Tânărul deputat constănțean Mihai Tararache nu a prea avut succes în activitatea sa parlamentară. Majoritatea propunerilor sale legislative au fost respinse, uneori fiind și luat peste picior din cauza năstrușniciei lor. Ca dovadă a faptului că cine nu are noroc în dragoste (pentru politcă), are în schimb noroc la bani – averea sa a crescut exponențial din momentul în care s-a ales deputat. În spatele acestei minuni financiare se află un imobil de sute de metri pătrați din stațiunea Mamaia, care produce o grămadă de bani – pe numele tatălui său. (Foto – Mihai Tararache, deghizat în Omul Deșertului – sursa: Facebook)
Un articol de Răzvan PETRE
Majoritatea aleșilor se feresc să își declare averea, făcându-se că uită să își treacă în declarații imobile și terenuri pe care le dețin. Mihai Tararache, însă, procedează exact pe dos: Principala sa posesiune, un imobil de 675 de metri pătrați în buricul stațiunii Mamaia, figurează în toate declarațiile sale de avere. Oarecum surprinzător, însă, acest imobil nu produce – conform acelorași declarații – niciun venit, Tararache declarând în schimb salarii de câte 600 de lei pe lună încasate înainte de dobândirea calității de deputat, precum și indemnizația de parlamentar.
Imobilul-morișcă
În anul 2000, Mihai Tararache – pe atunci în vârstă de 20 de ani – dădea lovitura vieții: Într-o licitație la care au participat multe nume mari, reușea să achiziționeze de la Mamaia S.A. un imobil de 675 de metri pătrați în complexul comercial de la Butoaie – una din cele mai bune zone ale stațiunii Mamaia.
În 2004, Mihai Tararache vindea imobilul unei firme a lui Hristu Tararache – tatăl său. Ulterior, Tararache Senior se lansa în politică, iar firma sa îi vindea înapoi imobilul din stațiunea Mamaia lui Tarache Jr.
Ajuns la rândul său politician, Mihai Tararache dă imobilul înapoi, cu titlu gratuit, unei alte firme reprezentată de Hristu Tararache.
În rezumat, Tararache Jr vinde lui Tararache Sr, Tararache Sr îi vinde lui Tararache Jr, care Tararache Jr îi dă lui Tararache Sr. V-ați amețit de tot și mai înțelegeți nimic din aceste tranzacții? Poate că asta e și intenția…
Săracul băiat bogat produce bani pe numele tatălui
În timp ce juridic era pierdut în morișca tranzațiilor între Hristu și Mihai, imobilul din Mamaia producea o grămadă de bani. Situat strategic în zona Butoaie, el a adăpostit de-a lungul timpului magazine de haine, farmacii, restaurante, baruri și pizzerii. Însă niciuna din sumele de bani încasate din chirii și activitatea acestor unități comerciale nu apare în declarația de avere a lui Mihai Tararache.
Explicație este una simplă: Devenit deputat, Tararache Jr a încheiat, conform datelor de la Registrul Comerțului, un contract de comodat prin care a dat cu titlu gratuit imobilul din Mamaia către firma sa – SC Sports Bar & Grill SRL (SRL deținut 100% de Mihai Tararache, dar având ca administrator pe Hristu Tararache – pentru a se evita incompatibilitatea).
Odată contractul semnat, imobilul a fost subînchiriat pe bandă rulantă către diferite firme, contra unor sume de zeci de mii de euro pe sezon. Astfel, clădirea lui Mihai Tararache produce o grămadă de bani sub semnătura lui Hristu Tararache, fără ca oficial deputatul să aibă de câștigat din asta.
… și aici intervine „împrumutul”
La debutul mandatului său de deputat, Mihai Tararache și-a împrumutat consistent firma Sports Bar & Grill SRL, suma ajungând la un total de 80.000 RON în 2012. Întrucât imobilul din Mamaia fusese dat în folosință gratuit, deputatul nu putea avea venituri de pe urma activităților firmei – inclusiv a banilor intrați din subînchirierea imobilului. Putea, în schimb, să își recupereze împrumutul. Ceea ce a și făcut – până la declarația de avere pe 2015, Tararache își recuperează integral suma împrumutată, la rubrica „investiții” neavând de declarat nimic. (click pe foto pentru a mări)
„Și care e șmecheria?” probabil că vă întrebați… Ei bine, șmecheria este că recuperarea împrumuturilor este venit neimpozabil. Asta înseamnă că nu există obligativitatea menționării. Și că împrumutul este recuperat integral, fără ca statul să încaseze vreun bănuț.
Așchia nu sare departe de trunchi
Șmecheria cu împrumutul nu a fost inventată de Tararache Jr. Mai vechi în ale afacerilor, tatăl său a patentat metoda, pe vremea când era consilier local. Astfel, în 2011, când a obținut funcția de consilier județean în urma demisiei unui alt consilier, Hristu Tararache a menționat în declarația de avere 449.000 RON împrumut către patru SRL-uri în care era implicat. Un an mai târziu, la terminarea mandatului, el reușise să își recupereze 380.000 RON, rămânând cu doar 70.000 RON împrumut, la o singură firmă.
De notat că, în timp ce Tararache Senior nu a menționat recuperarea împrumuturilor în declarația de avere (pentru că nici nu era obligat să o facă), pe Mihai Tararache îl ia mâna pe dinainte și menționează recuperarea a 20.000 din cei 80.000 RON împrumutați către Sports Bar & Grill SRL.
Atât firma lui Mihai Tararache, cât și cele ale lui Hristu Tararache evoluează la limita falimentului, cu profituri de câteva sute de lei, sau chiar pe pierdere. În schimb, împrumuturile sunt plătite întotdeauna în timp-record.
Declarație frumoasă, cinste cui te-a scris…
Mihai Tararache este cel mai bun exemplu a ceea ce poate face din om dobândirea calității de parlamentar. În declarația sa de avere depusă din postura de candidat în 2012, înainte de alegeri, Tararache este „cinstit și sărac” ca Iliescu. El figurează cu un imobil de 675 de metri pătrați (adresa este acoperită în formularul de la ANI), cu o mașină din 2001, cu un împrumut de 40.000 RON acordat firmei sale Sports Bar & Grill SRL și cu salarii cumulate de 5776 RON, încasate în 2011 de la două firme.
În declarația depusă în același an, dar după preluarea mandatului – șoc! Imobilul, care apare de data asta ca fiind situat în stațiunea Mamaia, intră la apă! Din 675, rămâne cu doar 600 de metri pătrați. În paralel se petrece o schimbare și mai tulburătoare – fostul candidat sărac lipit pământului ni se înfățișează brusc ca noul deputat cu avere consistentă: Lui Tararache îi „cresc” de nicăieri bijuterii de 9.000 de euro, dobândite, conform declarației, în 2010 (dar care nu figurau în declarația sa anterioară, din 2012).
Atins și el de „boala tablourilor” care face ravagii printre politicienii români – de la Năstase și Vanghelie, la „amărâtul” Darius Vâlcov – Mihai Tararache declară și el o modestă colecție în valoare de 6.000 de euro, dobândită în 2011 (dar care, de asemenea, era inexistentă în aprilie 2012, când depusese prima declarație de avere). (click pe foto pentru a mări)
În paralel, suma împrumutată de Tararache propriei firme se dublează (de la 40.000, la 80.000 RON), iar salariile încasate de la firmele în care este asociat se evaporă din declarația de avere.
Diferența dintre cele două declarații depuse în 2012 este ca de la cer la pământ – apar de nicăieri bijuterii, tablouri și împrumuturi de zeci de mii de euro, iar veniturile scad la zero.
Avere mare, remunerație mică – după buget…
Din 2012 și până în iunie 2015, Mihai Tararache declară ca venituri doar salariul de parlamentar, 5.555 încasați ca salariu din firmele sale în 2012 și 20.000 RON recuperați din împrumutul acordat SC Sports Bar & Grill SRL. În total, este vorba de o sumă sub 30.000 de euro.
În paralel, însă, averea sa sporește cu vreo 40.000 de euro. Ca un guru hindus care trăiește doar cu aer, Tararache reușește să pună deoparte – numai din sumele declarate transparent – 130% din banii câștigați!
Bijuteriile estimate de el la 9.000 de euro în 2012, ajung să valoreze 10.000 în 2013, apoi 11.000 de euro în 2015. Aici merită semnalată o altă minune financiară: Conform celor notate din pix de Tararache, bijuteriile au fost achiziționate înainte ca el să devină parlamentar, în 2010 (sau 2012, căci anul dobândirii variază de la o declarație la alta). Dacă ar fi să îl credem pe Tararache, asta ar însemna că valoarea lor a sporit, în medie, cu 10% pe an. În paralel, însă, prețul aurului – cel mai bun indicator al prețului bijuteriilor – a scăzut în ultimii trei ani cu circa 25%. Așadar, fie Tararache e rupt de realitate, fie a mai pus deoparte încă vreo câteva sute de grame de cercei, „uitând” să menționeze asta în declarația de avere.
Același fenomen minunat se întâmplă și în cazul colecției de tablouri a deputatului. Aceasta sporește în valoare, deși în realitate volumul de artă tranzacționată și valoarea medie a tranzacțiilor sunt în declin continuu încă din anul 2007.
