Îl cheamă Petru. E din Bacău. Îi place distracţia, să iasă cu prietenii, să petreacă. Dacă s-ar putea non-stop, noroc doar că trebuie să mai meargă şi la serviciu din când în când. Adică în weekend. E tinerel şi susţine cu înverşunare Atlasul de Mitocănie Urbană apărut în 2009 la ”Editura” Guerrilla.
Da, am “uitat” să spun că umblă liber (www.umbluliber.com) şi manipulează masele (sau aşa îi place sa creadă) la “Siesta Weekend”, în fiecare sâmbătă şi duminică, de la 13:00 la 16:00, la Radio Guerrilla, dar şi atunci când ai săi colegi sunt răpuşi de gripă.
Un articol de Andreea PAVEL
Petru Stratulat, sau altfel spus “Petru de la Guerrilla” este invitatul nostru în această săptămână să-i tragă de urechi pe mitocani. Subiectul propus, că tot urmează 1 Mai-ul murdar, sunt mitocanii care îşi adună familionul şi pângăresc singurele locuri cu verdeaţă de la marginea urbelor României. Petru, un tip pe vocea căruia multe admiratoare îşi lasă mitocanii deoparte şi visează la cum ar fi să aibă lângă ele un gentelman (pentru că este un susţinător înrăit al campaniei), a fost încântat să ne împărtăşească gândurile sale cele mai ascunse vizavi de maneliştii care nu şi-ar strânge nici ciorapii murdari de lângă pat, d-apăi sticlele de bere de la iarbă verde. Iar pentru cei care nu-l cunosc câtuşi de puţin, pot începe prin a-i citi articolul de opinie din rândurile ce urmează. Atenţie! Interzis maneliştilor sub 12 ani de şcoală, fără acordul unui îndrumător!
„Îi vezi de fiecare dată când te plimbi prin pădure, de aproape fiecare dată printre blocuri, când te duci spre casă cu sacoşele de la piaţă. Ei sunt “grătargiii” care apar precum ciupercile după ploaie, tot printre copaci şi boscheţi, dar care o dată cu trecerea timpului şi o dată cu migraţia spre betoanele oraşelor şi-au facut loc precum buruienile printre pietrele cimentului răspândind “savoarea” existenţei lor.
Indiferent dacă este dimineaţă sau seară, aceste vieţuitoare îşi cheamă semenii prin semnale audio trimise prin boxele maşinilor parcate cu ferestrele coborâte şi prin marcarea teritoriului prin intermediul sacoşelor din plastic şi a hârtiilor bine poziţionate. De obicei cu burta la vedere, îşi impresionează consoartele, sau femeile pe care doresc să le dea pe spate, ori pe burtă, după preferinţă, prin iscusinţa aprinderii unui banal foc de grătar. Cărbunii nu pot fi aşezaţi oricum. Doar un bărbat descurcăreţ deţine secretul. Specia aceasta de mitocani confundă arta prăjirii cărnii de animal mort cu plaja de la malul mării. Nu de puţine ori putem observa numeroase exemplare umblând libere prin jurul grătarului îmbrăcate doar în chiloţi, ori costume de baie, deşi nici o apă curgătoare, ori stătoare nu există în proximitate. Manelele reprezintă unica metodă de a-şi pune în mişcare n euro nii ruginiţi de atâta autosuficienţă şi iluzie conform căreia duşmanii îşi taie venele pe lung la vederea lor. Din păcate personajele acestea au intrat practic în folcorul român făcând astfel imposibilă eradicarea lor. Rădăcinile ancestrale datând de la strămoşul Neanderthal îşi fac simţită prezenţa în societatea modernă prin exemplarele încă vii şi într-o continuă înmulţire, lucru ce ar putea fi speculat printr-o metodă ingenioasă de promovare naţională.
Impulsul spre împerechere este singurul care depăşeşte ca intensitate instinctul de a se hrăni, oricând fiind pregătiţi să fluiere o persoană de sex feminin care se întâmplă să treacă prin apropiere cu zone ale epidermei expuse. “Păpuşa!”, “Pisi!” ori alte asemenea apelative fac parte din vocabularul şi aşa sărac al animalului de grătar şi constituie o abordare inteligentă, demnă de invidiat printre exemplarele speciei. Expun cu succes trăsăturile specifice oamenilor lipsiţi de educaţie şi simt civic, gunoaiele lăsate la faţa locului fiind dovada incontestabilă a comodităţii “grătargiului”, ce vor putea fi admirate şi peste sute de ani, dacă sunt lăsate la locul de adorare a sfârâielii frumos mirositoare duhnind a prostie şi becalism infect.”
Pentru STRATULAT
