Pentru început, câteva repere: În fiecare an, vârful sezonului virozelor respiratorii în România este situat între 15 ianuarie și 15 martie. Gripa sezonieră a dispărut aproape complet din peisaj, SARS-CoV2 fiind virusul prevalent, responsabil de o bună parte a virozelor respiratorii. Istoric, debutul episoadelor epidemice sau pre-epidemice a fost legat de starea vremii și de episoadele bruște sau prelungite de vreme rea. Până acum, evoluția pandemiei a corespuns în linii mari cu evoluția sezonului virozelor respiratorii din anii trecuți.
În ultimele patru luni, România a traversat ceea ce la modul general a fost numit „Valul Doi al pandemiei de coronavirus”. Specialiștii și cei care sunt familiarizați s-au referit la această perioadă în termeni mai puțin spectaculoași sau imaginativi, dar consacrați în literatura de specialitate, cum ar fi „resurgență”. Majoritatea virusurilor respiratorii au o ciclicitate relativ previzibilă, gripa și coronavirusurile fiind de obicei foarte puțin întâlnite în populație pe perioada sezonului cald, pentru a izbucni cu forță (de aici termenul „resugență”) odată cu debutul sezonului rece. Practic, punând evoluția pandemiei în perspectiva epidemiologică, nu am avut Valul 1 și Valul 2, ci Sezonul 2019-2020 (care a debutat întârziat din cauza exploziei virusului în Europa abia la finalul sezonului rece), respectiv Sezonul 2020-2021.
Dacă ne uităm în calendar, observăm că suntem la jumătatea iernii. Deci, practic, suntem la jumătatea sezonului virozelor – clasă ce include și coronavirusul SARS-CoV2. Ca specificitate a acestuia merită menționat faptul că SARS-Cov2 s-a activat la un nivel epidemic încă de la finele lunii septembrie, spre deosebire de gripă și de alți reprezentanți ai clasei coronavirusurilor, care își făceau intrarea în forță, de obicei în perioada noiembrie-decembrie, ceea ce explică un alt fenomen:
Dispariția gripei sezoniere
Încă din primăvară, unii specialiști au observat un fenomen interesant: Detectarea gripei în pacienții tratați în unitățile-santinelă, la nivel global, a scăzut la un minim istoric. Din aprilie, timpul și nervii medicilor au fost stresate la maxim cu coronavirusul, deci supravegherea gripei nu a mai fost făcută cu seriozitate, în toate țările. Dar în septembrie, fenomenul a reapărut: În ciuda a mii de suspecți și de teste efectuate, gripa nu a mai fost detectată, aproape deloc. Pentru a avea o perspectivă, alăturăm graficul cazurilor de gripă detectate în 2019 versus 2020 (sursa FluNewsEurope.org – pagină a Centrului European pentru Controlul și Prevenția Transmiterii Bolilor). Lina verde este evoluția infectărilor în 2019, cea albastră în 2020. Cifrele sunt actualizate săptămânal, jos este trecut numărul săptămânii (de exemplu, prima săptămână din 2021 este 4-10 ianuarie, prima săptămână al cărei debut este în anul 2021). Cum se vede în grafic, gripa este actualmente la nivelul ZERO, pentru majoritatea timpului. De altfel, așa cum notează FluNews, de la începutul anului 2021 au fost efectuate 900 de teste, cu rezultate pozitive pentru gripă – zero. Iar în perioada septembrie-decembrie 2020 au fost efectuate 14.000 de teste, cu doar 8 detecții.
Fenomenul acesta nu este unul nou, literatura de specialitate citând alte cazuri în care dezvoltarea explozivă a cazurilor unui virus a „sufocat” propagarea în populație a celorlalte virusuri. Iar cel mai bun exemplu al caracterului natural al acestui fenomen e dat de gripa sezonieră: Gripa este împărțită în patru tipuri și câteva zeci de subtipuri (tulpini). În fiecare an, sunt prevalente 2-3-4 tulpini de gripă, care practic „fură startul” și se propagă rapid în populație, în detrimentul celorlalte. La fel s-a întâmplat și de data aceasta – SARS-Cov2 furând startul cu declanșarea epidemiei în septembrie și atacând acele persoane care altă dată ar fi fost infectate de gripă. Cine este pasionat de subiect, poate citi acest studiu, care demonstrează că epidemiile de rinovirus din timpul verii stimulează imunitatea persoanelor expuse, în fața gripei sezoniere, și că dezvoltarea epidemiilor de gripă este condiționată de „stingerea” epidemiilor de rinovirus: https://nesid4g.mhlw.go.jp/Byogentai/Pdf/data137e.pdf
Testele efectuate pentru alte coronavirusuri au reliefat de asemenea o scădere pronunțată a circulației lor în ultimul an, în detrimentul SARS-CoV2.
Luați de val
Acum să revenim asupra evoluției normale a sezonului infecțiilor respiratorii, în România. Evoluția aceasta poate fi consultată, pentru precedentele 5 sezoane, pe flunewseurope.org. Din graficele acestora reiese următoarea evoluție: O creștere evidentă începând cu luna septembrie, în limitele unui nivel pre-epidemic, apoi o creștere subită a virozelor începând cu luna ianuarie, corespunzător instalării vremii reci și adăugării gripei la cohorta de viroze. Acest scenariu e ilustrat cu graficul de mai jos, privind sezonul 2017/2018 raportat la situația actuală. Așa cum se vede, suntem, în linii mari, la același nivel al infecțiilor respiratorii, cu cel de la începutul anului 2018.
Evoluția infecțiilor respiratorii se corelează cu un alt factor anual – evoluția vremii. De multe ori, instalarea virozelor și a gripei urmează la o săptămână-două momentul unei scăderi marcate a temperaturilor. Am ilustrat asta cu temperaturile pentru București – februarie 2018. În februarie 2018 România și o bună parte din Europa a înregistrat unul din cele mai rele sezoane ale gripei. La începutul perioadei se vede o scădere bruscă, de la o maximă de 17 grade, la o minimă de -5 grade Celsius, pe parcursul a două zile. Pentru comparație, temperaturile pentru februarie 2017 au avut o evoluție mult mai lină, care a corespuns unui sezon gripal mediu ca intensitate, spre deosebire de 2018, care a fost unul foarte puternic. (sursa grafic: wunderground.com)
Evident, sunt și alți factori de luat în considerare – evoluția altor viroze, eficiența campaniei de vaccinare antigripală, măsuri de carantină etc. Dar, grosso modo, se poate observa o corelație între episoadele de vreme rea și cele prelungite, de vreme rece, și instalarea sezonului gripei, respectiv explozia virozelor respiratorii.
Punând acestea în perspectiva modului în care a fost raportată epidemia de coronavirus în a doua jumătate a lui 2020, observăm următoarele: Numărul de infectări a crescut semnificativ de la finele lunii septembrie 2020, aproape identic cu evoluția virozelor în alți ani. Evoluția pandemiei a urmat o curbă similară evoluției vremii, cu o creștere semnificativă spre sfârșitul lunii noiembrie – când în România a fost frig și s-au înregistrat ninsori și ploi – care apoi s-a „domolit”, odată cu instalarea vremii frumoase și dispariția zăpezii, chiar și din multe stațiuni montane.
În paralel, odată cu resurgența de toamnă deloc surprinzătoare, autoritățile s-au referit, neștiințific, la ”Valul al doilea” al pandemiei. Având în vedere evoluția sezoanelor precedente, precum și faptul că suntem abia la mijlocul iernii, nu ar trebui să ne mire dacă în curând vom avea un Val 3, sau, de ce nu, un Val 2 „cu două cocoașe” – așa cum comic descria situația fostul ministru Tătaru.
Prognoza pe trei luni
Prognoza meteo ne arată că vom avea, din nou, o iarnă destul de caldă. La începutul lunilor februarie și martie sunt așteptate episoade de ninsori și vreme ceva mai rece, dar acestea sunt episoade pasagere – excepția ce confirmă regula unei ierni calde. Rămâne de văzut ce ne va rezerva vremea, și cât de important va fi rolul său în declanșare unui eventual Val 3, sau a unei „cocoașe” a valului doi al pandemiei.
Cert este că suntem într-un punct foarte interesant: În următoarele două-trei săptămâni ar trebui să vedem o creștere a cazurilor zilnice de coronavirus, a deceselor și spitalizărilor, pe măsură ce intrăm în a doua jumătate a iernii, când vremea rece și nivelul în scădere al sănătății fiziologice a populației ne fac mai vulnerabili în fața infecțiilor. La fel de bine putem să vedem o plafonare a cazurilor, ceea ce ar fi un semnal excelent: Mai ales dacă vom avea episoade de vreme rea și ele nu vor fi urmate de creșteri bruște în epidemia de coronavirus, asta ar putea însemna că nivelul imunității populației a ajuns la punctul în care Covid-19 a intrat în ritmul unei viroze obișnuite. Eu unul nu mă aștept la o atare desfășurare a evenimentelor, dar ea nu e exclusă. Cel mai bun exemplu actualmente e Spania: Cum știm deja, la începutul anului Madridul a fost acoperit de zăpezi. Asaltul vremii nefavorabile, care debutase încă de la finele anului 2020, a fost urmat de o creștere spectaculoasă a cazurilor de coronavirus, mult peste nivelul din noiembrie – un adevărat val 3, sau o cocoașă ascuțită a valului 2…
Evident, nu trebuie să vă așteptați ca reacția autorităților politico-medicale să imite evoluția epidemiei. Vom fi în continuare în statutul de „pandemie” și în restricții, până peste cap.
Locul în care reacția autorităților va urma îndeaproape evoluția epidemiei va fi cel al discursului privind vaccinul. Dacă vom avea un Val 3, ni se va spune că e prea devreme să vedem efectul vaccinului. Dacă, dimpotrivă, numărul infectărilor, deceselor și spitalizărilor va scădea, evident, toți vor spune că asta se datorește vaccinului, care e așa de miraculos încât generează imunitate chiar înainte ca a doua doză să fie administrată unei porțiuni semnificative din populație…
Un articol de Răzvan PETRE
Imagine deschidere de Fernando Zhiminaicela
