000 mi-a luat 31% din 11.000 de hectare, reprezentând toate culmile din localitate. Atunci când au declarat zona arie protejată se puteau gândi cu cât mă păgubesc pe mine ca reprezentant al unei comunităţi sărace. Şi puteau să se mai gândească şi ce aş fi putut eu să dezvolt în zona aceea, unde oricum n-am văzut vreun pelican creţ zburând. Trebuiau, după ce au luat această decizie, să vină să-mi spună: ia 10 RON din 20 cât ai fi câştigat şi gata. Sunt decis să-i dau în judecată pe cei de la Mediu pentru prejudiciul adus. Să-mi spună şi mie după ce criterii şi cine a stabilit că zona aceea e Sit Natura 2000”, a declarat primarul. Supărarea acestuia este fondată, dacă stăm să ne gândim că administraţia locală a primit o ofertă nemaipomenită din partea unei firme ce investeşte în energia „verde”: amplasarea a aproximativ 200 de turbine eoliene al căror impozit pe construcţie ar fi adus anual administraţiei locale, în jurul a două milioane de euro !
Specialiştii nu dau explicaţii primăriilor atunci când declară siturile
Primarul oraşului Negru-Vodă s-a arătat la rându-i nemulţumit de cum îşi fac ai noştri treaba. Acesta a şi găsit o explicaţie pentru graba cu care zeci de hectare sunt declarate Sit Natura 2000: riscăm să primim amenzi usturătoare din partea UE, drept pentru care trebuie să clasificăm, în cel mai scurt timp, o groază de hectare ca aparţinând Natura 2000. Pe de altă parte, acesta înţelege necesitatea protejării anumitor specii, deşi recunoaşte la rându-i că restricţiile impuse de UE nu fac altceva decât să împiedice dezvoltarea economică a comunelor constănţene: „Dacă, spre exemplu, există o colonie de 100 de perechi de gândăcei unici în lume, sau în UE care trec o dată pe an printr-un loc, zona aceea e considerată Sit Natura 2000. Sunt de înţeles deciziile lor, dar şi ei ar trebui să înţeleagă realitatea din teren”. Ion Nicolin, edilul din Negru-Vodă, ne-a mai adus la cunoştinţă şi faptul că Primăriei nu i s-au dat explicaţii cu privire la motivele pentru care anumite regiuni de pe raza oraşului au fost declarate Sit Natura 2000: „Ni s-a spus în scris doar faptul că X hectare fac parte din Natura 2000”, a conchis primarul oraşului Negru-Vodă.
Regulile UE l-au îngenunchiat până şi pe Mazăre
Poate cel mai cunoscut exemplu este cel al Constanţei. Primarul Radu Mazăre avea de gând să construiască mult controversatul „orăşel lacustru” pe lacul Siutghiol. Acesta a trebuit să renunţe la proiectele de agrement pentru că lacul, alături de alte 21 de zone din judeţul Constanţa, au fost declarate situri Natura 2000. Un alt proiect al Primăriei Constanţa este reprezentat de construirea a şapte insuliţe artificiale, în mijlocul Mării Negre. Pe de altă parte, Mazăre mai avea în plan şi construirea unui teleschi pe lacul Techirghiol. Fără îndoială, dacă aceste iniţiative s-ar fi concretizat, Constanţa ar fi avut de-a face cu un adevărat boom în ceea ce înseamnă turism. Pe de altă parte, legislaţia europeană intră în contradicţie cu planurile administraţiei locale, astfel încât singura întrebare ce se ridică în această situaţie este: păsărelele, sau turiştii?
Tic-tac, tic-tac…
Pentru ca România să nu ajungă la un pas de procedura de infringement, ar fi trebuit să respecte cu stricteţe o serie de paşi impuşi de legislaţia europeană. Alinierea în rând cu celelalte state membre nu s-a realizat conform standardelor UE, drept pentru care ţara noastră, şi-aşa împotmolită în nenumărate datorii externe, este la un pas să primească o amendă usturătoare. Iată calendarul impus de UE, în ce priveşte declararea siturilor Natura 2000:
2004 – Transpunerea Directivelor Păsări şi Habitate în legislaţia naţională;
2007 – Elaboararea listei potenţialelor Situri de Importanţă Comunitară, ce preced Ariile Speciale de Conservare şi Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică;
2009 – Seminarii biogeografice pentru negocierea listei Siturilor de Importanţă Comunitară;
2010 – Aprobarea listei Siturilor de Importanţă Comunitară;
2016 – Siturile de Importanţă Comunitară devin Arii Speciale de Conservare, crearea unui sistem funcţional de arii protejate Natura 2000.
