Imunitatea soldaţilor celei mai puternice armate private din lume bulversează întregul mapamond.
Nu de puţine ori, opinia publică românească -dar şi străină- s-a întrebat ce anume face ca statutul soldatului american să-i confere acestuia imunitate totală în faţa restului lumii. Şi asta în condiţiile în care abuzurile, crimele de război şi violenţele atribuite soldaţilor americani au făcut şi fac subiectul multor scandaluri diplomatice. Recent, scriitorul şi ziaristul american de origine română, Steve Făinaru, autorul cărţii „Legea celor puternici”, a sosit în România cu ocazia lansării cărţii sale denumită mai sus. În cartea sa, Făinaru dezvăluie resorturile militare şi financiare ale războiului dus de mercenari în Irak: fără reguli, fără legi, fără control. Atât în cartea sa, cât şi în reportajele de război realizate pe frontul din Irak, Făinaru face referire la organizaţiile de mercenari din Irak, armatele paralele implicate în ultimul conflict din Golf.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
Autorul a urmărit câteva dintre aceste grupări şi a scris despre ele, despre felul în care acestea funcţionau sub paravanul unor firme de securitate, câteva dintre ele aflându-se sub contract cu statul american. Toate abuzurile mercenarilor descrişi de Făinaru s-au desfăşurat sub protecţia legii americane care le conferă statutul de imunitate totală în faţa legislaţiei ţărilor unde se desfăşoară operaţiuni. La fel ca şi Steve Făinaru, autorul american Jeremy Scahil în cartea sa „Blackwater – ascensiunea celei mai puternice armate private din lume”, descrie aceleaşi modalităţi de muşamalizare a tuturor actelor de crimă, violenţă şi abuzuri asupra populaţiei statelor unde armata americană şi-a desfăşurat activitatea.
Un miliard de dolari anual de la Guvernul SUA pentru mercenari
Ca şi în România, Departamentul de Stat American a lucrat la emiterea unor decrete speciale care confereau soldaţilor americani protecţie şi imunitate în faţa legilor statelor respective. Jeremy Scahil face referire la decretul denumit Ordinul 17, emis în Irak, la Bagdad, acesta fiind o directivă ce a garantat imunitatea angajaţilor companiilor de securitate privată care aveau contracte cu Statele Unite, interzicând practic guvernului irakian să ancheteze crimele şi abuzurile comise de aceştia, în instanţele naţionale. Imunitatea conferită de Ordinul 17, este validă şi astăzi, şi a fost extinsă şi în celelalte ţări în care SUA îşi are baze militare, inclusiv în România. Istoria celebrului Ordin 17, îşi are originea în măcelul populaţiei civile din piaţa Nisour din Bagdad, unde o unitate de mercenari aparţinând firmei americane de securitate Blackwater a ucis fără nici un motiv câteva zeci de persoane civile. De menţionat este faptul că Blackwater este o firmă privată de securitate care lucrează direct cu Departamentul de Stat American, bugetul anual pentru întreţinerea contractului cu această firmă costând statul american peste un miliard de dolari. Fiecare agent Blackwater costă contribuabilul american aproximativ 1.222 de dolari pe zi, în vreme ce pentru un simplu soldat american, costurile sunt de trei ori mai mici. Cazul Blackwater a declanşat deja în SUA un adevărat scandal. Cum şi în România armata americană şi-a fixat baze strategice mai ales la Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa, prezenţa trupelor de mercenari a fost de multă vreme sesizată. Efectul Ordinului 17 a fost simţit şi la noi pe deplin, mai multe incidente soldate cu victime omeneşti şi care au fost provocate de soldaţi americani fiind muşamalizate. Potrivit acordului bilateral de imunitate semnat de România şi SUA în 2002, cetăţenii americani aflaţi pe teritoriul românesc nu pot fi anchetaţi sau extrădaţi Curţii Penale Internaţionale, indiferent de gravitatea faptei comise.
Precedentele imunităţii Ordinului 17
În decembrie 2004, soldatul american Christopher Van Goethem l-a accidentat mor¬tal pe basistul trupei Com¬pact, Teo Peter . Deşi legislaţia română îl obliga, Vangoethem a refuzat să-i fie recoltate probe de sânge la Institutul de Medicină Legală. Pentru a scăpa de anchetatori, el şi-a sunat colegii de la Ambasada SUA, care i-au venit in ajutor. În scurt timp, soldatul american a fost scos din ţară şi trimis în SUA. Cum era şi de aşteptat, un tribunal american l-a gasit nevinovat pe sergentul Van Goethem.
În anul 2005, tot un militar american a accidentat în Constanţa un bătrân care traversa regula¬mentar strada. Victima a de¬ce¬dat la spital. Sergentul Craig Fisher, auto¬rul acciden¬tului, a părăsit apoi ţara, beneficiind de imu¬nitatea acordului româno-a¬me¬¬rican. În data de 29 septembrie 2008 pe Drumul Naţional 2A, în apropiere de Baza Militară de la Mihail Kogălniceanu, un Land Rover, la volanul căruia se afla un militar american, a accidentat grav trei persoane care se aflau într-un Peugeot 306, înmatriculat în Bulgaria şi care se îndrepta dinspre Constanţa spre Mihail Kogălniceanu. Accidentul s-a produs în faţa bezinăriei Cargo Oil, din vina militarului american care a ieşit din staţia de alimentare cu combustibil, a tăiat linia continuă şi nu a acordat prioritate autoturismului condus regulamentar de şoferul Peugeot-ului. La locul accidentului a sosit o maşină a Poliţiei Militare de la Baza americană din Mihail Kogălniceanu, care i-a preluat pe cei trei soldaţi aflaţi în Rover. Atât şoferul vinovat, cât şi ceilalţi doi colegi ai săi au refuzat orice comentariu. Conducătorul auto şi alţi doi pasageri aflaţi în momentul coliziunii în Peugeot au fost transportaţi de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa cu două ambulanţe sosite la locul accidentului. Şi în acest caz americanul nu va răspunde în faţa legiuitorilor români pentru fapta comisă, întrucât beneficiază de imunitate jurisdicţională pe teritoriul ţării noastre.
