Profesorul Baumann a comandat copiile la o întreprindere din Braşov şi le-a înregistrat drept originale
Jurnaliştii DEZVĂLUIRI au descoperit faptul că în colecţia numismatică a Muzeului de Istorie din Tulcea se află mai multe monede false. Acestea au dispărut pur şi simplu din muzeu, prin 1979. Muzeul comandă în anul 1982 la o întreprindere din Braşov 50 de monede în copie. În paralel, profesorul Baumann comandă aceleiaşi firme (pe cheltuiala lui!) alte copii care au înlocuit piese originale. Deşi din 1979 până în prezent au fost făcute mai multe inventarieri ale colecţiei, în toate documentele aceste piese figurează ca autentice.
Primul care „a rupt tăcerea” a fost tocmai profesorul Victor Baumann, care s-a prefăcut că a descoperit tocmai în anul 2007 că mai multe piese din colecţie nu sunt autentice! Era încercarea de a da vina pe altcineva pentru copiile din colecţie.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU, Ştefan Doru COPOŢ
Inventariere făcută în lipsa gestionarului
Ţapul ispăşitor se numeşte Mihaela Iacob, gestionarul colecţiei numismatice. Iacob, a câştigat în vara anului 2006 o bursă naţională de cercetare şi formare “Vasile Pârvan” la Accademia di Romania din Roma, pentru perioada 1 octombrie 2006 – 31 iulie 2008. Conducerea instituţiei a decis ca eventualele probleme legate de colecţia numismatică să fie rezolvate de către Dorel Paraschiv (cercetător ştiinţific II la ICEM Tulcea şi soţ al Mihaelei Iacob), împreună cu Ligia Dima, conservatorul colecţiei numismatice.
Conducerea a hotărât declanşarea procesului de inventariere a colecţiei, fără a-i aduce la cunoştinţă Mihaelei Iacob această intenţie, deşi ea revenise în ţară în decembrie 2006 şi în ianuarie 2007. Totodată, ca o coincidenţă, data inventarierii s-a suprapus perfect pe cea a unei expoziţii şi a unui colocviu organizat de Iacob între 29-30 martie 2007 la Accademia di Romania din Roma.
În acest fel, celor doi colegi împuterniciţi de către Mihaela Iacob le este interzis accesul în colecţie şi se declanşează inventarierea colecţiei de numismatică şi predarea acesteia către o angajată a instituţiei care nu avea pregătire de specialitate nici în domeniul istoriei şi nici în cel al conservării.
Încălcări repetate ale legii
Inventarierea începe prost din punct de vedere legal, cu două decizii ce poartă acelaşi număr şi dată, dar cu conţinut diferit, cu încălcarea legislaţiei în vigoare, fără anunţarea gestionarului de drept al colecţiei, în absenţa conservatorului colecţiei numismatice, fără ca din comisie sa facă parte vreun numismat. Conservatorul colecţiei a fost chemat să predea cheile acesteia în data de 30 martie. În urma unui memoriu înaintat conducerii de către Mihaela Iacob pe 10.04 2007, se emite o nouă decizie, care limitează predarea-primirea pieselor doar la cele care urmează sa fie expuse în sala “Tezaur” a muzeului.
În vara anului 2007, la întoarcerea Mihaelei Iacob în ţară pentru 2 luni, se reîncepe inventarierea, de această dată în prezenţa ei şi cu predarea colecţiei către Ligia Dima, conservatorul colecţiei.
După două săptămâni conducerea muzeului îi comunică lui Iacob că are obligaţia (de parcă ar fi fost o obligaţie şi nu un drept!) de a efectua concediul de odihnă restant pentru anul 2006, în perioada 30.08.2007-28.09.2007. Cu alte cuvinte, Mihaela Iacob nu putea participa efectiv la inventariere.
Concediu de odihnă, cu forţa
Deşi se afla în “concediu de odihnă”, angajata muzeului este convocată pe 31 august la şedinţa Consiliului de Administraţie al ICEM Tulcea, şedinţă în care se încearcă acuzarea şi discreditarea ei, pentru că solicitase ca din comisia de inventariere să facă parte un specialist numismat şi şeful secţiei de arheologie!
Urmează o nouă Comisie de inventariere, constituită în baza unei noi decizii, din 5.09.2007, care îl avea în frunte pe Victor Baumann, fost gestionar al colecţiei numismatice în perioada 1991-1995, fost şef al secţiei de istorie şi arheologie, fost director adjunct al ICEM Tulcea, pensionar, dar încă în activitate.
În momentul reluării inventarierii sub conducerea lui Baumann, profesorul pensionar vine cu „bomba”: are informaţii că în colecţie sunt copii care înlocuiesc originalele”!
Observaţii şi memorii fără niciun rezultat
După ce a parcurs procesul verbal al inventarierii, Mihaela Iacob a depus o contestaţie, considerând că acest document cuprindea greşeli flagrante (inclusiv la numărarea pieselor) şi încălcări evidente ale legii. A urmat o serie de procese verbale (prin care Comisia condusă de Baumann încerca să îşi ajusteze greşelile) şi de obiecţii depuse oficial de către Mihaela Iacob, conservatoarea colecţiei Ligia Dima şi Dorel Paraschiv. Acestea din urmă au rămas fără răspuns, dar au determinat ameninţări din partea lui Baumann şi lui Jugănaru (director adjunct al muzeului).
Mihaela Iacob a trimis memorii conducerii ICEM Tulcea şi fostei conduceri a Consiliului Judeţean, fără rezultat însă.
Contactat telefonic, directorul Topoleanu ne-a declarat că angajaţii muzeului de istorie sunt adevăraţi profesionişti, care îşi fac treaba ireproşabil, iar la mijloc e vorba doar de o lipsă de comunicare, nicidecum de probleme grave în activitatea de inventariere a colecţiei numismatice. Cât despre Tezaurul Isaccea, ar fi preferat să nu vorbească, pe motiv că sunt probleme vechi, dintr-o perioadă în care el nu lucra la ICEM. Topoleanu a încercat însă să îl scuze pe Baumann, spunând că neînregistrarea oficială a monedelor în copie “A fost probabil o scăpare”.
Aşteptăm ca instituţiile abilitate şi în special Consiliul Judeţean Tulcea, care patronează ICEM, să rezolve gravele nereguli de la Muzeul de Istorie.
Tezaurul cu piese false
În 1964 a fost descoperit la Isaccea un tezaur de 1071 de antoninieni (monede de argint cu o valoare teoretică de 2 denari, de la mijlocul sec III p.Chr.). În 1978, în colecţia ICEM Tulcea sunt înregistrate doar 1030 de monede ca aparţinând acestui tezaur. Ulterior, prin 1979, au dispărut din expoziţia permanentă a Muzeului de Istorie şi Arheologie din Tulcea un număr de 219 piese. Furtul nu a fost făcut cunoscut oficial, monedele nu au fost date în urmărire de către Miliţie, nu s-au radiat din inventar numerele de inventar respective. În schimb, s-au încercat variate metode de a se ascunde acest furt, ca până la urmă, în 1982, să se dea comandă la Întreprinderea Tehnică din Braşov să se efectueze 50 de copii monetare după monede din tezaur. În paralel, Baumann a comandat (pe cheltuiala lui!) un număr de copii care să înlocuiască monedele furate din tezaur. Acestea din urmă au fost introduse de acelaşi Baumann în colecţie, fără vreun document care să le probeze provenienţa. Pentru că tot nu acoperise “gaura”, Baumann a mai introdus peste 50 de denari, monede originale care însă nu aveau nicio legătură cu acest tezaur.
Cu toate că prezenţa copiilor era cunoscută cel puţin de către Baumann, la toate inventarierile ulterioare ale colecţiei (ce au avut loc în 1980, 1982, 1985, 1988), Tezaurul de la Isaccea este înregistrat ca fiind format numai din piese originale.
La fel au stat lucrurile la predarea-primirea colecţiei între Baumann şi Iacob, în 1995, când Tezaurul este înregistrat ca fiind format numai din piese originale. În 1997 a fost adăugată menţiunea: „Tezaur Isaccea – 864 de exemplare şi completare la Tezaur Isaccea – 166 exemplare (fără a se specifica faptul că acestea sunt copii). În schimb, ne-a declarat Mihaela Iacob, Baumann a asigurat-o că aşa a decis conducerea şi contabilitatea de-a lungul timpului.
