Mafia de la Murfatlar si razboiul presedintilor

Razboiul presedintilor a început înaintea campaniei pentru alegerile prezidentiale din anul 2004, când Emil Constantinescu, în calitate de lider al Actiunii Populare, si Mugur Ciuvica, membru al aceleiasi formatiuni, dar si presedinte al Grupului de Investigatii Politice, au lansat pe piata ipoteza colaborarii actualului sef al statului cu odioasa Securitate. Atacurile au continuat si dupa ce Traian Basescu a iesit învingator din urma confruntarii electorale cu Adrian Nastase, culminând cu deja celebra replica a marinarului: „Emil Constantinescu nu a lasat nici macar o dâra în politica”. Basescu încerca astfel sa-si discrediteze adversarul, însa actiunile ulterioare, asupra carora ne vom opri în cele ce urmeaza, ne fac sa credem ca razboiul a fost mutat si în plan economic, unde raporturile de forta sunt mult mai spectaculoase. Astfel, asa cum vom arata, doua ministere si o agentie nationala controlate de oamenii Partidului Democrat au iesit pe câmpul de lupta, cu tot arsenalul din dotare, împotriva oamenilor prin care îsi deruleaza afacerile fostul presedinte. Basescu a punctat decisiv, mai ales ca organele de control din subordinea oamenilor sai au demonstrat deja ca baietii de paie ai lui Constantinescu promoveaza o actiune economica de tip mafiot. A comis însa si un abuz, implicând înca o data institutiile statului în razboaiele pe care le poata cu generozitate împotriva adversarilor politici.

Perioada 1996-2000, ramasa în memoria colectiva recenta drept „epoca taranista”, a însemnat din punct de vedere politic si economic o campanie furibunda de privatizari aranjate, externalizari dubioase si manevre de acaparare a capacitatilor nationale de productie de catre politicieni locali camuflati în spatele unor firme înregistrate în paradisurile fiscale. Capul sistemului, Emil Constantinescu, îsi arborase o morga de rege mesopotamian, strain de interesele pamântesti, desi în realitate era unul din beneficiarii jafului. Afacerile „Tigareta” si „FNI” i-au demolat mitul pe care încerca sa si-l construiasca, mai ales dupa ce întreaga presa daduse ca sigura implicarea fiului si a ofiterilor SPP din anturajul sau în traficul de tigari. Acelasi Emil Constantinescu se afla în spatele afaceristilor de la Murfatlar Romania si Euroavipo, cei care au acaparat jumatate din piata de alcool din România. Cele doua firme de renume si alte cincizeci care formeaza reteua de relatii comerciale a acestora, sunt controlate de un nucleu de patru persoane: Ion Serban Dobronauteanu, Emanuel Corneliu Dobronauteanu, George Ivanescu si Catalin Bucura. Date extrem de interesante de la începuturile combinatiilor de afaceri ale acestui grup demonstreaza ceea ce este de mult stiut în mediul politic si de afaceri, anume ca la mijloc este numele fostului presedinte. Astfel, înca din perioada „Afacerii Tigareta”, una din firmele grupului, respectiv SC Euro Trade Invest SA, care detinea cinci magazine duty-free în puncte de trecere a frontierei de stat, a fost acuzata de punerea în vânzare a tigarilor introduse în tara sub protectia SPP-ului si a lui Dragos Constantinescu. Euro Trade Invest era administrata de Emanuel Corneliu Dobronauteanu, zis Nucu, si Razvan Petrovici, fiul fostului director taranist al CEC-ului, cel care l-a ajutat pe Sorin Ovidiu Vântu sa puna pe picioare înselaciunea FNI. Razvan Petrovici a reprezentat o buna perioada interesele unui off-shore cipriot în România, pe numele sau Agitator Trading Limited. Aceasta pusculita paradiziaca este asociatul unic al firmei Universal All România SRL, înregistrata în satul Ghermanesti, comuna Snagov, din judetul Ilfov, firma care este administrata de Dragos Constantinescu, fiul fostului presedinte. Pentru a încalta acest calcâi al lui Ahile, Petrovici s-a retras oficial si din Euro Trade Invest si din Universal All, însa evidentele legaturilor dintre fostul presedinte si actionarii de la Murfaltlar Romania si Euroavipo (sângele apa nu se face!) sunt cuprinse în continuare în istoricul de la Registrul Comertului al celor doua firme. Un al doilea aspect al relatiilor în cauza se regaseste în destinul singular al sefului garzii SPP Nicu Ispas, care a securizat unul din transporturile de tigarete de la Otopeni. Ispas a fost somat sa paraseasca slujba oficiala, pentru a se înlatura orice dovada privind implicarea fostei familii prezidentiale în traficul de tigari, însa a fost asigurat profesional cu slujba de sef al diviziei de paza de la Murfaltlar Romania SA. În aceasta calitate, fostul SPP-ist a instaurat un regim de teroare în zona Basarabi – Poarta Alba, unde mai multe persoane au primit corectii corporale extrem de severe doar pentru suspiciunea ca ar fi sustras struguri din proprietatea fermelor Murfaltlar. Una dintre victime a decedat la spital, însa medicii legisti cumparati regeste au scris în foaia de observatie ca motivul decesului l-a constituit un infarct miocardic, survenit fara legaturi cauzale cu bataia administrata de oamenii fostului SPP-ist al lui Constantinescu.

Gruparea de afaceri coordonata de fratii Dobronauteanu, George Ivanescu si Catalin Bucura detine, prin cele aproximativ 50 de firme înregistrate, o cifra de afaceri de peste 100 de milioane de euro anual. Imaginea publica a produselor grupului este sustinuta prin campanii de publicitate sofisticate: vinul de Murfatlar, coniacul Unirea, rachiul Hanul Ars, rachiul Aprig de Câlnau, vodka Sankt Petrsburg, apa minerala Biborteni si mezelurile Principal. Grupul detine 18 magazine duty-free, în care comercializeaza tigari si cafea la limita legii. La începutul acestui an, oamenii lui Constantinescu au pus mâna si pe bunurile fostei Statiuni de Cercetari Viticole Murfatlar: 145,5 hectare de vita-de-vie, aproximativ 100 de rezervoare de vin, instalatii de vinificatie, compresoare si moptocompresoare, camioane si remorci. Statiunea a fost executata silit de catre AFP Basarabi, anuntul de participare a fost publicat pe 30 decembrie 2005, iar singurul participant a fost SC Murfatlar România SA, care a achitat pentru toate bunurile penibila suma de 36 de miliarde de lei vechi. Scazând valoarea celorlalte mijloace fixe, hectarul de vie a fost adjudecat la 2.000 de euro bucata.
Revenind la razboiul presedintilor, trebuie sa spunem ca, în toiul acuzatiilor aduse de Emil Constantinescu actualului presedinte, Ministerul Justitiei a initiat un proiect privind desfiintarea comertului duty-free. Ministerul de Interne si Agentia Nationala de Administrare Fiscala au instrumentat rapid mai multe exemple ample de evaziune fiscala si criminalitate economica din zona duty-free, printre care erau vizate si cele 18 magazine ale grupului condus de fratii  Dobronauteanu. Proiectul de desfiintare a comertului duty-free se afla înca în discutii, mai ales ca Ministerul Finantelor se opune cu vehementa. Aceasta atitudine nici nu este greu de înteles, daca tinem cont de faptul ca Sebastian Vladescu, ministrul liberal al Finantelor, a reprezentat combinatiile de afaceri ale gruparii Liviu Luca – Sorin Ovidiu Vântu, iar acesta din urma îi este îndatorat înca lui Emil Constantinescu si Carmenco Petrovici pentru afacerea FNI. Pe cale de consecinta, nici ministrul uns de Vântu nu poate actiona împotriva prietenilor acestuia, în speta a oamenilor lui Emil Constantinescu. Ramase fara rezultate din aceasta confruntare, cele doua ministere si agentia controlate de democratii presedintelui Basescu au gasit o strategie de actiune mult mai eficienta. Astfel, întregul grup de firme coordonat de dobronauteni a fost luat la puricat de institutiile abilitate. DIICOT-ul a descoperit astfel ca firmele în cauza se fac vinovate de evaziune fiscala si rambursari ilegale de TVA. Eminentele afacerii aveau obiceiul sa lucreze cu o sumedenie de firme fantoma, care acumulau datorii catre stat, ce se decontau apoi în firmele fanion al gruparii sub forma de rambursari de TVA. Fantomele, de multe ori detinute de casute postale din paradisuri fiscale, erau declarate falimentare, dupa ce drenau banii datorati statului (accize, TVA) catre regiuni mai însorite ale lumii. Investigatia continua!