În prima zi de Pasti, pe la ora prânzului, cetatea Adamclisi arata ca în timpul unui asediu. Un asediu spiritual condus de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în fruntea unui sobor de preoti îmbracati în straie de sarbatoare. Preotii au intrat în cetate prin poarta de vest si au urcat, pe lânga apeductul strazii principale pâna la Bazilica Forensis, încarcati de daruri de pret. Ei purtau pe umeri cinci racle din lemn lustruit, cu moaste de martir. Cinci sfinti necunoscuti, martirizati la sfârsitul secolului III de catre autoritatile romane, pentru vina de a se fi închinat la Hristos. Dupa aproape un mileniu si jumatate, în bazilica s-a oficiat prima slujba crestina, cea de-a doua Înviere. Între zidurile împovarate de ani s-a auzit din nou salutul crestinesc „Hristos a Înviat!”.
Un articol de MIHAI RÃZVAN ROTARU
Numele sfintilor au fost ignorate
Ramasitele pamântesti ale celor patru sfinti au fost descoperite în 1971 de catre marele specialist în arheologie crestina, Ion Barnea, în vremea în care acesta conducea sapaturile arheologice la Adamclisi. El a sapat în Bazilica numita Simpla, unde a gasit osemintele a cinci barbati. Si-a dat seama imediat ca e vorba de martiri, fiind cunoscut obiceiul crestinilor din primele secole de a îngropa trupurile martirilor sub altarul bazilicilor. În epoca se considera ca orasele care aveau moaste de martiri erau protejate de molime si mai ales de invaziile migratorilor. Alexandru Barnea, fiul lui Ion Barnea (în prezent sef al santierului de la Adamclisi), considera ca cei cinci crestini au fost martirizati cel mai probabil pe la sfârsitul secolului III, la Adamclisi sau în alta parte, iar corpurile lor au fost aduse mai târziu si depuse în cripta. În momentul descoperirii, tavanul criptei era prabusit peste oasele martirilor, care, desi în pozitie anatomica, se amestecasera cu moloz. Din acest motiv, în prezent este aproape imposibila identificarea persoanelor. În cripta a fost gasita o inscriptie cu numele celor cinci martiri, din care se mai pastrau doar doua litere, în limba greaca. “În momentul descoperirii, inscriptia ar fi putut fi întregita, astfel încât sa aflam numele persoanelor, însa numai prin folosirea unor metode sofisticate. Din pacate, în perioada respectiva metodele folosite erau unele primare, iar sistemul comunist nu avea nici un interes sa popularizeze un astfel de subiect”, ne-a povestit Alexandru Barnea.
Comunistii au ascuns moastele zeci de ani
Dupa descoperire, moastele au fost duse la Centrul de Cercetari Antropologice al Academiei Române din Bucuresti, pentru a fi studiate. A fost, mai curând, un demers strict stiintific, în spatele caruia se ascundea adevarata intentie a autoritatilor: sa pastreze oasele, dar sa omoare povestea ce s-ar fi putut crea în jurul lor. De
aceea, osemintele martirilor au fost aruncate în depozitul institutului. “Am studiat oasele la putin timp dupa descoperire. E vorba de cinci indivizi care fac parte din aceeasi categorie socio-profesionala, probabil soldati, mai tineri de 30 de ani. Oasele sunt amestecate si nu pot fi separate astfel încât sa fie atribuite fiecarei persoane în parte. În mod cert e vorba de martiri, caci oasele lor poarta urmele unor chinuri teribile”, ne-a declarat profesorul Nicolae Miritoiu, angajat al Centrului de Cercetari Antropologice al Academiei Române. Cercetatorul a studiat aceste relicve si chiar a participat la redactarea unei lucrari despre descoperirile de Tropaeum Traian, din care reprezentantii cenzurii de stat au scos capitolul despre moaste. Cenzura sistemului comunist avea însa si scapari, astfel încât Miritoiu a reusit sa publice acest capitol în revista de specialitate a Muzeului de Istorie si Arheologie Constanta, “Pontica”. Profesorul Miritoiu ne-a decalarat ca pâna si sefii lui de la Academia Româna l-au sfatuit sa uite de moaste.
aceea, osemintele martirilor au fost aruncate în depozitul institutului. “Am studiat oasele la putin timp dupa descoperire. E vorba de cinci indivizi care fac parte din aceeasi categorie socio-profesionala, probabil soldati, mai tineri de 30 de ani. Oasele sunt amestecate si nu pot fi separate astfel încât sa fie atribuite fiecarei persoane în parte. În mod cert e vorba de martiri, caci oasele lor poarta urmele unor chinuri teribile”, ne-a declarat profesorul Nicolae Miritoiu, angajat al Centrului de Cercetari Antropologice al Academiei Române. Cercetatorul a studiat aceste relicve si chiar a participat la redactarea unei lucrari despre descoperirile de Tropaeum Traian, din care reprezentantii cenzurii de stat au scos capitolul despre moaste. Cenzura sistemului comunist avea însa si scapari, astfel încât Miritoiu a reusit sa publice acest capitol în revista de specialitate a Muzeului de Istorie si Arheologie Constanta, “Pontica”. Profesorul Miritoiu ne-a decalarat ca pâna si sefii lui de la Academia Româna l-au sfatuit sa uite de moaste.
Manastirea Sfântul Filip, noua casa a martirilor
Arhiepiscopul Tomisului a aflat de istoria moastelor de la Adamclisi si a reusit sa le aduca la Constanta. Reprezentantii Arhiepiscopiei considera ca martirii de la Adamclisi, alaturi de sfintii mucenici de la Niculitel si de cei de la Halmyris, sunt dovada unei intense vieti crestine în vechea provincie Scythia Minor, actuala Dobroge. Cele cinci racle cu moaste sunt pastrate la Manastirea Dervent, pâna când vor fi terminate lucrarile la biserica Manastirii Sfântul Apostol Filip (pe un deal din vecinatatea Cetatii Adamclisi), unde vor fi depuse.
