Mafia Bălților

Resursele naturale si artificiale de peste din Romania au incaput, cu minime exceptii, pe mainile unor grupuri de interese care au reusit sa-si subordoneze factorii de decizie din guvernarea PSD, iar mai nou sa-si castige bunavointa guvernarii Aliantei DA. Asa se face ca la ora actuala avem o noua clasa de milionari in dolari, pe care presa i-a denumit „baronii baltilor”. De departe, cei mai cunoscuti sunt Alexandru Bittner, Dan Verbina, Sorin Chiutu sau Robert Raduta, iar contextul in care afacerile acestora au gasit audienta publica se refera aproape exclusiv la concesionarile controversate din Delta Dunarii. Fenomenul are insa o amploare de-a dreptul incredibila: aproape fiecare baltuca din aceasta tara a incaput pe mainile unor personaje dubioase care se gaseau in relatii clientelare cu fostul partid de guvernamant, cu nucleul format in jurul lui Alexandru Bittner sau cu fostul presedinte penal al Companiei de Administrare a Fondului Piscicol – institutie creata de PSD pentru a usura acest incredibil fenomen de acaparare a baltilor.

Inca de la preluarea mandatului, PSD-ul a acordat o atentie sporita domeniului piscicol, poate si pentru faptul ca seful guvernului era si seful pescarilor si vanatorilor din Romania. La data aparitiei, in 2001, Legea 192 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura parea un act normativ din seria celor care consfintesc dreptul la existenta al cailor, cainilor comunitari sau florilor de sera. Practica a demonstrat ca perceptia, justificata de textul initial, a fost doar un efect gandit in laboaratoarele puterii pentru norodul nevolnic. In fapt, actul normativ avea sa fie modificat si completat in patru randuri, de fiecare data prin ordonanta de urgenta, astfel incat la finele procesului „legea pestelui” avea sa devina „legea jupanilor pestelui”. Semnalul a fost „receptat” din scurt de camarila PSD-ista care a acaparat ce era mai atractiv din resursele acvatice vii.

Amenajarile piscicole artificiale, care apartineau unor societati de stat, la care ADS-ul detinea pachetul majoritar de actiuni, au fost trecute cu titlu gratuit in proprietatea unei companii infiintate special pentru aceasta operatiune, pentru ca mai apoi sa ajunga in exploatarea unor apropiati ai nucleului de afaceri din jurul lui Bittner. Totul a inceput cu Ordinul nr. 267 din 10 aprilie 2003 privind preluarea amenajarilor piscicole de catre Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol de la Agentia Domeniilor Statului. Ordinul prevedea transferul a peste 100 de amenajari piscicole, cu dotari, utilaje si terenuri anexe din 33 de judete, totul cu titlu gratuit. Baltile si dotarile in cauza nu apartineau insa ADS-ului, ci unor societati comerciale la care ADS-ul detinea participatii. Mai mult, ordinul este semnat cu apostila, fara a se mentiona in clar numele celui care a iscalit in locul ministrului, iar anexele sunt doar stampilate. Printre activele transferate se numarau si o puzderie de balti grevate de datorii, aflate sub sechestru sau in stadiu de executare silita. Peste toate aceste ilegalitati sfidatoare, nicaieri in stufosul ordin nu se mentioneaza obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial. Sub aceste considerente, ordinul fantoma nu a vazut niciodata lumina tiparului, insa a produs toate efectele scontate. De departe, cea mai afectata din cele 33 de societati piscicole de la nivel national a fost SC Pestom SA Constanta.

Pestom a fost una din primele cinci societati din piscicultura romaneasca, pana in momentul in care PSD-ul l-a impus ca director pe Nikolai Uzun, un macedonean ticalosit in potlogarii, care a raspuns prompt la toate comenzile primite: a incheiat contracte de asociere a unor balti cu firme agreate la partid, a indatorat alte balti pentru a fi executate silit si vandute la doi lei unor clienti ai partidului (intr-o vreme in care chiar trebuia sa ai stea in frunte ca sa fii executat silit), a inchiriat fara folos, dar la bani multi, o nava de la una din firmele lui Valentin Buksz, cel care mai tarziu, cu unda verde de la deputatul PSD Liana Naum si de la insusi AN-ul, avea sa fie numit director la Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol. Asadar, victima si calaul erau prieteni naraviti in afaceri, astfel incat este lesne de inteles de ce ordinul abuziv a fost pus in aplicare fara nici un comentariu.

Cele mai profitabile 6 balti ale Pestomului au fost cedate CNAFP prin efectul ordinului fantoma. Amenajarea piscicola Oltina, care realiza singura peste 75% din productia Pestom, a fost cedata apoi firmei Aquarom Elitte din Bucuresti, prin contractele de asociere 166/23.07.2004 si 174/16.08.2004. Societatea are drept asociat unic pe octogenara Maria Rusan, insa contractele au fost semnate de fiul acesteia Dan Lucian Rusan, in calitate de director general. Aceeasi persoana a semnat in numele firmei Danubiu Elitte SRL Bucuresti contractul de asociere pentru balta Dunareni (193/30.09.2004). Dan Lucian Rusan detiune si firma Romsturio SRL, cea care a concesionat mai multe sectoare ale Dunarii Fluviale si a fost recent acuzata de braconaj de sturioni de catre Asociatia Salvati Delta. Romstrurio face parte din holdingul Compescaria, alaturi de Ecofish SRL, firma la care detine parti sociale si SC Palas Co SA. Aceasta din urma este asociata si in Piscicola Tour SRL, societatea prin care Alexandru Bittner a concesionat 60% din baltile Deltei.

Amenajarea piscicola de la Bugeac, a doua ca importanta din judetul Constanta, a fost preluata de alte trei societati. Iazul de 1200 de hectare a ajuns la firma Complex Grup SRL Bucuresti, prin contractul de asociere 179/14.09.2004. Firma apartine sotilor Daniela si Alexandru Stan. Pepiniera a fost preluata de Agipest SRL Constanta, detinuta de Hristu Raftu (finul lui Nikolai Uzun), prin contractul de asociere 176/13.09.2004. In sfarsit, crescatoria de 370 de hectare a fost preluata de Sarda Fish SRL, prin contractul nr. 121/21.05.2004. Firma era detinuta la acea data de Matei Datcu, insa acesta si-a cesionat partile sociale, dupa ce noua putere liberala l-a numit director regional pentru Constanta al CNAFP.
Balta Limanu – care era principala statie de reproducere artificiala a pestilor fitoplantonofagi din sud-estul tarii – a fost preluata de Ro Fish Man SRL Navodari, prin contractul de asociere in participatiune nr. 57/05.03.2004. Firma este detinuta de Manuel Galiceanu, insa acesta nu este decat omul de paie al arabilor Mohammad Murad si Sulaiman Taha care intentioneaza sa construiasca pe malul baltii un complex turistic.

Balta de la Mihail Kogalniceanu – cea mai mare pepiniera de crap din Romania, proiectata sa produca 120 de tone de puiet de vara I pe an pentru popularea lacurilor Tasaul si Corbu – a fost preluata initial de firma Ionis SRL Constanta, detinuta de doi fosti angajati ai Pestomului, Maria Ionescu si Nicolae Micu. La scurt timp de la incheierea contractului, acestia s-au asociat cu firma Gino Impex SRL Constanta, iar in timp au predat activul cu totul acesteia datorita unor circumstante dubioase. Gino Impex are ca actionari la vedere pe Ovidiu Iacob si Doina Munteanu, insa societatea este condusa din umbra de generalul (in rezerva) Mihail Bogdan – omul care a coordonat strangerea de date in dosarul Flota, construit de guvernul Nastase pentru a-l infunda inainte de alegeri pe Traian Basescu – si de fostul sau aghiotant, politistul Grigore Pesterau (Gino – cum ii spun cunoscutii). Oamenii lui Bogdan au reusit sa puna mana si pe lacul Agigea, dupa ce primarul penal Ion Ionita l-a intabulat prin fals in domeniul privat al comunei.

Pe ultima suta de metri a guvernarii PSD, dupa un jaf de proprotii, mafia baltilor a pus la punct si ultimul detaliu, poate cel mai semnificativ: acoperirea legala a privatizarii mascate. Compania vanduse blana ursului din padure, de vreme ce toate contractele fusesera parafate ilegal, inanite de semnarea protocoalelor de predare-primire. In consecinta, lachei PSD-ului au construit un nou ordin fantoma, in mai multe variante, ultima fiind inregistrata sub numarul 913/07.12.2004, privind aprobarea protocoalelor de predare-primire pentru toate cele 33 de societati piscicole. In cazul Pestom, protocoalele au fost incheiate in data de 8 noiembrie 2004, cand toate baltile erau deja de mult angajate in contracte de asociere (dupa metoda: cum sa vinzi un bun care inca nu-ti apartine). Bomboana de pe coliva a venit in luna februarie 2005, cand corpul de control al ministrului agriculturii anunta in presa ca toate contractele semnate de Buksz dupa 1 iulie 2004 erau nule de drept, deoarece acesta nu mai avea calitatea de a semna acte de dispozitie. Sub acest motiv, Buksz a fost demis din functie, iar Compania a fost inclusa in subordinea Autoritatii Nationale de Administrare Piscicola, la conducerea careia a fost promovat un negustor de peste, Gheorghe Stefan. Despre Buksz se aude ca a spalat putina spre zone mai calde, cu o agoniseala de 6-7 milioane de dolari. Cat despre ministrul Fluture, acesta a folosit infortmatiile doar pentru a-l inlocui pe Buksz, in timp ce contractele ilegale si ordinele nule de drept au ramas in vigoare.