An de criză. Buget de austeritate. La ultima rectificare de buget, Guvernul a tăiat din toate cheltuielile. Toate, mai puţin cele referitoare la banii datoraţi judecătorilor. Anul de criză a scos tot ce era mai rău şi mai periculos din oameni. Şi a mai relevat un adevăr care eluda înţelegerea publicului larg, de ceva vreme: Puterea judecătorească e cea mai tare Putere din Statul românesc. Acum, când toate instituţiile statului dau din colţ în colţ şi se chinuiesc să supravieţuiască, Puterea judecătorească ne arată cine e şeful. În acelaşi timp, înţelegem şi noi de ce, de vreo zece ani încoace, Uniunea Europeană tot cere curăţarea sistemului judiciar de uscături.
Un editorial de Răzvan PETRE
Actualul guvern nu s-a dovedit a fi salvatorul îndelung aşteptat, care să treacă România în spinare, prin apele învolburate ale crizei. Măsurile luate au fost şovăitoare, PSD şi PD-L au jucat hora moldovenească – „Stânga unu, dreapta doi”. Atunci când părea că lucrurile intră pe făgaş, că economia naţională (cu sa fără ajutorul Guvernului Boc) va ieşi din criză, a căzut bomba: Am aflat, din surse europene, că nici măcar ministerele nu mai aveau bani de salarii pentru propriii angajaţi. Colac peste pupăză, mare parte din fondurile primite de la UE şi de la FMI au fost înghiţite fie de către BNR, care i-a investit în menţinerea cursului de schimb, fie de salarii. Deci investiţii – ioc!
Acum asistăm la o încercare disperată de redresare a situaţiei. Cum nu se poate umbla la impozite, decât cu riscul de a îngropa de tot economia, Guvernul lucrează la salarii. Avem, în consecinţă, o nouă grilă de salarizare, dar şi masive concedieri colective. Bineînţeles că persoanele direct vizate, dar şi toţi demagogii de care ţara noastră nu duce lipsă, au sărit ca arşi. Oricine în ţara asta este perfect capabil să demonstreze că poţi păstra mai mulţi bani la buget demontând o licitaţie trucată, decât concediind 100 de funcţionari. Ca ziarist, pot să depun mărturie despre şmecheriile de miliarde de euro pe care le-am descoperit în cursul anchetelor, deci tind să le dau dreptate celor care solicită păstrarea slujbelor şi reducerea jafului.
Aşa ajungem şi la scumpii magistraţi. Care au un rol crucial în demontarea schemelor de îmbogăţire pe bani publici şi în scoaterea banilor din economia subterană. Sau, mai degrabă, ar trebui să aibă acest rol. Din păcate, aşa cum ştie tot românul, corupţii şi mafioţii mizează pe faptul că, dacă trag de timp şi invocă suficiente chichiţe, ajung să dea peste un judecător „înţelegător”, care-i scoate basma curată. Degeaba sunt prinşi de procurori, sau poliţişti, că judecătorii îi lasă liberi. Atunci când sunt vizaţi de reformă, magistraţii sar ca arşi. Vrei să le scazi salariul – te dau în judecată. Vrei să-i concediezi – te dau în judecată. Vrei să restructurezi Sistemul – mai că te-ar da în judecată şi pentru asta. Iar cum ei sunt cei ce judecă toate aceste procese – ei câştigă întotdeauna. Camuflaţi în profesori, magistraţii omoară din faşă pe toţi cei ce vor să intre în acest sistem murdar – dacă nu eşti „de-al casei”, ei au grijă să iei notă proastă la examenele de la Drept, sau la admiterea în Barou. Tot magistraţii sunt cei care, atunci când ţara suferă, ei au dreptul să nu sufere şi tot ei sunt cei ce au puterea de a decide că sunt deasupra tuturor celorlalte clase sociale. De fapt, asta e realitatea – Ei au Puterea.
