Jurnaliştii ziarului DEZVĂLUIRI au descoperit faptul că o raclă din biserica Mănăstirii Celic Dere (judeţul Tulcea) adăposteşte “moaşte” de animale!
Acestea au rămas la mănăstire din anul 2001, când o echipă de antropologi a cercetat moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion. Cercetătorii au identificat rămăşiţele pământeşti ale celor doi sfinţi şi au lăsat la mănăstire alte oase descoperite în acelaşi loc (cetatea Halmyris), dar care nu au nicio legătură cu Epictet şi Astion. Studiul semnat de Nicolae Miriţoiu şi Andrei Soficaru precizează clar că e vorba de oase de bărbaţi, femei, copii şi chiar de… porci şi oi. Maica ce asigură servicii de ghid pentru vizitatorii mănăstirii le spune turiştilor că în raclă se află moaştele unor sfinţi neidentificaţi, descoperite la Halmyris alături de cele ale Sfinţilor Epictet şi Astion.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Oasele au fost cercetate la Mănăstirea Celic Dere
În vara anului 2001, o echipă de arheologi româno-americană condusă de profesorul Mihail Zahariade, care lucra în cetatea Halmyris (satul Dunavăţ, judeţul Tulcea), a făcut o descoperire deosebit de importantă. Sub altarul unei bazilici, arheologii au dat de o criptă în care au descoperit osemintele a doi martiri creştini. Pe baza documentelor istorice, profesorul Zahariade a bănuit că ar putea fi vorba de sfinţii Epictet şi Astion şi i-a telefonat imediat Arhiepiscopului Tomisului, ÎPS Teodosie. La solicitarea acestuia, oasele au fost duse la Mănăstirea Celic Dere, unde au fost studiate timp de mai multe zile de către antropologii Nicolae Miriţoiu şi Andrei D. Soficaru, care au stabilit că este vorba de moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion.
“Noi am găsit la mănăstire mai multe oase, din două înmormântări distincte. Oasele descoperite în criptă s-au dovedit a fi ale sfinţilor Epictet şi Astion, despre a căror viaţă şi martiriu vorbesc documente precum <Acta Sanctorum>. Ele au fost luate de către Arhiepiscopul Tomisului, probabil în baza unor documente semnate cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM) Tulcea, cărora le aparţineau de drept. Celelalte oase analizate de noi provin dintr-o înmormântare ulterioară şi sunt oase de bărbaţi, femei, copii şi chiar de porci şi oi. Ştiu că reprezentanţii Bisericii s-au grăbit atunci să afirme că unul dintre schelete ar aparţine unui episcop al locului, dar nu poate fi vorba de aşa ceva, căci oasele erau ale unei femei”, ne-a declarat Andrei Soficaru.
Episcop… femeie şi oase de animale
Iată ce menţionează studiul semnat de către cei doi antropologi, apărut în anul 2003, în revista de specialitate “Peuce” a ICEM Tulcea: “Prima problemă ce ne atrage atenţia o reprezintă înmormântarea nr. 2, practicată la o dată ulterioară spargerii şi jefuirii criptei (…). Interpretării acesteia de către descoperitori ca aparţinând unei înalte feţe bisericeşti, eventual un episcop, i se opun însă atât sexul feminin, cât şi poziţia chircită a scheletului. Neclară ni se pare de asemenea şi situaţia celorlalte oseminte ce aveau bileţele cu notaţia <camera 2>, asupra cărora descoperitorii nu au făcut însă nici un fel de precizări. După cum rezultă din analiza lor, este vorba de resturi osteologice disparate de la 3 copii şi de la cel puţin 5-6 adulţi-maturi de ambele sexe. De asemenea, împreună cu ele au fost identificate şi oseminte de animale (ofrande?)”.
“Sfinţi neidentificaţi descoperiţi o dată cu Epictet şi Astion”
Descoperirea moaştelor Sfinţilor Epictet şi Astion i-a picat ca o mănuşă noului Arhiepiscop al Tomisului ÎPS
Teodosie (intronizat la Constanţa cu doar câteva luni înainte). Teodosie a încercat să acrediteze ideea că acesta e un semn divin şi a organizat ample procesiuni cu moaştele sfinţilor, pe care le-a depus într-un final la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa.
În tot acest timp, restul oaselor au rămas într-un coşciuc împodobit cu o pânză aurie, expus vizitatorilor în biserica-demisol a mănăstirii Celic Dere. Maica ce deserveşte funcţia de ghid al mănăstirii (foto) le spunea turiştilor că acolo se află moaştele unor sfinţi neidentificaţi, descoperiţi împreună cu Epictet şi Astion.
„Eu le-am spus să îngroape oasele în cimitirul mănăstirii”
Am încercat să vedem ce părere au reprezentanţii Bisericii în legătură cu prezenţa oaselor de animale în Biserică şi am stat de vorbă cu Părintele Andrei, Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului. “Nu ştiam că în acel coşciug se află oase de animale, dar pentru că nu era clară provenienţa acestora, i-am recomandat maicii stareţe să le îngroape în cimitirul mănăstirii. Pe de altă parte, Mănăstirea Celic Dere se află acum sub jurisdicţia Episcopiei Tulcii şi vă recomand să vorbiţi cu Episcopul de Tulcea”.
Asta am şi încercat să facem, dar Episcopul Visarion, vizibil speriat de prezenţa unor ziarişti în biroul său (vezi recentul scandal creat în Arhiepiscopia Tomisului după un material realizat cu camera ascunsă de doi jurnalişti) ne-a trimis la consilierul cultural: “Eu sunt venit aici de puţin timp şi nu vă pot răspunde la aceste întrebări”. Consilierul cultural, Pr. Felix Lucian Neculai nu ştia nici el mai mult despre prezenţa “moaştelor” de animale în biserica mănăstirii Celic Dere. După ce a încercat să minimalizeze gravitatea acestui fapt, ne-a asigurat că dacă este adevărat se vor lua măsuri.
Aşteptăm şi noi măsurile promise de oficialul Episcopiei Tulcii; până atunci însă le recomandăm credincioşilor care vizitează biserica-demisol a mănăstirii Celic Dere să nu se mai închine la “moaştele” din sicriu. Ele aparţin unor animale!
Arheologii se ceartă pe sfinţi
Descoperirea de la Halmyris a stârnit vii controverse în lumea arheologilor. Descoperitorul, Mihail Zahariade, director al Centrului de tracologie din cadrul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti a intrat în conflict cu Simion Gavrilă, directorul din acea vreme al ICEM Tulcea. Gavrilă l-a acuzat pe Zahariade că ar fi lucrat neprofesionist în cripta sfinţilor, astfel că a distrus cea mai mare parte a inscripţiei. Zahariade îl contrazice şi îl acuză pe Gavrilă că a refuzat să îi acorde sprijinul, astfel că nu a putut să protejeze corespunzător cripta, pe care a fost obligat să o acopere provizoriu cu o foaie de cort, ca să nu plouă înăuntru.
Întâmplător sau nu, exact în anul descoperirii, partenerii americani ai lui Zahariade (despre care el spune că sunt studenţi ai unei universităţi din SUA, iar adversarii lui că sunt de fapt “colecţionari” privaţi de obiecte arheologice) au fost opriţi înainte de plecare, pe aeroport, de o echipă de poliţişti de la Crimă Organizată şi percheziţionaţi în bagaje, în urma unei reclamaţii.
Cele mai vechi moaşte descoperite la noi
Conform “Acta Sanctorum” (Faptele Sfinţilor), preotul Epictet şi tânărul Astion au fost martirizaţi între anii 298-303 (în timpul domniei împăratului Diocletian) în cetatea Hamyris din Sciţia Mică. Actul martiric relatează despre un preot cu numele Epictet, “care ducea o viaţă evlavioasă şi trăia neprihănit”, pe care Dumnezeu îl învrednicise de darul facerii de minuni. El l-a cunoscut pe tânărul Astion, singurul fiu al lui Alexandru, “om foarte bogat şi mai marele cetăţii”, şi al Marcelinei, “de neam vestit şi fiică a senatorului Iulian”. Epictet l-a convins pe Astion să treacă la creştinism şi a venit împreună cu el să propovăduiască noua credinţă în cetatea Halmyris. Cei doi au intrat în atenţia autorităţilor romane, care i-au prins, i-au chinuit şi apoi i-au omorât prin decapitare.
În vara anului 2001, arheologul Zahariade, care săpa de mai mulţi ani în şantierul arheologic de la Hamyris, a descoperit o criptă cu oase şi o inscripţie păstrată parţial, care trimitea la Sfinţii Epictet şi Astion. După studiul antropologic s-a stabilit că oasele aparţin într-adevăr Sfinţilor Epictet şi Astion. E vorba de cele mai vechi moaşte descoperite pe teritoriul actual al României
