Deblocarea economiei, chiar şi cu preţul încălcării drepturilor omului
Din câte se pare, Ordonanţa de Urgenţă 42 din anul 2009, care este promovată permanent de reprezentanţii Ministerului de Justiţie, este construită în aşa fel încât executorul judecătoresc îmbracă haina unui tiran. Ba mai mult, ordonanţa poate adduce un executor în situaţia în care ar avea mai multe drepturi decât un magistrat, lucru care sigur, doar în România se poate întâmpla.În plină criză economică lucrul la care ar trebui să se gândească toată lumea este găsirea unei soluţii pentru deblocarea economiei. În acest sens recuperarea datoriilor la Stat ar putea reprezenta un prim pas. Dar, acest aspect dus la extrem se poate finaliza cu o serie de abuzuri grosolane la adresa drepturilor şi libertăţilor omului.
Un articol de Andreea PAVEL
Puterea executorilor, mărul discordiei între Parlament şi Guvern
OUG 42 din 2009 a stârnit controverse în rândul parlamentarilor, dar şi între instanţa legislativă şi cea executivă. Astfel, avem de-a face cu senatori şi deputaţi pro sau contra propunerii, fie în funcţie de interesele proprii, fie datorită unei analize mai atente a textului ordonanţei. Cel care a ales să facă publice neregulile este senatorul pedelist Iulian Urban. Pe site-ul acestuia, sunt prezentate punctual şi aspectele despre care acesta consideră că sunt abuzive. Tot Urban scria pe blog că membrii Guvernului nici măcar nu au fost consultaţi înaintea adoptării OUG: “M-am opus ca atare, adoptării OUG 42 din 2009 în această formă, act normativ care sunt convins că a fost promovat de Ministrul Justiţiei fără să existe acordul sau consultarea celorlalţi membrii ai Guvernului”.
Parlamentul: “Riscăm condamnări grave la CEDO”
– Un prim abuz ar fi acela că mai multe titluri executorii care vizează contractele bancare, contractele de leasing, titlurile executorii ale Statului sunt puse sub executare silită, în timp ce în cazul hotărârilor judecătoreşti, ştim cu toţii că există controlul magistraţilor făcut pe fond, apel şi recurs. Altfel spus, în cazul în care la mijloc există o eroare, sau clauze abuzive ale unui contract, un cetăţean lipsit de orice vină nu va beneficia, mai nou, de nici o formă de apărare (pe site-ul senatorului există foarte multe exemple ale băncilor care au executat silit debitori ce aveau datoriile plătite la zi).
– “La alin. 5 al art. 373 indice [1] din Codul de Procedură Civilă în forma pe care o propune Ministerul Justiţiei prin OUG 42/2009, executorul judecătoresc” are puterea să îl cheme pe debitor pentru a-l obliga (!) să declare în scris următoarele: “[1] lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale; [2] arătarea locului unde se află bunurile şi conturile bancare plus băncile unde îşi ţine banii; [3] să îl “determine” să execute obligaţia”;
– În caz contrar, la alin. 6 al art. 373, “refuzul nejustificat” (o chestiune foarte subiectivă) al debitorului de a veni, ori de a mărturisi detaliile cerute de executor, se soldează cu primirea unei amenzi şi, în ultimă fază, cu cercetarea penală a acestuia. Nu în ultimul rând, subiectivismul OUG tinge cote maxime în ce priveşte aspectul conform căruia debitorul se poate alege cu dosar penal şi în condiţiile în care furnizează “informaţii incomplete sau eronate”.
– La alin.2 al art. 373 se pare că ne confruntăm cu un alt aspect regretabil, dat fiind faptul că nu se precizează ca “încheierea de încuviinţare a executării silite, se comunică debitorului şi creditorului”. Altfel spus, atunci când se admite cererea de executare silită, debitorul nu beneficiază de posibilitatea de a ataca sau contesta acest lucru, pentru a intarzia executarea silită, dar nici nu este informat în prealabil că va fi executat silit.
– La art. 402, alin.1 exprimarea mesajului legislativ este cel luat în vizorul opiniei critice. În contestaţia la executare, părţile “vor fi citate în termen scurt”. Astfel, se observă că nu se stabileşte nici o perioadă de timp concretă, ci ambiguitatea formulării mai lasă o portiţă deschisă abuzurilor executorilor.
Senatorul nu se abţine să facă o remarcă ironică, dar îngrijorătoare în acelaşi timp: “Ne aduc aceste prevederi aminte de Securitate, atunci când, dacă nu declarai tot ce aveai, bunurile mobile, imobile, bani, ajungeai la Sighet. Asta vrem astăzi în România anilor 2009?”. Pe de altă parte, acesta adaugă faptul că “este o eroare să încercăm să executăm silit pe ascuns şi riscăm condamnări grave la CEDO”.
